ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1356/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 06.11.2024 sub nr. x/2024, A. S.R.L. a formulat contestație în anulare prin care a solicitat anularea sentinței civile nr. 3710/13.06.2023, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2023, respectiv a deciziei civile nr. 359/26.01.2024, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2023, precum și admiterea cererii de chemare în judecată cu consecința obligării intimatei Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București la plata sumei de 566.003 RON reprezentând indemnizații concedii medicale neacordate în perioada 2017 - 2022.

Pe calea întâmpinării, intimata a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, iar, pe fond, a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr. 514/05.02.2025, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, față de motivele invocate de contestatoare în susținerea demersului procesual, ținând seama și de dispozițiile art. 503 și art. 505 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

La 06.11.2024, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2024, iar la termenul de judecată din 07.04.2025, instanța a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește contestația în anulare declarată împotriva sentinței civile nr. 3710/13.06.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, fiind, astfel, format dosarul nr. x/2025.

În continuare, a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în soluționarea contestației în anulare declarate împotriva sentinței civile nr. 3710/13.06.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 1501/11.04.2025, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în calitate de instanță care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită; totodată, în raport cu dispozițiile art. 505 alin. (2) C. proc. civ. a arătat că nu operează prorogarea de competență în favoarea instanței superioare în grad, chiar dacă pe calea contestației în anulare a fost atacată și decizia civilă nr. 359/16.01.2024 a Curții de Apel București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 505 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă, iar alin. (2) prevede că, în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu operează prorogarea competenței.

Textul legal evocat consacră caracterul de cale extraordinară de atac, de retractare, a contestației în anulare, indiferent de motivul invocat, deci, fără relevanță dacă este o contestație în anulare de drept comun sau specială, ceea ce însemnă că, aceasta este de competența instanței care a pronunțat hotărârea împotriva căreia a fost exercitată.

În cauza de față, contestatoarea a solicitat anularea (și) a sentinței civile nr. 3710/13.06.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 503-508 C. proc. civ., afirmând o greșită aplicare a legii prin prisma interpretării eronate a naturii juridice a termenului de 90 de zile prevăzut de O.U.G. nr. 158/2005.

Așadar, întrucât această cale extraordinară de atac este configurată ca fiind una de retractare, de competența instanței care a pronunțat-o și niciodată a instanței superioare, în aplicarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că instanța competentă să soluționeze contestația în anulare împotriva sentinței civile nr. 3710/13.06.2023 este Tribunalul București, ca instanță care a pronunțat hotărârea contestată.

Este fără relevanță faptul că, prin aceeași cerere de contestație în anulare a fost solicitată anularea și a deciziei civile nr. 359/26.01.2024, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2023, întrucât în materie de contestație în anulare prorogarea de competență nu operează, astfel cum statuează alin. (2) al art. 505 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2025.