CtEDO 17.01.2008 Auto

AFFAIRE SERRILLI ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
17.01.2008
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE SERRILLI ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

În cazul Serrilli c. Italia (solicitările nr. 77823/01, 77827/01 și 77829/01) HOTĂRÂREA (satisfacerea echitabilă) STRASBURG 17 ianuarie 2008 DEFINITIVF 17/04/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din convenție. El poate suferi modificări de formă. În cazul Serrilli c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Christos Rozakis, președinte, Loukis Loucaide, Peer Lorenzen, Nina Vajić, Vladimiro Zagrebelsky, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, judecători, și Søren Nielsen grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 11 decembrie 2007, a adoptat hotărârea adoptată la această dată de procedură. La originea cazului se află trei cereri (n 77823/01, 77827/01 și 77829/01) îndreptate împotriva Republicii Italiene și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, dle Pia Gloria Serrilli, Angela Maria Serrilli și Giuseppina Serrilli ( □ recurentele La data de 10 februarie și, respectiv, la 14 martie 2000, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Cu toate acestea, Curtea a considerat că intervenția în dreptul la respectarea bunurilor recurentelor nu este compatibilă cu principiul legalității și că, prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Serrilli c. Italia 77823/01, 77827/01 și 77829/01, punctul 78 și punctul 3 din dispozitivul, 17 noiembrie 2005). Pe baza articolului 41 din convenție, recurentele solicitau o sumă corespunzătoare diferenței dintre valoarea terenului în litigiu la momentul ocupației sale și suma pe care ar fi obținut-o în urma procedurii în fața instanțelor naționale, indexare și dobândă suplimentară. Problema aplicării articolului 41 din convenție care nu se află în stare de fapt, Curtea l-a rezervat și a invitat guvernul și recurentele să îi prezinte în scris, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem) § 85 și punctul 4 din dispozitiv. Hotărârea din acțiunea principală a devenit definitivă la 17 februarie 2006, întrucât nicio cerere de trimitere la Marea Cameră nu a fost formulată în temeiul articolului 43 din convenție. Termenul de trei luni a expirat fără ca părțile să ajungă la un acord. Atât recurentele, cât și guvernul au prezentat observații suplimentare cu privire la satisfacția echitabilă ÎN DREPT, în conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurentele solicită o sumă corespunzătoare valorii pe care terenul în litigiu o avea la momentul începerii ocupației (august 1979), deducend indemnizația acordată de tribunalul din Foggia (64 140 264 ITL, adică 33 125, 68 EUR), plus indexarea și dobânda. 10. Înainte de hotărârea din acțiunea principală, recurentele își bazau pretențiile pe calculele efectuate de expertul din oficiu în procedura națională (§ 16-17 și 80 din hotărârea din acțiunea principală). Astfel, suma solicitată se ridica la 63 235 464 ITL (32 658,39 EUR), plus indexare și dobânzi. 11. La 10 martie 2006, recurentele au transmis Curții un raport de expertiză întocmit de un expert mandatat de acestea. Acesta din urmă, bazat pe acte de vânzare de terenuri învecinate, a considerat că terenul în litigiu valora, în 1983, 312 724,88 EUR. 12. Recurentele nu solicită nicio sumă pentru prejudiciul moral. 13. Guvernul observă că procedura de despăgubire inițiată de recurente la nivel național este în continuare în curs de desfășurare și se referă în principal la valoarea despăgubirii acordate. În opinia sa, dacă Curtea ar acorda o sumă cu titlu de satisfacție echitabilă, recurentele ar fi despăgubite de două ori. 14. În plus, recurentele nu ar avea dreptul de a solicita nicio sumă pentru prejudicii materiale, deoarece în fața instanțelor naționale nu au contestat calculele expertului din oficiu și au criticat numai criteriile urmate de instanță pentru a le compensa. 15. În sfârșit, guvernul solicită Curții să nu ia în considerare pretențiile formulate de recurente după hotărârea pe fond, pe baza unei expertize, și să le declare tardive. În plus, guvernul observă că expertiza în litigiu conține calculele expertului privat al recurentelor, Susținute de convingeri subiective, în timp ce această metodă pare inacceptabilă. În cele din urmă, guvernul se opune oricărei ipoteze a unei alte expertize care ar reprezenta o sarcină ulterioară pe care statul pârât ar trebui să o suporte indiferent de rezultatul cazului, fără nici o utilitate. 16. În ceea ce privește prejudiciul moral, guvernul observă că nu se datorează nicio sumă recurentelor în această cauză din cauza faptului că au depus o cerere în această privință.Evaluarea Curții 17. Curtea răspunde de la bun început argumentului guvernului, întemeiat pe faptul că procedura în despăgubire în fața instanțelor naționale este încă în curs de desfășurare. Comisia consideră că este puțin probabil ca recurentele să primească o dublă despăgubire, dat fiind că instanțele naționale, atunci când vor decide cauza, vor lua în considerare în mod inevitabil orice sumă acordată recurentelor de această Curte (Serghides și Christoforou c. Cipru (satisfacție echitabilă), 44730/98, § În plus, având în vedere că procedura națională durează de peste șaisprezece ani (§ 15-22 din hotărârea din acțiunea principală), nu ar fi rezonabil să se aștepte rezultatul. 18. Comisia reamintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări implică obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI 19. Statele contractante care sunt părți la un caz sunt, în principiu, libere să aleagă mijloacele pe care le vor folosi pentru a se conforma unei hotărâri care constată o încălcare. Această putere de apreciere în ceea ce privește modalitățile de executare a unei hotărâri reflectă libertatea de alegere cu care este însoțită obligația primordială impusă de Convenție statelor contractante: asigurarea respectării drepturilor și libertăților garantate (art. 1). În cazul în care natura încălcării permite o restitutio in integrum Dacă, în schimb, legislația națională nu permite sau permite ca în mod impecabil să se șteargă consecințele încălcării, art. 41 împuternicește Curtea să acorde, dacă este cazul, părții vătămate satisfacția pe care o consideră adecvată (Brumărescu c. România (satisfacție echitabilă) [GC], nr 28342/95, § 20, CEDO 2000-I). 20. În hotărârea sa din acțiunea principală, Curtea a afirmat că intervenția în litigiu nu îndeplinește condiția de legalitate (§§ 77-78 din hotărârea din acțiunea principală). În prezenta cauză, ilegalitatea intrinsecă a controlului pe teren a fost cea care a stat la baza încălcării constatate din punctul de vedere al articolului 1 din Protocolul nr. 21. Curtea amintește că caracterul ilicit al acestei depresiuni se repercutează prin forța lucrurilor asupra criteriilor care trebuie utilizate pentru a determina repararea datorată de statul pârât, consecințele financiare ale unei subordonări legale care nu pot fi asimilate celor ale unei depresiuni ilicite (fostul rege al Greciei și alte c. Grecia [GC] (satisfacere echitabilă), n 25701/94, § 75, 28 noiembrie 2002 Scordino c. Italia (nr. 1) [GC], nr. 36813/97, § 250, CEDO 2006 22. Despăgubirea care urmează să fie stabilită într-un caz ca acesta ar trebui să reflecte, prin urmare, ideea unei eliminări totale a consecințelor intervenției în litigiu 23. Curtea constată că, în speță, recurentele s-au limitat la a solicita diferența dintre valoarea pe care terenul o avea la momentul începerii ocupației și indemnizația acordată de tribunalul din Foggia, plus indexarea și dobânda. 24. În ceea ce privește întrebarea dacă expertiza depusă de recurente după hotărârea din acțiunea principală este tardivă, Curtea consideră că această chestiune poate rămâne deschisă deoarece, în speță, guvernul contestă, de asemenea, temeinicia acestei expertize. Prin urmare, Curtea se va baza pe expertiza ordonată de instanțele naționale. 25. În sfârșit, Curtea trebuie să ia în considerare faptul că, în plus față de recurente, o terță persoană poate revendica drepturi față de terenul vizat de cauză [a se vedea punctul 7 și 20 din hotărârea din acțiunea principală]. În absența unor indicații contrare, Curtea consideră că recurentele sunt întemeiate să primească o satisfacție echitabilă numai în limita a 75% din valoarea terenului vizat de cauză. 26. În aceste împrejurări, având în vedere pretențiile recurentelor și acționând în mod echitabil, Curtea le acordă acestora 200 000 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe această sumă. Costuri și cheltuieli de judecată 27. Recurentele solicită rambursarea cheltuielilor suportate în cadrul procedurii de la Strasbourg, fără a prezenta totuși documentele necesare. 28. Guvernul susține că recurentele le-au cuantificat în mod vag și imprecise. 29. În conformitate cu jurisprudența stabilită a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], n 30943/96, § 105, CEDO 2003 VIII. 30. În lipsa unor dovezi, Curtea consideră că recurentele nu au dreptul la nicio sumă din acest șef. Interese moratorii 31. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să plătească recurentelor, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 200 000 EUR (două sute de mii de euro) pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 17 ianuarie 2008 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-07-17
0,98
AFFAIRE SERRILLI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE SERRILLI c. ITALIE (Requête n o 77822/01) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 17 juillet 2008 DÉFINITIF 17/10/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Conventio
CtEDO 2008-03-27
0,95
AFFAIRE PERRELLA c. ITALIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE PERRELLA c. ITALIE (n o 2) (Requête n o 15348/03) ARRÊT (Satisfaction équitable et radiation) STRASBOURG 27 mars 2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. I
CtEDO 2008-01-08
0,95
AFFAIRE VIOLA ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE VIOLA ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 7842/02) ARRÊT STRASBOURG 8 janvier 2008 DÉFINITIF 08/04/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2008-07-17
0,95
AFFAIRE SARNELLI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SARNELLI c. ITALIE (Requête n o 37637/05) ARRÊT STRASBOURG 17 juillet 2008 DÉFINITIF 17/10/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2010-07-29
0,95
AFFAIRE LO BUE ET AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LO BUE ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 12912/04) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
Sursă