ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 429/2025

Ședința publică din data de 13 februarie 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, secția I civilă la 23 mai 2024, înregistrată sub nr. x/2024, petentul Orașul Năvodari, prin primar, a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător privind restabilirea situației anterioare asupra terenului intravilan în suprafață de 500 mp, înscris în CF nr. x a localității Năvodari, instituit prin sentința penală nr. 225/F/20.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul penal nr. x/2015 și respectiv prin decizia penală nr. 237/A/21.07.2023 pronunțată în aceeași cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin încheierea nr. 30/C din 18 septembrie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis cererea formulată de petentul Orașul Năvodari, prin primar, în contradictoriu cu intimații A. și Anaf - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcția Operativă De Executare Silită- Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galați, având ca obiect ridicare sechestru și radiere ipotecă, astfel cum a fost precizată.

A dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin sentința penală nr. 225F/20.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București și menținut prin decizia penală nr. 237/A/21.07.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, asupra imobilului - teren în suprafață de 500 mp, înscris în CF nr. x Năvodari.

A dispus radierea din CF nr. x Năvodari a dreptului de ipotecă legală înscris la rubrica "Sarcini" sub nr. C3 în baza PV de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 6124/26.11.2020 emis de ANAF -Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale.

Împotriva încheierii nr. 30/C din 18 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a declarat apel Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcția Operativă de Executare Silită- Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galați, cale de atac calificată drept recurs, prin încheierea pronunțată la 12 decembrie 2024 de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs, au fost dezvoltate trei critici împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel, respectiv încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a ANAF și aplicarea greșită a normelor de drept material referitoare la sechestrul asigurător.

În dezvoltarea primei critici de nelegalitate, recurenta a învederat că, potrivit dispozițiilor art. 954 alin. (1) și art. 956-957 C. proc. civ., instanța competentă material și teritorial să judece pricina, în primă instanță, este Curtea de Apel București, având în vedere că această instanță a pronunțat, în primă instanță, sentința penală nr. 225/F din 20 noiembrie 2020, această concluzie fiind confirmată atât de considerentele obligatorii reținute de Curtea Constituțională, cât și de jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cea de-a doua critică formulată, recurenta a învederat că introducerea în cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcția Operativă de Executare Silită - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galați nu este de natură să confere automat și legitimare procesuală pasivă acestei pârâte, având în vedere că o astfel de legitimare se analizează strict și delimitat în funcție de raportul juridic dedus judecății.

În acest sens, a menționat că cercetarea îndeplinirii condițiilor legale pentru ridicarea sechestrului trebuie efectuată în contradictoriu cu persoanele inculpate și cu Orașul Năvodari, față de care s-a dispus restabilirea situației anterioare și reîntoarcerea imobilului în patrimoniul părții vătămate, ANAF neavând calitate procesuală pasivă, acesta acționând doar în calitate de organ competent din punct de vedere al aplicării dispozițiilor de instituire a sechestrului asigurător în cauzele penale.

Prin ultima critică, recurenta a imputat Curții de Apel o aplicare greșită a dispozițiilor art. 213 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Intimatul Orașul Năvodari, prin primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că hotărârea pronunțată în cauză este legală pe toate aspectele contestate.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepțiilor necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a lipsei calității procesuale pasive a ANAF și trimiterea cauzei, spre rejudecare. În subsidiar, în măsura în care se vor respinge excepțiile invocate, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Sintetizând criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul greșitei soluționări a excepției necompetenței de ordine publică a Curții de Apel Constanța în soluționarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător, precum și a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei. Totodată, recurenta a imputat Curții de Apel o aplicare greșită a dispozițiilor art. 213 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Procedând la verificarea legalității hotărârii, în ordinea logico-juridică a aspectelor criticate, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, motivul de recurs circumscris ipotezei de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează modalitatea de soluționare de către Curtea de Apel a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului ANAF - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale, și care se dovedește a fi nefundamentat juridic.

Curtea de Apel a reținut că intimatul nu stă în proces în calitatea sa de organ de executare silită care a implementat măsura asigurătorie dispusă prin procesul-verbal de sechestru, ci în considerarea dreptului real de garanție - ipotecă legală - înscris în favoarea sa în cartea funciară, ca efect al aplicării măsurii dispuse. Astfel, instanța de apel a apreciat corect că titularul înscrierii ipotecare este persoana împotriva căreia se îndreaptă, în mod firesc, cererea de radiere.

Aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Verificarea calității procesuale nu presupune cercetarea temeiniciei dreptului pretins, ci doar stabilirea unei corespondențe între persoana pârâtului și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.

În cauză, petentul Orașul Năvodari a depus, în termen legal, precizări la cererea introductivă, prin care a formulat un nou capăt de cerere având ca obiect radierea ipotecii legale, înscrise asupra terenului intravilan în suprafață de 500 mp, identificat în cartea funciară nr. x Năvodari, în contradictoriu cu intimatul ANAF - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcția Operativă de Executare Silită - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galați, ipotecă instituită prin actul administrativ nr. 6124/26.11.2020 și înscrisă sub nr. x/04.12.2020.

În ceea ce privește această solicitare, Curtea de Apel a reținut că înscrierea ipotecii legale s-a realizat în favoarea ANAF - DGSES, în baza procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile, care a fost emis conform sentinței penale nr. x din 20 noiembrie 2020, în limita sumei de 701.128341 RON.

În consecință, raportul juridic dedus judecății, prin acest capăt de cerere, privește, în mod direct, un drept real de garanție înscris în favoarea acestei instituții. Or, în contextul unei cereri care vizează radierea acestui drept, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât titularul înscrierii, respectiv ANAF - DGSES.

În mod corect, Curtea de Apel a distins între calitatea procesuală pasivă și atribuțiile administrative ori de executare silită ale instituției, subliniind că legitimarea procesuală a ANAF - DGSES nu decurge din calitatea acestuia de organ de executare care a implementat, în concret, măsura asigurătorie, ci din calitatea sa de titular al dreptului de ipotecă legală, înscris ca efect al măsurii asigurătorii.

Drept urmare, Curtea de Apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 36 C. proc. civ., respingând, în mod just, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui intimat, nefiind incidentă ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivele de recurs I și III, prin care recurentul critică soluția pronunțată sub aspectul necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și al aplicării greșite a normelor de drept material incidente capătului de cerere privind ridicarea sechestrului asigurător, Înalta Curte constată că aceste critici sunt lipsite de interes, motiv pentru care vor fi înlăturate din analiză.

Înalta Curte reamintește că interesul în promovarea unei căi de atac reprezintă o condiție esențială de exercitare a acesteia, derivând din principiul disponibilității și fiind strâns legat de calitatea procesuală a părții. Interesul procesual se concretizează în folosul practic, direct și actual pe care partea îl poate obține prin admiterea căii de atac, iar lipsa unui asemenea folos determină respingerea recursului ca lipsit de interes. Mai mult, interesul în promovarea unei căi de atac este subsumat calității de parte în proces, iar exercitarea dreptului de recurs este condiționată de existența unui raport procesual valabil între recurent și obiectul litigiului.

Sub acest aspect, se reține că recurentul ANAF - DGSES justifică calitate procesuală pasivă exclusiv în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect radierea ipotecii legale asupra terenului în litigiu, ipotecă înscrisă în favoarea sa ca efect al măsurii asigurătorii instituite. În schimb, în privința capătului de cerere privind ridicarea sechestrului asigurător, recurentul nu are calitatea de subiect pasiv al raportului juridic dedus judecății, nefiind titularul dreptului sau al obligației în legătură cu care se solicită măsura ridicării sechestrului.

Însuși recurentul a arătat, prin motivele de recurs formulate, că a acționat în prezenta cauză exclusiv în calitatea sa de organ administrativ competent să aducă la îndeplinire măsura asigurătorie dispusă, în limitele atribuțiilor conferite de lege în materia executării silite și a aplicării măsurilor de indisponibilizare. Totodată, acesta a subliniat că verificarea îndeplinirii condițiilor legale pentru ridicarea sechestrului trebuie realizată în contradictoriu cu persoanele inculpate și cu Orașul Năvodari - persoana vătămată față de care s-a dispus restabilirea situației anterioare -, și nu cu organul fiscal care a pus în executare măsura dispusă de instanța penală.

Drept urmare, această calitate - de organ administrativ competent să aducă la îndeplinire măsura asigurătorie dispusă - nu îi conferă recurentului legitimare procesuală pentru a contesta soluțiile pronunțate de Curtea de Apel în privința cererii de ridicare a sechestrului, întrucât, în ceea ce privește acest capăt de cerere, recurentul nu are poziția juridică de parte interesată în sensul dispozițiilor art. 36 C. proc. civ.

În consecință, întrucât recurentul are calitate procesuală pasivă doar în ceea ce privește capătul de cerere referitor la radierea ipotecii legale, acesta nu justifică interes juridic pentru a formula critici privind soluțiile pronunțate asupra celorlalte capete de cerere, în care nu a figurat ca parte. Prin urmare, criticile privind necompetența teritorială a Curții de Apel și cele referitoare la aplicarea incorectă a normelor de drept material în soluționarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător vor fi excluse din analiză.

Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea recurată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva încheierii nr. 30/C din 18 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2025.