ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1025/2025

HOTĂRÂRE

05.06.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1025/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 5 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș - Litigii cu profesioniști la 14.10.2024 sub nr. x/2024, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună evacuarea acesteia din spațiul situat în Câmpia Turzii, str. x, jud. Cluj, deținut în calitate de chiriaș.

Prin sentința nr. 90/C/22.11.2024, Tribunalul Specializat Mureș - Litigii cu profesioniști a admis excepția necompetenței sale materiale funcționale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea judecătorului-sindic învestit cu soluționarea procedurii de insolvență în dosarul nr. x/2022, din cadrul aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a statuat că pârâta se află sub incidența legii insolvenței, împrejurare de natură să atragă aplicabilitatea dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, normă specială atributivă de competență, care poate deroga de la norma generală, reprezentată de art. 1.036 C. proc. civ.

A mai reținut că utilizarea imobilului în litigiu vizează activitatea societății în insolvență, iar existența acțiunii este aptă să o afecteze; a conchis în sensul că prezenta cerere este o cerere de natură judiciară privind insolvența.

Aplicabilitatea dispozi iilor Codului muncii în ceea ce prive te muncaț ș

prestată de persoane numite în diverse func ii publice, printre care iț ș

magistra ii, rezultă din următoarele dispozi ii din Codul muncii:

Aplicabilitatea dispozi iilor Codului muncii în ceea ce prive te muncaț ș

prestată de persoane numite în diverse func ii publice, printre care iț ș

magistra ii, rezultă din următoarele dispozi ii din Codul muncii

La rândul său, prin sentința civilă nr. 42/17.02.2025, Tribunalul Specializat Mureș - Insolvență a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.

Evocând dispozițiile art. 1.035 C. proc. civ., tribunalul a statuat că acest text de lege instituie un caz de competență exclusivă în materia acțiunii în evacuare a unui imobil, regulă ce derogă de la normele generale de competență teritorială.

Cum, în speță, imobilul din care se solicită evacuarea este situat în Câmpia Turzii, str. x, jud. Cluj, a reținut că revine Judecătoriei Turda competența teritorială de soluționare a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 2564/17.04.2025, Judecătoria Turda a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș - Insolvență, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării incidentului procedural; totodată, a dispus suspendarea judecării cauzei.

În argumentarea acestei hotărâri, în raport cu dispozițiile art. 8 și ale art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, instanța a reținut, în esență, că procedura de evacuare din imobilul în care pârâta aflată în insolvență a desfășurat activitatea în mod efectiv are o înrâurire asupra procedurii de insolvență, și este, deci, o cerere aferentă acestei proceduri.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 07.05.2025.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Turda competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază că stabilirea competenței se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul și cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant.

Așa fiind, obiectul dedus judecății în prezentul litigiu, în care și-au declinat reciproc competența materială tribunalul, prin judecătorul-sindic, și judecătoria este dat de cererea de evacuare.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1.033-1.048 C. proc. civ. și pe cele ale contractului de locațiune nr. x/29.07.2020, raportat la dispozițiile art. 1.270 C. civ.

În acest context, Înalta Curte reține că, potrivit art. 94 alin. (1) lit. d) și lit. k) C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță, cererile de evacuare, precum și orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, iar art. 45 din Legea nr. 85/2014 reglementează principalele atribuții ale judecătorului-sindic și acțiunile de competența acestuia într-o procedură de insolvență.

În egală măsură, notează că legea insolvenței dă în competența judecătorului-sindic numai anumite acțiuni, nicidecum toate raporturile juridice în care este implicată societatea aflată în insolvență. Astfel, cererea de față nu poate fi subscrisă atribuțiilor judecătorului sindic, enumerate de prevederile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. În egală măsură, nu este incidentă nici ipoteza reglementată de art. 41 alin. (2) din același act normativ, întrucât cauza nu pune în discuție controlului judecătoresc al activității practicianului în insolvență și nici vreo cerere de natură judiciară aferentă procedurii insolvenței. Astfel, este fără relevanță faptul că demersul de evacuare a fost inițiat de către reclamantă, în temeiul contractului de locațiune încheiat între părțile din prezenta cauză, după momentul la care împotriva pârâtei s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență.

În speță, raportat la limitele învestirii, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - evacuare, Înalta Curte reține, față de dispozițiile art. 94 lit. d) și lit. k) din C. proc. civ., că judecătoria este competentă să soluționeze raportul juridic dedus judecății.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 1.036 C. proc. civ., "Cererile formulate în temeiul prezentului titlu sunt de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află situat imobilul ocupat fără drept ori, după caz, închiriat sau arendat, chiar dacă locatarul a părăsit imobilul sau contractul a încetat".

Prin urmare, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Turda, potrivit normelor de ordine publică sus-arătate, și nu Tribunalului Specializat Mureș - Insolvență, câtă vreme litigiul dedus judecății nu este suspus normelor de aplicare reglementate de legea specială, dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care reglementează competența materială a tribunalului, fiind de strictă interpretare și limitată aplicare.

Așa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.