ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 878/2025

Ședința publică din data de 8 aprilie 2025

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 februarie 2024, pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., constatarea încălcării drepturilor aferente mărcii înregistrate la OSIM "A." motivat de faptul că domeniul www.x.ro nu se află în patrimoniul său precum și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 20.000 Euro.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 84/1998.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul.

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 238/S din 30 iulie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, excepție invocată de pârâta B. S.R.L. prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 107 C. proc. civ., apreciind că este competentă instanța de la sediul pârâtei, întrucât nu există norme care stabilesc, pentru capătul principal de cerere, competența exclusivă a unei alte instanțe.

Pentru a ajunge la această concluzie, a reținut că cererea de chemare în judecată are două petite: 1) constatarea încălcării drepturilor aferente mărcii înregistrate la OSIM, "A." motivat de faptul că domeniul www.x.ro nu se află în patrimoniul său, sens în care a solicitat predarea domeniului de internet; 2) obligarea pârâtei la plata de despăgubiri. Astfel, a apreciat că petitul principal care determină competența teritorială în cauză este cel reprezentat de constatarea încălcării dreptului reclamantei aferent mărcii înregistrate la OSIM.

Totodată, instanța nu a luat în considerare susținerile reclamantei din completarea răspunsului la întâmpinare, întrucât această completare a fost depusă la dosar după închiderea dezbaterilor, iar modificarea cauzei acțiunii civile sau a altui element esențial al cererii inițiale nu este permisă printr-un act ce nu a fost pus în discuția contradictorie a părților.

A mai apreciat că nu se pune problema de a exista un sigur capăt de cerere în despăgubiri, care să determine competența teritorială în raport de dispozițiile art. 113 pct. 9 C. proc. civ. din materia răspunderii civile delictuale, astfel cum a invocat reclamanta în completarea răspunsului la întâmpinare (depusă după închiderea dezbaterilor, cu privire la care instanța a apreciat că intervine sancțiunea neluării în seamă), întrucât, într-o asemenea situație, s-ar fi pus problema competenței materiale a instanței, deoarece valoarea sumei pretinse cu titlu de despăgubiri ar determina competența judecătoriei după valoarea obiectului cererii, conform art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 93 din 10 februarie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Neamț a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Brașov, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., apreciind că este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul.

A mai apreciat că, odată aleasă instanța competentă teritorial de către reclamant în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pârâtul nu mai poate cere declinarea competenței și nici instanța nu o poate dispune din oficiu, reclamantul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Totodată, a avut în vedere notele scrise depuse de reclamantă, prin care reclamantul a menționat faptul că Tribunalul Brașov este competent teritorial, întrucât prejudiciul s-a produs în circumscripția sa teritorială.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cererii deduse judecății.

Astfel, Tribunalul Brașov a făcut aplicarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., apreciind că este competentă instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâta, întrucât nu există norme legale speciale derogatorii de la regula instituită de acest text de lege care să reglementeze competența pentru capătul principal de cerere (constatarea încălcării drepturilor aferente mărcii înregistrate la OSIM, "A.").

Tribunalul Neamț a făcut aplicarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., reținând competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul.

În speță, prin demersul judiciar dedus judecății, reclamanta a învestit instanța cu rezolvarea unui litigiu privind constatarea încălcării dreptului său la marca x înregistrată valabil pe teritoriul României și obligarea pârâtei la despăgubiri în cuantum de 20.000 Euro.

Așadar, se constată că se impută pârâtei o faptă ilicită constând în încălcarea dreptului reclamantei la marca înregistrată, astfel că obiectul litigiului se circumscrie răspunderii în materie delictuală, în cazul căreia legiuitorul a instituit o competență teritorială alternativă, în sensul că reclamantul, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, respectiv între instanța de la sediul sau domiciliul pârâtului (potrivit art. 107 C. proc. civ.) ori instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul (potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.).

În materie delictuală, însăși Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în jurisprudența sa constantă, jurisprudență care a influențat redactarea art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., a statuat că este competentă atât instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite, cât și instanța de la locul producerii prejudiciului cauzat de acea faptă.

De asemenea, norma art. 5 pct. 3 din Regulamentul nr. 44/2001 (actualul art. 7 pct. 2 din Regulamentul de la Bruxelles I bis în materie delictuală), normă care este doar aparent diferită de conținutul textului art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., a fost în mod constant interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în sensul că aceasta vizează atât locul materializării prejudiciului, cât și pe cel unde s-a produs evenimentul cauzator al prejudiciului, astfel încât pârâtul poate fi acționat în justiție, la alegerea reclamantului, în fața instanței de la unul din cele două locuri (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 noiembrie 1976, Bier, 21/76, EU:C:1976:166, pct. 24 și 25, Hotărârea din 16 mai 2013, Melzer, C-228/11, EU:C:2013:305, pct. 25, Hotărârea din 5 iunie 2014, Coty Germany, C-360/12, EU:C:2014:1318, pct. 46).

În speța pendinte, se observă că alegerea de competență a fost deja realizată de reclamantă, prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Brașov, susținând că în circumscripția teritorială a acestei instanțe s-a produs prejudiciul.

Având în vedere că se reclamă lezarea dreptului reclamantei la marca x valabil înregistrată pe teritoriul României, Înalta Curte apreciază că loc al producerii prejudiciului în cauza dedusă judecății, criteriu de determinare a competenței alternative, corespunde sediului reclamantei (Brașov, județul Brașov), acolo aflându-se și centrul intereselor acesteia. Acest criteriu al centrului intereselor permite atât reclamantei să identifice cu ușurință instanța pe care o poate sesiza, cât și pârâtei să prevadă în mod rezonabil instanța în fața căreia poate fi acționată în justiție.

Astfel, din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că la punctul de lucru ce poartă denumirea "A.", deținut de reclamantă în Brașov, se desfășoară activități stomatologice de către asociatul unic al reclamantei. Acesta a arătat că este medic stomatolog activ din anul 2007, are o comunitate de pacienți mulțumiți, este activ online cu denumirea "A." pe site-urile www.x.ro și www.x.ro și a publicat numeroase articole în folosul pacienților pe site-ul A..

În consecință, odată exprimată manifestarea de voință, în sens procesual, de a înregistra acțiunea pe rolul Tribunalului Brașov (instanță în a cărei circumscripție se află locul producerii prejudiciului), partea reclamantă a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea sa, motiv pentru care instanța inițial învestită nu mai putea să se desesizeze de soluționarea pricinii, fiind ținută de alegerea făcută de reclamantă.

Considerentele expuse sunt aplicabile cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Art. 113 din C. proc. civ. are în vedere cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o faptă ilicită, nu doar cele privind acordarea despăgubirilor, cum a considerat Tribunalul Brașov. Astfel, independent de calificarea capătului de cerere având ca obiect constatarea încălcării dreptului la marcă drept unul distinct sau ca reprezentând doar premisa acordării despăgubirilor solicitate, cererea de chemare în întregul său privește obligații izvorâte din fapta ilicită și se încadrează, în consecință, în art. 113. Problema competenței materiale nu a format obiect de dezbatere în fața instanței sesizate astfel încât ea nu poate fi tranșată în prezentul cadru procesual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 aprilie 2025.