ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 393/2025

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2023/a3, petenții A. și B. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.097 RON achitate în dosarul nr. x/2023.

Prin încheierea din data de 28.06.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea petenților A. și B..

Prin încheierea din data de 1.11.2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea apelului formulat de apelanții-petenți A. și B. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din data de 28.06.2024, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2023.

Împotriva încheierii din data de 1.11.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2023, au declarat recurs petenții A. și B., invocând motivul de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenții-petenți susțin că, față de prevederile art. 527 C. proc. civ., cererea de restituire a taxei judiciare de timbru este o veritabilă cerere necontencioasă.

Arată recurenții că, în acord cu dispozițiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ., au formulat apel împotriva încheierii de ședință dată în cameră de consiliu de către Tribunalul București prin care a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru ca neîntemeiată.

Recurenții solicită a se aprecia că plata taxei judiciare de timbru efectuată de către petenți este o plată nedatorată, întrucât cererea introductivă de instanță a fost anulată, iar această taxă, fiind plătită tardiv, ar trebui restituită, deoarece la momentul plății nu mai exista nicio obligație în sarcina recurentului.

În conformitate cu art. 534 alin. (5) din C. proc. civ., apelul împotriva încheierii prin care se soluționează o cerere necontencioasă, se judecă în cameră de consiliu. Astfel, motivul de recurs se bazează pe prevederile învederate anterior, întrucât, în mod greșit, instanța a judecat cererea de apel în ședință publică.

În concluzie, recurenții solicită admiterea recursului și casarea încheierii din data de 1.11.2024 pronunțată de Curtea de Apel București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prealabil, Înalta Curte reține limitele judecății recursului, date prin unica susținere subsumabilă motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce formează obiectul examinării în prezenta cale extraordinară de atac, recurenții invocând încălcarea prevederilor art. 534 alin. (5) C. proc. civ. prin aceea că apelul se soluționează în procedura necontencioasă fără aplicarea principiului publicității.

Astfel, verificând ansamblul susținerilor formulate prin memoriul de recurs, se constată că petenții nu au dedus judecății o critică de nelegalitate în sensul celor expuse oral de către reprezentantul convențional al recurenților la termenul de judecată din data de 12 februarie 2025 privind citarea părților, or formularea unor argumente care nu respectă cerința esențială de a se raporta la limitele învestirii prin cererea de recurs, nu are aptitudinea de a învesti legal instanța de recurs cu analiza acestora.

Prin cererea de recurs, petenții au susținut că au sesizat instanța cu o cerere necontencioasă -cererea de restituire a taxei de timbru încadrându-se în domeniul de aplicare al acestei proceduri prevăzute de art. 527 C. proc. civ. - iar apelul se judecată în cameră de consiliu, potrivit art. 534 alin. (5) C. proc. civ., or ședința de judecată în care a fost dispusă măsura suspendării a fost publică.

Critica este nefondată.

Sub denumirea marginală "Publicitatea", art. 17 C. proc. civ. prevede că ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

Prin urmare, principiul publicității cunoaște și excepții, în ipoteza desfășurării ședinței în cameră de consiliu, în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, apelul formulat în temeiul prevederilor art. 534 alin. (2) C. proc. civ. implică o procedură desfășurată în cameră de consiliu, în acord cu dispozițiile art. 534 alin. (5) din același cod (potrivit cărora "apelul se judecă în camera de consiliu").

Sancțiunea pentru nerespectarea publicității este nulitatea necondiționată de vătămare, în considerarea prevederilor art. 176 alin. (5) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 176 alin. (5) C. proc. civ. trebuie înțelese în sensul că au în vedere doar situația în care, neexistând un text care să prevadă altfel, judecata se face în ședință publică.

Dacă potrivit C. proc. civ. (sau unei legi speciale) - în speță fiind incidente prevederile art. 534 alin. (5)- judecata ar trebuie să se facă fără publicitate și totuși are loc în ședință publică, nulitatea intervine conform dispozițiilor art. 175 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reține că nulitatea necondiționată de vătămare nu cuprinde și ipoteza în care legea prevede că judecata va avea loc în cameră de consiliu, dar ședința s-a ținut în mod public. Acest motiv face parte dintre nulitățile condiționate de existența unei vătămări, conform art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, nulitatea nu intervine automat, prin simpla nesocotire a cerinței reglementată de prevederile art. 534 alin. (5) C. proc. civ., ci doar în condițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., care constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură.

Conform prevederilor art. 175 C. proc. civ., nulitatea intervine numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea formelor legale, actul de procedură să fi produs părții o vătămare, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Pe de altă parte, vătămarea nu trebuie confundată cu interesul de a invoca nulitatea actului de procedură, iar partea interesată trebuie să dovedească atât prejudiciul cauzat, cât și faptul că acest prejudiciu nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului.

În speță, recurenții nu au dovedit existența unei vătămări decurgând din judecata cauzei în ședință publică, limitându-se la a invoca întârzierea restituirii taxei de timbru.

Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2024, instanța de apel a dispus măsura suspendării cauzei față de lipsa părților care, fiind legal citate -aspect necontestat-, nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Ca atare, întârzierea soluționării cererii de restituire a taxei de timbru se datorează culpei părților care nu au solicitat judecata apelului în lipsă și nici nu s-au prezentat la termenul din data de 1 noiembrie 2024, fiind indiferent că judecata s-a desfășurat în ședință publică și nu în cameră de consiliu.

Producerea unei vătămări și imposibilitatea înlăturării vătămării altfel decât prin anularea actului reprezintă cerințe esențiale ale nulității procedurale, deoarece dreptul procesual civil trebuie să se caracterizeze prin înlăturarea oricărui formalism inutil în aplicarea unor instituții juridice.

În speță, recurenții nu au suferit o vătămare cauzată de judecata apelului în ședință publică întrucât au avut posibilitatea de a se prezenta în fața instanței de judecată sau de a solicita judecata cauzei în lipsă, sens în care părților li se opun prevederile art. 10 C. proc. civ., dar și dispozițiile art. 415 pct. 1 din același cod.

Se reține, totodată, că solicitarea recurenților din memoriul de recurs în sensul că "urmează să constatați faptul că plata taxei judiciare de timbru efectuată de recurent este o plată nedatorată…această taxă, fiind plătită tardive, ar trebui restituită…" este fără legătură cu coordonatele judecății recursului în contextul în care, pe de o parte, calea de atac dedusă judecății este promovată împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății apelului, astfel că analiza vizează legalitatea măsurii dispuse la termenul din data de 1 noiembrie 2024, iar, pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 534 alin. (2) C. proc. civ., "încheierea prevăzută la alin. (1) este supusă numai apelului".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenții B. și A. împotriva încheierii de ședință din 1 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenții B. și A. împotriva încheierii de ședință din 1 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.