ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 101/2025

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4212/2022 din 27 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria 1 București, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 3178/2022 din 19 decembrie 2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă acțiunea, astfel cum a fost precizată.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 61.767 RON reprezentând prejudiciu, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată de la data scadenței fiecărei facturi emise și până la data plății.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.270 RON cheltuieli de judecată, reprezentând judiciară de timbru și onorariu de avocat.

A fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civila nr. 745 din 16 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins apelul pârâtei, ca nefondat.

A fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 2.142 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.

În susținerea recursului, s-a criticat, în esență, analiza înscrisurilor, interpretarea oferită actelor juridice supuse judecății și preluarea susținerilor părții adverse în ceea ce privește stabilirea prețului serviciilor facturate, fiind invocate dispozițiile art. IV alin. (4). 1, art. V alin. (5). 1 și prevederile Anexei 2 ale contractului.

Recurenta a susținut că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 1.357 C. civ. referitoare la condițiile răspunderii contractuale, arătând că, în cauză, fapta ilicită nu există, clauzele contractului fiind respectate. Astfel, potrivit recurentei, prețul serviciilor a fost stabilit încă de la data încheierii contractului, neexistând nicio obligație în sensul recalculării acestuia pe durata derulării raporturilor, în funcție de personalul alocat de părți.

De asemenea, s-a reproșat instanței de apel interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1.266 și art. 1.272 C. civ., în contextul în care, din modul în care a fost executat contractul, rezultă că părțile au interpretat în același sens prevederile Anexei 2, aceasta fiind voința părților la data încheierii contractului.

La data de 21 noiembrie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive prin care s-a arătat că motivele din cererea de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitându-se respingerea recursului ca nefondat.

La data de 13 decembrie 2024 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare.

Prin rezoluția din 9 decembrie 2024, în cauză, s-a fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 21 ianuarie 2025, cu citarea părților.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 61.767 RON, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a facturării în mod greșit a unor servicii în derularea contractului nr. x/2014, astfel cum s-a constatat prin Raportul de control al Curții de Conturi înregistrat sub nr. x/19.12.2019.

Înalta Curte notează că prin sentința civilă nr. 4212/2022 din 27 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria 1 București, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că litigiul în cadrul căruia reclamanta a invocat executarea defectuoasă a obligațiilor contractuale, cu consecința cauzării unui prejudiciu de 61.767 RON, vizează executarea unui contract administrativ, în sensul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, s-a stabilit că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, competența de soluționare a cauzei aparținând tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Se impune observația că aceste dezlegări, fiind pronunțate în interiorul litigiului și nefiind criticate în apel, se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că nu mai pot fi contrazise în raport cu dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., fiind atrasă, astfel, incidența dispozițiilor Legii nr. 101/2016.

Prin urmare, în considerarea acestor argumente și, în raport cu data declanșării procesului, 12 noiembrie 2021, se reține incidența dispozițiilor art. 53 alin. (1)

1

și art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, așa cum acestea au fost modificate prin O.U.G. nr. 114/2020 în vigoare de la 13 iulie 2020.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, " Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul. " De asemenea, conform art. 55 alin. (3)

1

din lege "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)

1

poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței. (...)".

Din textele legale anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor administrative pot fi atacate numai cu apel, astfel cum a reținut și prima instanță în dispozitivul sentinței civile nr. 3178/2022 din 19 decembrie 2022, obiectul acțiunii încadrându-se, astfel, într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv teza finală, în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Menționarea în dispozitivul deciziei recurate a căii de atac a recursului nu este de natură să confere recurentei dreptul de a ataca hotărârea, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 745 din 16 mai 2024 pronunțate Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta REGIA AUTONOMĂ TEHNOLOGII PENTRU ENERGIA NUCLEARĂ - INSTITUTUL DE CERCETĂRI NUCLEARE împotriva deciziei civile nr. 745 din 16 mai 2024 pronunțate Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2025.