ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1306/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 februarie 2024 pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș, sub număr de dosar x/2024, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se constatate că în Contractul de credit bancar nr. x/07.07.2010 încheiat între reclamanți și pârâtă sunt stipulate clauze abuzive, respectiv clauza prevăzută la art. 6 din contractul de credit, care prevăd plata unui comision de analiză; să se dispună anularea acestei clauze și, drept consecință, să se dispună repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei la restituirea sumei achitată de reclamanți cu titlu de comision de analiză, actualizată cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.

Prin sentința civilă nr. 2326 din 14 iunie 2024 pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A.; s-a constatat că are caracter abuziv clauza prevăzută în art. 6 din Contractul de credit bancar nr. x/07.07.2010 (prin care se stabilește obligația de plată a comisionului de analiză); s-a constatat nulitatea absolută a prevederilor art. 6 din Contractul de credit bancar nr. x/07.07.2010, fiind obligată pârâta să restituie reclamanților sumele de bani percepute în temeiul clauzei cu privire la care s-a stabilit că are un caracter abuziv, respectiv sumele percepute cu titlu de comision de analiză.

Totodată, a fost obligată pârâta să achite reclamanților dobânda legală penalizatoare asupra sumelor percepute în temeiul clauzei declarate abuzive, cu privire la care s-a dispus restituirea, de la data primirii acestor sume până la restituirea lor efectivă. A fost obligată pârâta să achite reclamanților suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta C. S.A. a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Mureș sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din 14 ianuarie 2025, Tribunalul Specializat Mureș a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale doar pentru jurisdicția apelului, raportat la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., cu referire la calitatea intimatei-reclamante de grefier în cadrul acestei instanțe.

Prin decizia civilă nr. 220/A/2025 din 7 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalului Specializat Mureș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Învestit prin declinare, Tribunalul Alba a reținut, în esență, că, în raport cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., dacă necompetența teritorială de ordine publică nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, instanța sesizată rămâne competentă să soluționeze cauza, iar invocarea ulterioară a excepției de necompetență nu mai este posibilă în calea de atac.

Totodată, dacă s-ar accepta reaprecierea de către instanța de control judiciar a competenței determinate de prevederile art. 127 C. proc. civ., s-ar repune în discuție implicit temeiul stabilirii competenței primei instanțe. Or, necompetența primei instanțe, inclusiv sub acest aspect, poate fi invocată doar în termenul și în condițiile prescrise art. 130 alin. (2) C. proc. civ., nefiind posibilă invocarea sa direct în apel.

Astfel, prin sentința civilă nr. 559/2025 din 18 iunie 2025, pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență, fiind suspendată de drept judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență de către Înalta Curte de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Specializat Mureș, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Conflictul negativ de competență pendinte vizează soluționarea apelului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță de judecătorie, în urma dezînvestirii instanței competente să soluționeze calea de atac, prin raportare la calitatea de grefier în cadrul acesteia a intimatei-reclamante.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Cât privește competența de soluționare a apelului, sunt aplicabile, de principiu, prevederile Capitolului IV privind incidentele procedurale referitoare la competența instanței, deoarece acestea se încadrează în sfera dispozițiilor generale ce vizează toate etapele procesului, conform normelor compatibile cu fiecare fază procesuală în parte.

Instanța se poate dezînvesti de soluționarea apelului prin admiterea excepției de necompetență, însă în limitele stabilite de legiuitor privind stabilirea competenței primei instanțe.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Astfel, dacă necompetența teritorială de ordine publică nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, instanța sesizată rămâne competentă să soluționeze cauza, iar invocarea ulterioară a excepției de necompetență nu mai este posibilă în calea de atac.

În calea de atac nu poate fi infirmat criteriul pe baza căruia a fost determinată competența primei instanțe.

Pe de altă parte, dacă excepția necompetenței primei instanțe ar fi fost invocată și respinsă, iar partea interesată ar fi criticat modalitatea de soluționare a pricinii de către o instanță necompetentă, instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat sentința criticată nu ar fi putut proceda la declinarea competenței de soluționare a căii de atac în favoarea instanței ierarhic superioare celei care ar fi trebuit să soluționeze cauza în primă instanță, potrivit criteriilor de stabilire a competenței, ci ar fi avut un temei legal să analizeze competența primei instanțe și să dispună în consecință, inclusiv printr-o decizie de anulare a sentinței și de trimitere a judecării cauzei instanței competente.

Raportând considerentele expuse anterior la situația din speță, rezultă că soluționarea cauzei în primă instanță de Judecătoria Târgu-Mureș și neinvocarea excepției necompetenței în etapa procesuală a fondului, atrage competența Tribunalului Specializat Mureș de soluționare a apelului declarat împotriva sentinței.

De altfel, competența de soluționare a apelului, prin raportare la calitatea petentei de grefier la Tribunalul Specializat Mureș, nu poate fi pusă în discuție în apel, întrucât ar fi încălcate dispozițiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., mai sus evocate.

Prin soluționarea acțiunii având ca obiect "clauze abuzive - Legea nr. 193/2000" de către Judecătoria Târgu-Mureș, rezultă că apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate în fond de această instanță revine, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 C. proc. civ., Tribunalului Specializat Mureș, ca instanță ierarhic superioară.

Înalta Curte reține că această instanță nu putea să invoce necompetența teritorială absolută instituită de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 130 alin. (2) din același act normativ, excepția necompetenței nefăcând obiectul dezbaterii la instanța de fond.

Față de această împrejurare, rezultă că Tribunalul Specializat Mureș este instanța competentă să judece apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Târgu-Mureș.

În consecință, pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2025.