ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 671/2025

Ședința publică din data de 18 martie 2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 07.07.2016, sub nr. x/2016, reclamantele A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul General și Primarul General al Municipiului București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea în parte a dispoziției nr. 19713/23.05.2016 a Primarului General al Municipiului București, respectiv în ceea ce privește notificările nr. x/2002, y/2002 și 1950/2001;

- restituirea în natură a (I) imobilului teren situat în București. str. x, parte din fosta parcela nr. 109 comuna Bucureștii Noi, respectiv a (II) terenului in suprafața de 965 mp situat în fosta comună Suburbană Șerban Vodă, Prelungirea Ferentari, în prezent fără număr, fost nr. 86 A (86 B în decretul de expropriere), fost nr. 86, fost fără număr;

- în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, obligarea pârâților la emiterea unei dispoziții de propunere a unor măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013, prin echivalent.

Prin sentința civilă nr. 2074/18.12.2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul General și Primarul General al Municipiului București, a anulat în parte dispoziția nr. x/23.05.2016 emisă de pârât, respectiv în ceea ce privește imobilele situate în București și în str. x, a obligat pârâtul să emită dispoziție cu propunere de acordare măsuri compensatorii în favoarea reclamantelor pentru terenul în suprafață de 888 mp situat în București și pentru terenul în suprafață de 300 mp situat în București, str. x, a respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea în natură, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. și D., a constatat că intervenienții au dobândit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 300 mp situat în București, str. x, identificat conform planului de amplasament întocmit în cauză, avizat de OCPI, a admis cererea de majorare a onorariului de expert, a obligat reclamantele să achite suma de 1.500 RON către doamna expert E., cu titlu de onorariu suplimentar și a obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 2.500 RON, cheltuieli de judecată (onorariu expert).

Prin decizia civilă nr. 1777/08.12.2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze de Minori și de Familie a respins apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul București prin Primar General și a admis apelul formulat de apelanții-reclamanți B. și A., a anulat în parte sentința civilă apelată și a trimis cauza pentru rejudecarea cererii de anulare a dispoziției nr. 19713/23.05.2016 emise de pârât cu privire la imobilul teren în suprafață de 300 m.p situat în București și a cererii de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții C. și D..

Prin sentința civilă nr. 726/23.06.2023, Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2016*, în rejudecarea cererii de anulare a dispoziției nr. 19713/23.05.2016 emise cu privire la imobilul situat în București, str. x, formulate de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul General cu sediul în București, sector 5 și Primarul General al Municipiului, precum și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. și D.:

A anulat în parte dispoziția nr. x/23.05.2016 emisă de pârât și cu privire la imobilul situat în București.

A obligat pârâtul să emită dispoziție cu propunere de restituire în natură pentru terenul în suprafață de 300 mp situat în București.

A respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. și D..

A luat act că reclamantele vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia nr. 397A din 2 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016, s-au decis următoarele:

"Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanții-pârâți Municipiul București prin Primarul General și Primarul General al Municipiului București ambii cu sediul în București, B-dul x, nr. 47, sector 5 și de intervenienții principali C. și D., ambii cu domiciliul în București și cu reședința în București, str. x împotriva sentinței civile nr. 726/23.06.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosar nr. x/2016.

Admite apelul formulat de către apelantele reclamante A. și B., ambele cu domiciliul ales la SCA "F.", în București, B-dul x, nr. 17, împotriva sentinței civile nr. 726/23.06.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosar nr. x/2016.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul în care obligă pârâtul să restituie în natură terenul de 300 mp situat în București, strada x, numărul 69.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate".

Împotriva deciziei nr. 397A din 2 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs intervenienții principali C. și D., criticând soluția pentru nelegalitate.

În cuprinsul cererii de recurs s-au formulat, în esență, următoarele critici:

În primul ciclu procesual, în apel, completul a încălcat regulile de procedură trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, deși părțile nu au solicitat prin cererile de apel sau prin întâmpinare rejudecarea.

Instanța de apel din primul ciclu procesual trebuia să supună dezbaterii acest aspect, în condițiile art. 14 alin. (4)-(6) C. proc. civ., încălcând așadar, principiul contradictorialității.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Intimatele-reclamante A. și B. au depus întâmpinare prin care au invocat, pe cale de excepție, nulitatea recursului, având în vedere că motivul de nelegalitate este invocat formal, iar criticile vizează decizia instanței de apel din primul ciclu procesual, precum și inadmisibilitatea căii de atac față de obiectul cauzei - anulare dispoziție emisă de primar în temeiul Legii nr. 10/2001.

Recurenții au depus răspuns la întâmpinare.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 9 septembrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris aflată la dosarul de recurs.

Prin rezoluția de primire a dosarului s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părților la 04 februarie 2025, conform dovezilor de la dosar.

Prin rezoluția din 10 februarie 2025 a fost stabilit termen pentru analiza admisibilității în principiu a cererii de recurs la data de 18 martie 2025.

La termenul menționat, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea, prin prisma excepției inadmisibilității, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest sens, art. 457 C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitiv.

Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiului legalității consfințit prin art. 457 menționat anterior și art. 129 din Constituție.

În speță, prin decizia civilă nr. 1777/08.12.2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze de minori și de familie a respins apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul București prin Primar General și a admis apelul formulat de reclamantele B. și A., a anulat în parte sentința civilă apelată și a trimis cauza pentru rejudecarea cererii de anulare a dispoziției nr. 19713/23.05.2016 emise de pârât cu privire la imobilul teren în suprafață de 300 m.p situat în București și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. și D..

Prin urmare, în rejudecare, sentința și decizia pronunțate ulterior au vizat cererea de anulare a dispoziției emise de primar, ceea ce se încadrează în ipoteza reglementată prin dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cererea de intervenție fiind arondată aceleiași direcții juridice, întrucât ea viza imobilul obiect al chiar respectivei dispoziții administrative a cărei solicitare de anulare se rejudeca.

Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, au următorul conținut:

"Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel".

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Legea nr. 10/2001 este o lege specială, astfel că textele de lege citate au incidență în cauza pendinte.

Înalta Curte constată de altfel, faptul că înșiși recurenții au arătat prin punctul de vedere realizat în referire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, că "acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea finală, putând fi atacată o dată cu aceasta, fiind susceptibilă de aceeași cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale" (pagina 85 dosar recurs). Or, astfel cum s-a învederat anterior, în procedura Legii nr. 10/2001, singura cale de atac permisă de legiuitor este apelul.

Suplimentar celor deja expuse, Înalta Curte constată că la data pronunțării sentinței civile nr. 726/23.06.2023 a Tribunalului București, prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. reglementau că "(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Or, la art. 94 lit. j)3) C. proc. civ., sunt menționate cererile de uzucapiune, indiferent de valoarea lor:

"cererile privind uzucapiunea, indiferent de valoare".

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 493 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a se dispune cu prioritate asupra aspectului inadmisibilității recursului.

În consecință, raportat la ansamblul considerentelor expuse, recursul formulat în cauză de recurenții-intervenienți C. și D. împotriva deciziei nr. 397A din 2 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie va fi respins ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-intervenienți C. și D. împotriva deciziei nr. 397A din 2 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B., intimații-pârâți Municipiul București prin Primarul General și Primarul General al Municipiului București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2025.