În cauza Acciardi și Campagna c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președinte, P. Lorenzen, N. Vajić, A. Kovler, E. Steiner, K. Hajiyev, judecători, domnul Del Tufo, judecător ad-hoc, și domnul S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 aprilie 2007, Renunță la hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 40440/98) îndreptată împotriva Republicii Italiene și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dnii Giorgio Acciardi și Emanuella Campagna ( în scris. - (PT) au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului ( 11) Prin hotărârea din 19 mai 2005 (adică hotărârea din acțiunea din acțiunea principală), Curtea a statuat că privarea de bunuri a reclamanților nu era conformă cu principiul preeminării dreptului și încălcase art. 1 din Protocolul nr. 1 (CEDH Acciardi și Campagna c. Italia, nr. 4040/98, § 78 și 79, 19 mai 2005). Pe baza articolului 41 din convenție, reclamanții au solicitat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul material și cel moral, pe lângă rambursarea cheltuielilor de judecată. Problema aplicării articolului 41 din convenție care nu se află în stare, Curtea a rezervat-o și a invitat guvernul și reclamanții să prezinte în scris observațiile lor cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 94 și punctul 4 din dispozitiv). La 4 decembrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitanți și, respectiv, de guvern pentru a soluționa problema încă în curs de desfășurare referitoare la art. 41 din convenție, părțile declară următoarele: Guvernul italian se angajează să plătească domnului Giorgio Acciardi și domnului Emanuella Campagna suma de 1 000 000 EUR (un milion de euro) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă se va adăuga celei pe care A.N.A.S. va trebui să o plătească în executarea hotărârii Tribunalului din Catanzaro din 25 martie 2005, depusă la grefa din 4 iunie 2005 (771 196,22 EUR pentru daune materiale, 101 421 EUR EUR pentru indemnizații de ocupare, toate actualizate și cu dobânzi, plus 31 000 EUR pentru cheltuieli de procedură; într-adevăr, guvernul a luat act de angajamentul A.N.A.S. de a renunța la procedura pendinte, instituită în prezent, împotriva hotărârii respective. Aceste sume vor acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și nu vor fi supuse nici unui impozit sau altor sarcini fiscale la momentul relevant și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, părțile se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. La 8 ianuarie 2007, Curtea a primit aceeași declarație ca și mai sus, semnată de guvern. ÎN DREPT De la hotărârea sa din acțiunea principală, Curtea a fost informată cu privire la un regulament amiabil încheiat între guvern și solicitanți cu privire la cererile acestora din urmă în temeiul articolului 41 din convenție. Având în vedere termenii adoptați, Comisia constată că acordul are un caracter echitabil în sensul articolului 75 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții și se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură] Prin urmare, Comisia ia act de acest lucru și consideră că este adecvat să se elimine cauza rolului în temeiul acestei dispoziții. 10. Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, decide să elimine cauza rolului. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 3 mai 2007, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Președintele
PREMIÈRE SECTION
ACCIARDI ET CAMPAGNA c. ITALIE
(Requête n
o
41040/98)
ARRÊT
(Satisfaction équitable)
3 mai 2007
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Acciardi et Campagna c. Italie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
C.L. Rozakis,
président,
M
me
M.
M
me
M.
juges,
M
me
juge ad hoc,
et de M. S.
Nielsen,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 5 avril 2007,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
41040/98) dirigée contre la République italienne et dont deux ressortissants de cet Etat, MM.
Giorgio Acciardi et Emanuella Campagna («
les requérants
»), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 4 avril 1998 en vertu de l'ancien article
25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
La requête a été transmise à la Cour le 1
er
novembre 1998, date d'entrée en vigueur du Protocole n
o
11 à la Convention (article 5 § 2 du Protocole n
o
11).
3.
Par un arrêt du 19 mai 2005 («
l'arrêt au principal
»), la Cour a jugé que la privation des biens des requérants n'était pas conforme au principe de prééminence du droit et avait enfreint l'article 1 du Protocole n
o
1 (CEDH
Acciardi et Campagna c. Italie
, n
o
41040/98, §§ 78 et 79, 19 mai 2005).
4.
En s'appuyant sur l'article 41 de la Convention, les requérants réclamaient une satisfaction équitable au titre du préjudice matériel et du préjudice moral, outre au remboursement des frais de justice.
5.
La question de l'application de l'article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l'a réservée et a invité le Gouvernement et les requérants à lui soumettre par écrit, dans les trois mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir (
ibidem
, § 94, et point 4 du dispositif).
6.
Les 4 décembre 2006, la Cour a reçu la déclaration suivante signée respectivement par les requérants et par le Gouvernement
:
«
En vue de régler la question encore pendante relative à l'article 41 de la Convention, les parties déclarent ce qui suit
:
Le Gouvernement italien s'engage à verser à M. Giorgio Acciardi et M
me
Emanuella Campagna la somme de 1
000
000
EUR (un million d'euros) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme. Cette somme s'ajoutera à celle que l'A.N.A.S. devra payer en exécution du jugement du tribunal de Catanzaro du 25
mars
2005, déposé au greffe le 4 juin 2005 (soit 771
196,22 EUR pour dommage matériel, 101
421
EUR pour indemnité d'occupation, le tout actualisé et assorti d'intérêts, plus 31
000 EUR au titre de frais de procédure). En effet, le Gouvernement a pris note de l'engagement de l'A.N.A.S. à renoncer à la procédure actuellement pendante en appel, instituée contre ledit jugement.
Ces sommes couvriront tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, et ne seront soumises à aucun impôt ni à aucune autre charge fiscale à l'époque pertinente et seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à la Convention européenne des Droits de l'Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire.
Les requérants acceptent cette proposition et renoncent par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de l'Italie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Ils déclarent l'affaire définitivement réglée.
En outre, les parties s'engagent à ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
7.
Le 8 janvier 2007, la Cour a reçu la même déclaration que plus haut, signée par le Gouvernement.
8.
Depuis son arrêt au principal, la Cour a été informée d'un règlement amiable conclu entre le Gouvernement et les requérants, quant aux demandes de ces derniers au titre de l'article 41 de la Convention.
9.
Compte tenu des termes adoptés, elle constate que l'accord revêt un caractère équitable au sens de l'article 75 § 4 du règlement de la Cour et s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62
; en conséquence, elle en prend acte et estime approprié de rayer l'affaire du rôle en vertu de cette disposition.
10.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
Décide
de rayer l'affaire du rôle.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 3 mai 2007 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Søren
Nielsen
Christos
Rozakis
Greffier
Président