ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 260/2025

Ședința publică din data de 05 februarie 2025

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 18 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă sub dosar nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 115.000 Euro, contravaloarea în RON la data plății efective, reprezentând rate restante aferente contractului de vânzare- cumpărare autentificat de notar public E. cu nr. x/12.02.2018 și asumate de pârâți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de același notar public, cu nr. x/04.09.2018, plata sumei de 43.215,55 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenței, 30.11.2018, până la data introducerii acțiunii, 18.01.2022, plata sumei de 50.000 Euro, reprezentând rata cu numărul 2 din contractele de vânzare-cumpărare sus menționate, contravaloarea în RON la data de 30.11.2018 anume, 232.800 RON, plata sumei de 45.514,85 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare calculată de la data scadenței, 30.06.2019, până la data introducerii acțiunii, 18.01.2022, plata sumei de 65.000 Euro, rata cu numărul 3 din contractele de vânzare cumpărare sus menționate, contravaloarea în RON la data de 30.06.2019 anume, 307.781,5 RON.

Prin sentința civilă nr. 48/PI din 12 ianuarie 2023, Tribunalul Timiș a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 257 din 27 octombrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 48 din 12 ianuarie 2023 pronunțată de Tribunalul Timiș, a schimbat sentința apelată în sensul că a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. împotriva pârâților B., C. și D., a obligat pârâții B. și D. la plata, în cotă de 1/2 fiecare, a următoarelor sume de bani către reclamanta A.: suma de 115 000 euro, contravaloarea în RON la data plății efective; dobânda legală penalizatoare calculată asupra sumei de 50 000 de euro, calculați în RON la data de 30.11.2018, începând cu data scadenței obligației de plată a sumei de bani (30.11.2018) și până la data introducerii acțiunii (18.01.2022); dobânda legală penalizatoare calculată asupra sumei de 65 000 de euro, calculați în RON la data de 30.06.2019, începând cu data scadenței obligației de plată a sumei de bani (30.06.2019) și până la data introducerii acțiunii, și a respins acțiunea față de pârâta C..

Împotriva deciziei civile nr. 257 din 27 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, au declarat recurs pârâții B., C. și D., înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 21 februarie 2024.

Prin rezoluția din 12 iunie 2024, s-a acordat termen la 06 noiembrie 2024 în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului, când, constatând că recurenții-pârâți au formulat cerere privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cu termen la 19 noiembrie 2024, respectiv 27 noiembrie 2027, în respectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, instanța a amânat judecata la 05 februarie 2025, când, a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru netimbrare, rămânând în pronunțare asupra acestei chestiuni.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos analiza cererii de recurs.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 27 februarie 2024, s-a stabilit în sarcina recurenților-pârâți B., C. și D., obligația solidară de a depune la dosarul cauzei dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 66782,95 RON, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

Conform actelor de procedură aflate la dosar, la 22 martie 2024 instanța a emis adresă prin care li s-a pus în vedere recurenților pârâți B., C. și D. că au obligația de a timbra recursul, fiind indicat cuantumul taxei de timbru datorate și sancțiunea în caz de neplată, înștiințarea fiind comunicată părților la 08 aprilie 2024, la adresa din Județul Timiș, la avocat F., indicată prin cererea de recurs, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Înalta Curte constată că recurenții-pârâți, deși încunoștiințați despre obligația legală ce le incumbă, nu au înțeles să se conformeze acestei rigori procesuale și să depună la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru aferente soluționării prezentului recurs, așa cum i s-a comunicat prin actele procedurale emise de către instanță în acest scop.

Totodată, Înalta Curte reține că părțile au recurs la procedura de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, soluționată prin încheierea din 19 noiembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul respingerii acesteia, ca tardiv formulată.

De asemenea, se reține că prin încheierea din 27 noiembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă cererea formulată de recurenții-pârâți privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și în subsidiar, sub forma eșalonării plății acesteia, împotriva căreia părțile nu au formulat cerere de reexaminare, deși comunicată, conform dovezii aflate la filele x, instanța constatând că părțile nu s-au conformat obligației ce le incumba de a proba situația materială, conform dispozițiilor legale.

Prin urmare, rezultă că obligația de achitare a taxei judiciare de timbru aferente prezentei căi de atac subzistă în sarcina părților recurente în urma soluționării cererilor formulate de către aceștia în condițiile O.U.G. nr. 80/2013 și a O.U.G. nr. 51/2008, conform celor anterior arătate, și că în cauză, nu s-a relevat vreo împrejurare din care să reiasă că recurenții se află într-o ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege privitoare la plata taxei judiciare de timbru, în cauză, nefiind făcută dovada îndeplinirii obligației legale de timbrare pusă în sarcina acestora iar din această perspectivă, cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă, stabilite sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Examinând pricina și din perspectivă convențională, se reține că art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 21 din Constituția României garantează dreptul de acces la justiție, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiție și a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor cazului, solvabilitatea solicitantului și faza procedurii sunt factori de care trebuie ținut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esența lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

În raport cu aceste elemente, nu se poate reține că, prin anularea recursului ca netimbrat, se aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiție.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din același cod, va anula recursul declarat de pârâții B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 257 din 27 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâții B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 257 din 27 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.