ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2526/2020

HOTĂRÂRE

24.11.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2526/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribiunalului Dâmbovița sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtii B., Inc și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI București (ROTLD - Romanian Top Level Domain), a solicitat instanței să constate dreptul legal de folosire netulburată a domeniului achiziționat de către acesta, și anume B..ro.

În motivarea cererii a arătat că, la 13 noiembrie 2018, a achiziționat prin intermediul societății C. S.R.L. din București, domeniul B..ro.

La 20 decembrie 2018, pârâta B., Inc., cu sediul în SUA, a înaintat o plângere, în conformitate cu prevederile Politicii uniforme de soluționare a litigiilor privind denumirile de domenii (Regulamantul ICANN 3(b)(iv) - Internet Corporation for AssignedNamesandNumbers- către NAF (National Arbitration Forum), prin care a solicitat declanșarea procedurii administrative, având ca referință numele de domenii înregistrate și utilizate în prezent de către reclamant.

În conformitate cu Normele, Paragraful 4(c), data oficială a începerii procedurii a fost stabilită pentru 31.12.2018, reclamantul formulând puncte de vedere în ceea ce privește cererea înaintată împotriva sa, prin care a arătat că nu a existat nicio intenție ascunsă la momentul achiziționării respectivului domeniu, reexistând rea-credință din partea acestuia.

Apreciază că există serioase îndoieli cu privire la imparțialitatea Forumului ce a judecat cauza, în condițiile în care, în decizia transmisă de către acesta, se face referire, unilateral, doar la susținerile și interesele B., Inc., sens în care apreciază decizia NAF ca fiind nelegală.

În drept au fost invocate prevederile paragrafului 3(b)(XII) din "Politica Uniformă de Rezolvare a Disputelor privind Numele de Domenii (Rules for Uniform Domain Name Dispute Resolution Policy) aprobată de către ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers).

Prin sentința civilă nr. 588 din 21 mai 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepțiile de necompetență treritorială și materială și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția civilă, competența de soluționare a cererii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut că, din punct de vedere teritorial, sunt aplicabile prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., și a constatat că pârâta B. are sediul procedural ales în România la reprezentantul său autorizat, societatea D. S.R.L., în București.

În ceea ce privește competența meterială, a reținut că obiectul plângerii îl constituie înregistrarea și folosirea frauduloasă a numelui de domeniu www.x.ro iar potrivit doctrinei și practicii unitare a instanțelor, litigiile privind drepturile de proprietate intelectuală sunt, în primă instanță, de competența Tribunalului București, secția civilă, acesta îndeplinind și funcția de Tribunal de Marcă a Uniunii Europene, conform Regulamentului Mărcii Uniunii Europene nr. (EU) 2017/1001.

Investită cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 2601 din 27 noiembrie 2019, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

În motivare s-a reținut că, deși reclamantul a denumit acțiunea sa ca fiind o acțiune în constatarea dreptului legal de folosire netulburată, obiectul litigiului îl constituie anularea Deciziei NAF prin care a fost soluționată disputa cu privire la numele de domeniu B..ro și nu apărarea unui drept de proprietate intelectuală, astfel că, în baza art. 610 C. proc. civ. a apreciat că aparține Curții de Apel conpetența e soluționare a cauzei.

Primind dosarul, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 65F din 20 iulie 2020, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a pronunța această hotărâre a reținut că acțiunea de față are ca obiect constatarea dreptului legal de folosire netulburată asupra domeniului de internet B..ro, reclamantul arătând în mod expres că, în mod greșit, tribunalul a interpretat cererea sa ca fiind o acțiune în anulare a unei hotărâri arbitrale, acesta solicitând a se constata că are un drept de proprietate asupra domeniului de internet.

În raport de această precizare a reclamantului, curtea de apel a constatat că în cauza de față nu sunt incidente dispozițiile art. 608-610 C. proc. civ., ci cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Prioritar, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, aceasta a fost stabilită definitiv de Tribunalul Dâmbovița în favoarea instanțelor din București, în raport de dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fără ca vreuna dintre instanțele din București să invoce excepția de necompetență teritorială, neexistând, astfel, conflict negativ de competență din această perspectivă.

Cât privește competența materială, Înalta Curte constată că Tribunalul București, secția a IV-a civilă și Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite a celor două instanțe cu privire la obiectul litigiului.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, așa cum reise din cererea introductivă de instanță, reclamantul a învestit Tribunalul Dâmbovița cu o cerere în constarea dreptului legal de folosire netulburată a domeniului B..ro achiziționat de acesta.

Acest aspect a fost confirmat de către reclamant și prin cererea de declinare a competenței aflată la dosarul curții de apel, unde se arată în mod expres că prin cererea introdusă acesta nu a solicitat anularea deciziei arbitrale, ci doar constatarea dreptului legal de folosire netulburată a domeniului.

Astfel, având în vedere precizarea expresă făcută de către reclamant, din care reiese că instanța a fost învestită cu soluționarea unui litigiu de proprietate intelectuală, materie ce revine în competența de primă instanță a tribunalului, în aplicarea art. 95 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, secția a IV-a civilă.