ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1375/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra cererii cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin decizia nr. 1435 din 20 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 584/2023 din 5 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a casat în parte decizia atacată în ceea ce privește soluția privind accesoriile la debitul principal, menținând în rest dispozițiile deciziei recurate.

Petentul A. a formulat cerere de completare a deciziei sus-menționate, în temeiul art. 444 C. proc. civ., arătând că instanța de recurs a omis să soluționeze cererea sa privind acordarea cheltuielilor de judecată, deși acestea au fost solicitate în recurs.

Înalta Curte, analizând cererea prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., urmează a o respinge pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., completarea hotărârii se poate cere dacă, prin hotărârea pronunțată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Cererea privind cheltuielile de judecată are, în prezenta cauză, caracter accesoriu.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) din același Cod, partea care cade în pretenții, anume partea care a pierdut procesul, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Cu toate acestea, în cazul în care instanța dispune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, nu se poate reține faptul că a fost pronunțată o soluție prin care litigiul a fost tranșat, în sensul stabilirii culpei procesuale în sarcina părții căzute în pretenții, împrejurare în care, cheltuielile de judecată aferente recursului urmează a fi avute în vedere în rejudecare, cu luarea în considerare a întregului parcurs procesual, proporțional cu pretențiile admise.

Altfel spus, la acest moment procesual, nu se poate dispune asupra cheltuielilor de judecată pretinse de petent, întrucât nu s-a stabilit în mod definitiv culpa procesuală în litigiul dedus judecății, respectiv identitatea părții "care a pierdut procesul", în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.. În acest sens, se au în vedere și dezlegările obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justie din decizia nr. 76/2021, dată în recursul legii, care stabilesc că "obligarea la plata cheltuielilor de judecată este permisă în acele etape procesuale în care are loc o soluționare a pricinii pe fondul ei sau chiar în baza unei excepții procesuale, însă nu și în etapele intermediare ale judecății în care, prin raportare la specificul soluției pronunțate, nu s-ar putea încă determina nici partea care a pierdut, nici partea care a câștigat procesul, litigiul nefiind încă tranșat".

În consecință, nu se poate reține omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în rejudecare, instanța de apel urmând a statua și asupra lor.

De aceea, constatând că motivele invocate de petent nu pot fi circumscrise ipotezei omisiunii instanței de a se pronunța asupra cererii accesorii având ca obiect cheltuielile de judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 444-446 C. proc. civ., va respinge cererea de completare a dispozitivului hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1435 din 20 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata COMPANIA DE APĂ OLT S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2025.