ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 965/2025

Ședința publică din data de 6 mai 2025

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2024 pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat să se dispună revocarea contractului de donație autentificat sub nr. x/18.08.2011 de către BNP D. și să se dispună reintrarea bunurilor în proprietatea donatoarei, ca efect al revocării.

II. Hotărârea Judecătoriei Bacău:

Prin sentința civilă nr. 10493 din 10 decembrie 2024, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor are. 107 C. proc. civ. A reținut, totodată, că, deși nu s-a invocat de către pârâți excepția de necompetență teritorială, în cauză nu există nicio împrejurare care să atragă competența alternativă a Judecătoriei Bacău, fiind vorba de pârâți domiciliați în municipiul Constanța, respectiv județul Vrancea, iar imobilul fiind în circumscripția Judecătoriei Onești. Prezentă in instanță, reclamanta a precizat că solicită ca judecata cauzei să se facă la Judecătoria Constanța, pârâtul B. fiind beneficiarul contractului de donație a cărui revocare s-a cerut.

III. Hotărârea Judecătoriei Constanța:

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanța a pronunțat sentința civilă nr. 3341 din 10 martie 2025, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauză, reclamanta a sesizat Judecătoria Bacău cu o acțiune în revocarea donației, o acțiune personală, norma de competență teritorială aplicabilă fiind cea prevăzută la art. 107 C. proc. civ., fiind vorba de o normă de competență teritorială relativă

Întrucât necompetența teritorială este de ordine privată, doar pârâții puteau să invoce această excepție, nu și instanța din oficiu, care rămâne competentă să judece litigiul ca urmare a decăderii pârâților din dreptul de a mai invoca excepția.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea ce face obiectul litigiului, reclamanta a învestit instanța de judecată cu o cerere de revocare a unui contract de donație, având ca obiect un teren intravilan.

Se constată că Judecătoria Bacău și Judecătoria Constanța și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, cea de a doua instanță reținând că judecătoria inițial învestită nu putea invoca din oficiu necompetența teritorială întrucât, în cauză, aceasta este una de ordine privată.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

Așadar, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Litigiul de față are ca obiect o acțiune personală, iar în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ. (aspect necontestat de instanțele aflate în confilict), conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța domiciliului pârâtului.

Întrucât acestea sunt norme de competență relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În caz contrar, instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă, excepție pe care, potrivit textului de lege anterior redat, instanța nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că pârâtul B. și pârâta C. au depus întâmpinări, însă nu au înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială a instanței sesizate.

Față de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., anterior evidențiate, nici Judecătoria Bacău din oficiu și nici reclamanta nu puteau invoca necompetența teritorială de ordine privată de soluționare a cauzei.

În consecință, față de caracterul de ordine privată al normelor de competență incidente în speță, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 mai 2025.