ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 278/2025

Ședința publică din data de 05 februarie 2025

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 teza a II - a C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 18 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se constate caracterul simulat al contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 06 octombrie 2003 și nr. 4324 din 06 octombrie 2003, cu consecința constatării nulității actelor simulate; să se constate că reclamanții sunt proprietarii imobilului teren în suprafață de 1265 mp, situat în Snagov, județ Ilfov, nr. cadastral x, CF x; să se constate că reclamanții sunt proprietarii construcției edificate pe terenul situat în Snagov, județul Ilfov, nr cadastral x, CF x; în subsidiar, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 884720 RON, reprezentând contravaloarea materialelor și prețul muncii pentru edificarea construcției ori sporul de valoare dobândit de teren.

La 01 septembrie 2015, reclamanții au formulat cerere de intervenție forțată a numiților D., E., F., cerere care a fost respinsă ca inadmisibilă de instanță prin încheierea din 10.05.2016.

Prin sentință civilă nr. 2548 din 11 octombrie 2022, Tribunalul Ilfov a respins, ca neîntemeiate, acțiunea formulată de reclamanții A. și B. și cererea de intervenție accesorie formulată de G..

Prin decizia civilă nr. 1656A din 13 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile formulate de reclamanții B. și A. împotriva încheierilor din 10 mai 2016 și din 14 septembrie 2016 și împotriva sentinței civile nr. 2548/11 octombrie 2022, pronunțate de Tribunalul Ilfov și de intervenientele H. și I. împotriva încheierii din 14 septembrie 2016 și împotriva sentinței civile nr. 2548/11 octombrie 2022, pronunțate de Tribunalul Ilfov, a anulat sentința civilă apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, primei instanțe.

Împotriva deciziei civile nr. 1656A din 13 decembrie 2023, pronunțată Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat prezentul recurs pârâtele C. și B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 30 aprilie 2024 și a fost repartizat spre soluționare completului CF x.

Prin rezoluția din 13 mai 2024, completul de filtru a constatat că recurentele- pârâte C. și B., datorează, în solidar, o taxă judiciară de timbru de 23508,53 RON, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la 20 septembrie 2024, conform dovezilor aflate la filele x, care nu au depus punct de vedere la raport

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. (2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În cauza pendinte, prin rezoluția de primire din 13 mai 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în vederea soluționării recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 1656A din 13 decembrie 2023, pronunțată Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pârâtele C. și B. datorează, în solidar, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 235,082.53 RON, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Conform dovezilor aflate la filele x, pârâtele C. și B. au fost încunoștiințat la adresa menționată de acestea în cererea de recurs, aflată la dosarului nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, respectiv din București, str. x, despre obligația legală ce le revine de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 235,082.53 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrate. De asemenea, recurentele-pârâte au fost informate despre posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților de la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la comunicare sau cerere de reexaminare, în termen de 3 zile de la comunicare.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat recurentelor-pârâte la aceeași adresă, la 20 august 2024, conform dovezilor aflate la filele x, s-a reținut că acestea nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar în măsura în care nu va depune la dosar taxa în cuantum de 235,082.53 RON, instanța va aprecia asupra necesității măsurii de anulare a cererii de recurs, ca netimbrată.

Până la termenul din 5 februarie 2025, stabilit pentru discutarea admisibilității în principiu a recursului, recurentele-pârâte nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, nu au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, recursul fiind netimbrat.

Examinând pricina și din perspectivă convențională, se reține că art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 21 din Constituția României garantează dreptul de acces la justiție, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiție și a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor cazului, solvabilitatea solicitantului și faza procedurii sunt factori de care trebuie ținut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esența lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Astfel, legiuitorul român a adoptat măsuri, prin O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutor public judiciar în materie civilă, menite a garanta accesul la justiție, ca expresie a principiilor democratice într-un stat de drept și a supremației legii, pentru ca acesta să devină unul efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare să nu mai constituie o piedică în încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept, justificând, în anumite situații și condiții, susținerea din partea statului, din resurse financiare publice, însă, se constată că, recurentele-pârâte nu a apelat la aceste proceduri.

În consecință, din această perspectivă, nu se poate reține vreo încălcare a dreptului de acces la justiție, a dreptului la apărare și la un proces echitabil, astfel cum sunt acestea garantate și reglementate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reținând că obligația de achita taxa judiciară de timbru se impune în cazul exercitării căii extraordinare de atac a recursului și că recurentele pârâte nu se află în nicio ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege, instanța constată că părțile recurente nu au făcut dovada îndeplinirii obligației legale de timbrare pusă în sarcina acestora și că, din această perspectivă, cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă.

În consecință, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește o condiție formală și extrinsecă, reglementată expres de lege, în absența căreia, instanța nu se poate considera legal învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile legale anterior evocate și de art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 235,082.53 RON, și, în consecință, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtele C. și B. împotriva deciziei nr. 1656A din 13 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtele C. și B. împotriva deciziei nr. 1656A din 13 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 februarie 2025.