ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1340/2025

HOTĂRÂRE

24.09.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1340/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 12.06.2023 sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. (fostă S.C. D. S.R.L., la rândul său fostă S.C. E. S.R.L.), S.C. F. S.R.L. și G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de asigurare de garanții - garantare privind returnarea avansului nr. x/10.02.2014, a actului adițional nr. x/28.01.2015 la acesta, a garanțiilor pentru plata avansului din 11.02.2014 și din 28.01.2015, emise în temeiul său, precum și obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 1.254, art. 2.203 și art. 2.204 alin. (1) C. civ.

Pe calea întâmpinării, pârâta G. a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive, prescripției dreptului material la acțiune și autorității de lucru judecat prin raportare la hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Prahova, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii.

Pârâta S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile necompetenței teritoriale, autorității de lucru judecat și lipsei calității sale procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii.

Pârâta S.C. F. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.

Pârâta S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii privind constatarea nulității contractului de asigurare de garanții - garantare privind returnarea avansului nr. x/10.02.2014 și a actului adițional nr. x/28.01.2015 la acesta, ca neîntemeiată, respingerea cererii privind constatarea nulității garanțiilor pentru plata avansului din 11.02.2014 și din 28.01.2015, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. În cazul admiterii acțiunii, în subsidiar, a solicitat obligarea reclamantei la restituirea originalului biletului la ordin seria x nr. x emis la 28.01.2015 și predat cu titlu de contragaranție în baza contractului de asigurare a cărui nulitate se solicită, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1244/16.05.2024, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 130 alin. (2) și art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., cu referire la art. 107 și art. 115 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, a apreciat ca fiind neîntemeiată susținerea reclamantei privind incidența unei competențe teritoriale alternative, având în vedere că, pe de o parte, este vorba despre o cauză în legătură cu un contract de asigurare privind despăgubirea solicitată în baza scrisorii de garanție emisă de S.C. A. S.A. în anul 2015, iar, pe de altă parte, niciunul dintre pârâți, părți în contractul de asigurare, nu are sediul pe raza Municipiului București, riscul asigurat s-a produs în Ploiești, sediul S.C. B. S.A. este în Ploiești, iar bunurile asigurate se află pe raza Municipiului Câmpina, județul Prahova.

Prin sentința civilă nr. 1016/05.06.2025, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Analizând obiectul cererii, această instanță a apreciat că, deși este o acțiune în materie de asigurare, nu a fost formulată o cerere privitoare la despăgubiri, ci una prin care se solicită constatarea nulității contractului de asigurare de garanții și a altor acte, devenind, astfel, incidentă regula generală înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., completată cu dispozițiile art. 112 alin. (1) și art. 113 din același cod, și nu dispozițiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ.

Cum competența teritorială de soluționare a unei astfel de cauze revine, în mod alternativ, instanțelor competente din punct de vedere teritorial în circumscripția cărora își au sediul pârâții, iar dreptul de a alege între aceste instanțe deopotrivă competente îi revine reclamantului, a conchis că, prin înregistrarea acțiunii pe rolul Tribunalului București, S.C. A. S.A. a optat pentru învestirea instanței în circumscripția căreia își are sediul pârâta S.C. C. S.R.L., astfel că tribunalul din circumscripția municipiului Bucureși este competent a soluționa acțiunea.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului nu îl reprezintă o cerere privitoare la despăgubiri, ci o acțiune în constatarea nulității absolute a unui contract de asigurare de garanții, a unui act adițional la acesta, precum și a două garanții pentru plata avansului, astfel că dispozițiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ., reținute de instanța inițial sesizată, nu își găsesc aplicabilitate, ci regula generală în materia competenței teritoriale, înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Este adevărat că art. 113 alin. (1) C. proc. civ., stabilește că "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai sunt competente următoarele instanțe: (...) 3. în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației" însă, pentru a fi incident acest caz de competență teritorială alternativă, este necesar ca părțile să fi stabilit în mod expres, în contractul vizat prin cerere locul executării, fie și în parte, al obligației. Cum în convenția încheiată nu se regăsește o astfel de clauză, rezultă că articolul menționat nu își găsește aplicare.

Totodată, art. 112 alin. (1) C. proc. civ., statuează, pentru ipoteza pluralității de pârâți, că "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia".

În speță, se observă că opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei de către instanța în circumscripția căreia se află sediul uneia dintre societățile pârâte, S.C. C. S.R.L. - contractant al asigurării și a cărei conduită neconformă a fost invocată în susținerea acțiunii în nulitate promovată - respectiv în localitatea București.

Or, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., care prevăd dreptul reclamantului de alegere între mai multe instanțe, cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, se constată că Tribunalul București a fost în mod legal învestit cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte notează că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține părții reclamante iar, odată învestită una dintre instanțele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial, competența nu mai poate fi contestată, de către instanță sau de către pârâți, întrucât, prin introducerea acțiunii, instanța sesizată de reclamant și-a consolidat competența de a judeca cererea cu care a fost sesizată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.