ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 870/2025

Ședința publică din data de 8 aprilie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul recursului

Prin încheierea de ședință din data de 12 martie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de recurenții-pârâți A. și B. în contradictoriu cu intimații-reclamanți UAT Comuna Săcălaz și Consiliul Local Săcălaz împotriva deciziei civile nr. 778/25.05.2023 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2021.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de ședință din data de 12 martie 2024, a declarat recurs reclamanta UAT Comuna Săcălaz, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 16 septembrie 2024 și repartizat completului C9, astfel cum rezultă din fișa ECRIS și procesul-verbal de repartizare aleatorie, aflate la dosar.

Prin cererea formulată, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și fixarea unui termen de judecată cu citarea părților în vederea continuării judecății.

În susținerea cererii formulate, recurenta-reclamantă a învederat că pricina a fost suspendată pentru lipsa părților, însă nu mai există motive de suspendare, odată cu depunerea prezentei cereri, precum și că până la acest moment pârâtul nu a efectuat nicio plată pentru stingerea obligației.

Recurenta reclamantă a invocat dispozițiile art. 414 alin. (2) și art. 415 C. proc. civ., făcând referiri la termenul de declarare a recursului și la cererea de redeschidere a judecății.

I.3. Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând excepția nulității recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate asupra hotărârii atacate și prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ. aplicabile și în recurs, adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

De asemenea, în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., sancțiunea aplicabilă este aceea a nulității, astfel cum dispune art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, a arăta motivele de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, a dezvolta motivele de recurs în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Față de aceste considerații teoretice, se constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și nici dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.. Fără a critica încheierea care formează obiectul recursului, recurenta reclamantă a solicitat fixarea unui termen de judecată și a făcut referiri la termenul de declarare a recursului și la cererea de redeschidere a judecății.

Este de observat că această din urmă cerere nu reprezintă o critică adusă încheierii de suspendare astfel încât ea nu poate forma obiect de analiză în faza recursului declarat împotriva respectivei încheieri. O astfel de cerere prin care se solicită repunerea cauzei pe rol se formulează în fața instanței care a dispus suspendarea pricinii, competența de soluționare aparținând completului de judecată inițial învestit cu soluționarea cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 110 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3243/2022, potrivit cărora "(5) Repunerea pe rol a cauzei după suspendare, pentru continuarea judecății, pentru perimare sau pentru pronunțarea hotărârii ca urmare a încheierii acordului de mediere, se va realiza de completul inițial învestit (...)".

În această situație, se constată absența unei contestări concrete a argumentelor expuse în încheierea recurată. Motivarea concretă a recursului trebuie să se refere la hotărârea instanței de apel, criticând eficient dezlegările acesteia și arătând viciile de legalitate pe care le prezintă hotărârea atacată.

Or, cum recurenta-reclamantă nu a combătut în nicio formă considerentele regăsite în încheierea atacată și raționamentul instanței de recurs în pronunțarea soluției de suspendare, simpla solicitare de admitere a recursului și fixare a unui termen de judecată în vederea continuării judecății, întrucât nu mai există motive de suspendare, nu poate fi dedusă spre examinare prezentei instanțe, ca fiind critică de nelegalitate, întrucât nu exprimă un raționament contrar argumentelor pentru care instanța a dispus suspendarea.

Se mai observă că recurenta-reclamantă exercită calea de atac împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa nejustificată a părților, măsură determinată de inexistența unei solicitări de judecată în lipsă din partea vreuneia dintre părți (art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.).

O astfel de încheiere poate fi atacată cu recurs la instanța superioară, în speță, Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum prevăd dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol". Aceasta nu înseamnă însă că recursul nu trebuie să fie motivat.

Așadar, neîndeplinirea condiției prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cu privire la motivarea recursului atrage sancțiunea anulării acestuia, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, întrucât recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de motivare a cererii de recurs, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă UAT Comuna Săcălaz, împotriva încheierii din 12 martie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. și B. și cu intimatul-reclamant Consiliul Local Săcălaz.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 aprilie 2025.