ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2315/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, la data de 10 august 2021, apelantul-reclamant A. a solicitat, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. și cu apelanta-intervenientă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S., lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Astfel, a solicitat: precizarea termenului scadenței obligației de plată a creanței de 832.436,61 euro la care a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. către reclamantul A.; precizarea că suma de 832.436,61 euro, creanță la care a fost obligată pârâta către reclamant, reprezintă prejudiciul efectiv 50% din valoarea eficienței economice lunare și nu include beneficiul nerealizat, reprezentat de dobânda legală de 6%/an, capitalizată lunar în perioada 1 ianuarie 1998 - 24 iulie 2004, pentru folosirea realizării tehnice "capotă spate cu eleron încorporat C.".

A apreciat că este necesar ca instanța să dispună lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului, în sensul arătării că despăgubirile la plata cărora a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. prin decizia civilă nr. 129 din data de 24 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul civil nr. x/2006, nu includ beneficiul nerealizat, începând 1 ianuarie 1998, dată de la care pârâta a folosit realizarea tehnică al cărui autor este reclamantul.

Totodată, a subliniat că lămurirea dispozitivului hotărârii este necesară, deoarece în faza de executare silită, lipsa oricărei mențiuni cu privire la conținutul obligației de plată a creanței a lăsat un spațiu extins de interpretări restrictive în dauna sa, până la negarea acestei componente a despăgubirilor statuate cu putere de lucru judecat, iar competența cu privire la întinderea dreptului creanței și distincția dintre cele două drepturi componente ale despăgubirilor, sub acest aspect, conform art. 1075 C. civ., art. 1084 C. civ., art. 73 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, aparține instanței de fond.

A mai arătat și că, în condițiile în care rezultă, fără dubiu, din motivarea hotărârilor judecătorești, care au statuat cu putere de lucru judecat că obligația de plată a dobânzilor - reprezentând beneficiul nerealizat - nu a fost stabilită prin decizia civila nr. 129A din data de 24 februarie 2016 din cauza neformulării cererii în dosarul de fond, și nu ca efect al altui impediment legal, iar modul de stabilire a beneficiului nerealizat a fost statuat anterior prin sentința civilă nr. 329/PI din data de 21 aprilie 1998, pronunțată de Tribunalul Timiș, care a dispus obligarea pârâtei și la plata creanței cu acest titlu - beneficiului nerealizat - sub forma dobânzii legale de 6%, instanța de fond, în prezenta cauză, trebuia să lămurească acest aspect, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 712 alin. (3) noul C. proc. civ., competența aparține acesteia.

În opinia sa, interesul judiciar al formulării cererii rezultă din clarificarea acestei chestiuni de fapt și de drept, deoarece două cauze civile întemeiate pe dispozițiile art. 1075-1084 C. civ., în domeniul proprietății intelectuale, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor cuvenite autorului unei realizări tehnice, au fost soluționate prin hotărâri irevocabile prin care s-a statuat că reclamantul este îndreptățit la acoperirea integrală a prejudiciului: prejudiciul efectiv - damnum emergence - dar și beneficiului nerealizat - lucrum cesance, însă, după pronunțarea deciziei, cu ocazia punerii în executare, instanțele dau interpretări diferite și contradictorii noțiunilor de beneficiu nerealizat, despăgubiri, daune moratorii și dobândă legală.

Totodată, a precizat că, în cauza civilă soluționată prin decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, cererea privind plata despăgubirilor a fost formulată la data de 9 noiembrie 2004, dar perioada pentru care s-au acordat despăgubirile este 1 ianuarie 1998 - 21 iulie 2004.

A menționat că plata despăgubirilor s-a stabilit în raport de sentința civilă nr. 329/PI din data de 21 aprilie 1998 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. x/1996, prin această hotărâre statuându-se cu putere de lucru judecat că refuzul pârâtei de a îndeplini obligația încheierii contractului cu reclamantul, care să-i ateste calitatea de autor al realizării tehnice, dă dreptul acestuia la despăgubiri, în condițiile dreptului comun, conform art. 1075 C. civ., art. 1084, art. 1088 vechiul C. civ., respectiv daune compensatorii și daune moratorii sub forma dobânzii legale.

De asemenea, a învederat că, prin hotărârile judecătorești pronunțate anterior, s-a statuat că momentul de la care se datorează plata dobânzii legale aferente despăgubirilor pentru folosirea realizării tehnice intitulate "capotă spate cu eleron încorporat C." și se analizează întinderea dreptului beneficiului nerealizat este data folosirii realizării tehnice.

Ca atare, susținând că, prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul civil nr. x/2006, s-a statuat că reclamantul nu a formulat un capăt de cerere cu privire la beneficiul nerealizat, însă problematica referitoare la criteriile de determinare și baza de calcul a dobânzii legale au fost statuate cu putere de lucru judecat în ambele soluții, a formulat acțiunea ce formează obiectul dosarului civil nr. x/2017 al Tribunalului București.

A pretins că, deși a arătat că a solicitat despăgubiri pentru întreaga perioada 1998-2004, în care pârâta a utilizat soluția tehnică, în raport de eficiența economică realizată, și nu drepturile bănești sub forma de prestație succesivă, adică 50% lunar din eficiența economică, având în vedere decizia civilă nr. 129/2016, pronunțată de Curtea de Apel București, care a obligat pârâta la plata creanței de 832.436,61 euro, reprezentând despăgubiri aferente perioadei 1 ianuarie 1998 - 21 iulie 2004, pentru folosirea realizării tehnice, lăsând nesoluționată latura beneficiului nerealizat, cu motivarea că reclamantul nu formulase o astfel de cerere în proces, se impune lămurirea dispozitivului în sensul definirii naturii juridice a despăgubirilor, care nu includ beneficiul nerealizat.

În opinia sa, lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 129A din data de 24 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București se impune pentru clarificarea limitelor în care a fost investită instanța, deoarece în cauzele civile aflate pe rolul instanțelor se dau interpretări denaturate asupra unui capăt de cerere, reprezentând beneficiul nerealizat, care a format și obiectul criticilor în recurs și al motivării deciziilor de casare, care au conturat, anterior, limitele rejudecării cauzei pe fond, la instanța de apel.

A subliniat că aspectele asupra cărora s-a statuat cu putere de lucru judecat în litigiu se referă la calitatea reclamantului de autor al realizării tehnice și la procentul în care se stabilesc drepturile acestuia, precum și la modul de stabilire a bazei de calcul, dezlegări ce se impun cu putere de lucru judecat între parți - decizia nr. 961 din data de 26 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție.

Arătând că dreptul la plata creanței, reprezentând beneficiului nerealizat, este parte componentă a despăgubirilor cuvenite ca efect al folosirii realizării tehnice, a susținut că procentul, precum și modul de stabilire a bazei de calcul se regăsesc în sentința civilă nr 329/PI din data de 21 aprilie 1998, pronunțată de Tribunalul Timiș.

Totodată, a învederat că soluționarea cererii privind plata dobânzii legale de 6%/an cu capitalizare lunară, reprezentând beneficiul nerealizat, a format și obiectul criticilor în recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 129A din data de 24 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, soluționat prin decizia civilă nr. 2102 din data de 1 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că:

"Toate celelalte aspecte referitoare la stabilirea bazei de calcul a despăgubirilor trebuie să aibă în vedere modalitatea de calcul a eficienței economice - criteriile avute în vedere la stabilirea acestuia abordată în litigiul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 329/PI din data de 2 aprilie 1998 pronunțată de Tribunalul Timiș."

Ca atare, a susținut că, în contextul în care întreaga abordare referitoare la modul și criteriile de stabilire a despăgubirilor, inclusiv beneficiul nerealizat sub forma dobânzii legale, este reflectată în conținutul motivării deciziilor de recurs, însă, ținând seama de faptul că în considerentele deciziei nr. 2012 din data de 1 noiembrie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut încălcarea puterii de lucru judecat în ceea ce privește aceste criterii, prin decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016, este necesar ca instanța să lămurească dispozitivul titlului, sub aspectul neincluderii beneficiului nerealizat în cuantumul creanței.

În plus, având în vedere că, în cadrul cererilor privind executarea silită se analizează considerentele deciziei civile nr. 129A din data de 24 februarie 2016, asupra cărora Înalta Curte a statuat că încalcă puterea de lucru judecat în raport cu sentința civila nr. 329/PI din data de 2 aprilie 1998, pronunțată de Tribunalul Timiș, a afirmat că se impune ca instanța de fond să dispună lămurirea titlului executoriu având în vedere și decizia nr. 2012 din data de 1 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2017, a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale - beneficiul nerealizat - aferente despăgubirilor datorate de pârâtă, în perioada 1 ianuarie 1998 - 21 iulie 2004, pentru folosirea realizării tehnice intitulate "capotă spate cu eleron încorporat C." al cărei autor este, conform art. 4 și art. 8 din O.G. nr. 13/2011.

A precizat că această cerere vizează latura nesoluționată în cauza civilă nr. x/2006** a beneficiului nerealizat, fiind întemeiată pe dispozițiile de drept material prevăzute de art. 72 alin. (3) [fost art. 67 alin. (3)] din Legea nr. 64/1991, de art. 1075, art. 1084, art. 1088 și următoarele vechiul C. civ., precum și de art. 1535 din noul C. civ.

În ceea ce privește executarea silită a deciziei civile nr. 129 din data de 24 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, a arătat că a formulat la instanța de executare, în temeiul art. 628 alin. (4) C. proc. civ., cerere privind stabilirea și acordarea dobânzii legale la creanța stabilită prin titlul executoriu - 6% cu capitalizare aferentă sumei de 832.436, 61 euro, conform art. 1 și art. 8 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 13/2011, pentru perioada de la data pronunțării definitive a deciziei - 24 februarie 2016 până la achitarea creanței principale.

A precizat că această cerere a fost înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Pitești, fiind o cerere specifică executării silite, însă, Judecătoria Pitești, prin încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2018, a dispus în mod nelegal, la cererea pârâtei conexarea cauzei la cauza civilă nr. z, aflată pe rolul Tribunalului București.

Prin urmare, a susținut că, având în vedere natura juridică a cererii din cauza nr. 1040/280/2018, ca fiind o veritabilă cerere de executare silită, ce întrerupe termenul de prescripție a dreptului de executare silită dar și natura juridică a cererii nr. x/2017 înregistrată pe rolul Tribunalului București, veritabilă cerere de drept comun în realizarea dreptului de creanță reprezentând beneficiul nerealizat al creanței principale stabilite prin titlul executoriu, faptul că această componentă a dreptului la despăgubiri a rămas nesoluționată, iar în faza de executare silită a titlului executoriu se dau interpretări diferite, nelegale, care afectează însăși caracterul titlului executoriu, în temeiul art. 712 alin. (2) noul C. proc. civ., se impune lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 129A din data de 24 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, în sensul precizat.

În final, a solicitat admiterea cererii, lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu - decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2006, în sensul de a preciza termenul scadenței obligației de plată a creanței de 832.436,61 euro la care a fost obligată pârâta către reclamant.

În raport cu temeiul juridic al acțiunii pe fond, natura juridică a despăgubirilor, limitele în care a fost soluționată acțiunea, conform deciziilor de casare - nr. 961 din data de 26 februarie 2013 și nr. 2102 din data de l noiembrie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție în căile de atac ale litigiului, a solicitat ca instanța de fond să precizeze că suma 832.436,61 euro, creanța la care a fost obligată pârâta și intervenienta către reclamant, reprezintă prejudiciul efectiv - 50% din valoarea eficienței economice lunare și nu include beneficiul nerealizat, reprezentat de dobânda legala de 6%/an capitalizată lunar - perioada 1 ianuarie 1998 - 21 iulie 2004 - pentru folosirea realizării tehnice "capotă spate cu eleron încorporat C.", modalitate de calcul stabilită cu putere de lucru judecat.

Prin întâmpinarea formulată la data de 15 noiembrie 2021, intimata-intervenientă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS a invocat: excepția netimbrării cererii; excepția tardivității contestației la titlu; excepția prescripției pretențiilor reclamantului, față de capătul 2 de cerere față de dispozițiile art. 2500 și urm. C. civ. excepția lipsei calității procesuale pasive a A.A.A.S. față de titlul executoriu decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016 a Curții de Apel Bucuresti, secția a IV-a civilă și față de dispozițiile art. 67 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 64/1991, în condițiile în care obligațiile au fost stabilite în sarcina S.C. B. S.A.; excepția inadmisibilității cererii, față de dispozițiile art. 703 și următoarele C. proc. civ. excepția autorității de lucru judecat, în condițiile art. 431 noul C. proc. civ., față de titlul executoriu - decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Pe fond, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate, susținând că, în speță, contestatorul a solicitat lămurirea unui titlu a cărei executare silită a fost finalizată prin plata integrală a obligației.

Prin întâmpinarea formulată la data de 13 decembrie 2021, intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a invocat: excepția tardivității contestației la titlu față de dispozițiile art. 715 alin. (3) noul C. proc. civ. și 706 noul C. proc. civ., arătând că, întrucât decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016 a devenit executorie la 1 noiembrie 2016, termenul în care se putea cere executarea silită s-a împlinit la 1 noiembrie 2019; excepția inadmisibilității și a lipsei de interes a cererii în condițiile în care prin decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016 nu au fost acordate dobânzi legale aferente creanței de 832.436,61 euro, iar pârâtă S.C. B. S.A. a achitat suma de 832.436,61 euro la data de 19 ianuarie 2017.

A arătat că natura juridică a despăgubirilor de 832.436,61 euro a fost tranșată cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016.

A subliniat că reclamantul a formulat critici cu privire la fondul litigiului principal, însă acestea nu pot fi primite față de puterea de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016, iar chestiunea daunelor pentru perioada 1998 - 21 iulie 2014 a făcut obiectul unui nou dosar - nr. x/2017 -, prin sentința civilă nr. 1425 din data de 14 iunie 2019, Tribunalul București obligând A.A.A.S. și B. S.A. să plătească reclamantului suma de 195.012,10 RON reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 832.436,61 euro, între data pronunțării deciziei civile nr. 129A din data de 24 februarie 2016 și data de 19 ianuarie 2017 - data achitării către reclamant a sumei de 832.436,61 euro.

I.2. Hotărârile pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

Prin încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2021, Curtea a respins excepția inadmisibilității contestației la titlu, invocată în raport de dispozițiile art. 443 C. proc. civ. și de solicitările formulate.

Prin decizia civilă nr. 339A din data de 2 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2006, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității contestației la titlu, invocate în raport de dispozițiile art. 703, art. 712 alin. (2) și art. 715 alin. (3) noul C. proc. civ.

A admis excepția lipsei de interes în formularea cererii.

A respins cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 129A din data de 24 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2006, cerere formulată de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu apelanta-pârâtă S.C. B. S.A., și cu apelanta-intervenientă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS, ca lipsită de interes.

Analizând excepțiile inadmisibilității și tardivității contestației la titlu față de dispozițiile art. 712 alin. (2) și art. 715 alin. (3) cu raportare la art. 703 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ., invocate de intimate, curtea de apel le-a constat neîntemeiate.

Curtea le-a analizat împreună, reținând că argumentele care le susțin sunt comune.

Cu titlu prealabil, a arătat că, față de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, judecata cererii de lămurire a unui titlu executoriu emis sub dispozițiile vechiul C. proc. civ. este supusă aceluiași act normativ, respectiv vechiul C. proc. civ.

Totodată, a reținut identitatea conținutului dispozițiilor legale din noul C. proc. civ. invocate de parte cu cel al prevederilor din vechiul C. proc. civ.

Astfel, a arătat că, potrivit art. 399 alin. (1) teza a doua din vechiul C. proc. civ. [al cărui conținut se regăsește în art. 712 alin. (2) noul C. proc. civ..]:

"(...) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 281

1

, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (...)".

De asemenea, a constatat că, potrivit art. 401 alin. (1

1

) teza a doua din vechiul C. proc. civ. [al cărui conținut se regăsește în art. 715 alin. (3) C. proc. civ..]:

"Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită", iar, conform art. 371

5

lit. a) din vechiul C. proc. civ. [al cărui conținut se regăsește în art. 703 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ..]:

"Executarea silită încetează dacă: a) s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii".

Curtea de apel, a reținut că, în esență, intimatele susțin că executarea silită a fost finalizată la data de 19 ianuarie 2017, când intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a achitat reclamantului suma de 832.436,61 euro, însă, a apreciat că nu se poate statua în prezentul cadru procesual dacă executarea silită a fost finalizată sau nu, dacă a fost sau nu achitată integral creanța reclamantului, în condițiile în care nu s-a depus la dosar încheierea întocmită de executorul judecătoresc conform art. 703 alin. (2) noul C. proc. civ., aceste aspecte fiind contestate și disputate între părți.

Din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 399 alin. (1) teza a doua din vechiul C. proc. civ. [art. 715 alin. (3) din noul C. proc. civ..], a apreciat că este esențial ca lămurirea titlului executoriu să fie solicitată înainte ca acesta să își piardă puterea executorie ca urmare a intervenirii prescripției.

Totodată, a constatat că părțile sunt de acord că executarea silită a titlului a fost pornită înăuntrul termenului de prescripție, în cadrul executării fiind achitată la 19 ianuarie 2017 creanța de 832.436,61 euro, aceasta întrerupând prescripția executării titlului conform art. 405

2

alin. (1) lit. d) din vechiul C. proc. civ. [art. 709 pct. 4 din noul C. proc. civ..].

De asemenea, a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 29 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în temeiul prevederilor art. 628 alin. (4) C. proc. civ., obligarea pârâtelor S.C. B. S.A. și Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la plata dobânzii legale de 6% cu capitalizare conform art. 4, și 8 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 13/2011, aferentă sumei de 832.436, 61 euro stabilită prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016, calculată începând cu data de 24 februarie 2016 până la plata efectivă.

Față de dispozițiile art. 628 alin. (4) din noul C. proc. civ., ce reprezintă temeiul cererii menționate, și constatând că, în speță, cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 29 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, este întemeiată pe titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016, a apreciat că depunerea cererii menționate a întrerupt prescripția conform art. 405

2

alin. (1) lit. b) din vechiul C. proc. civ. [art. 709 pct. 2 din noul C. proc. civ..].

De asemenea, a avut în vedere că această cerere a fost conexată la dosarul nr. x/2017 și a fost admisă parțial prin sentința civilă nr. 1425 din data de 14 iunie 2019 a Tribunalului Bucuresti.

În raport cu această dată, curtea de apel a considerat că cererea pendinte, depusă la data de 10 august 2021, apare ca fiind formulată înăuntrul termenului de prescripție, concluzie în raport de care se impune respingerea excepțiilor tardivității și a inadmisibilității.

Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-interveniente Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului în prezentul cadru procesual, curtea de apel a constatat-o neîntemeiată, reținând că aceasta a fost parte în titlul executoriu a cărui lămurire se solicită, astfel că are aceeași calitate procesuală și în cererea de lămurire a acestuia.

Analizând excepția lipsei de interes în formularea cererii de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 129A din data de 24 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2006, curtea de apel a constatat-o întemeiată.

Astfel, a reținut că interesul formulării unei cereri este definit ca fiind folosul practic pe care îl obține titularul cererii din formularea acesteia, intrând în această sferă atât obținerea protecției unui drept sau interes legitim cât și preîntâmpinarea sau evitarea unei pagube.

Or, prin raportare la aspectele sub care reclamantul a solicitat lămurirea, a apreciat că nu există un folos practic în sensul menționat anterior.

A constatat că, sub un prim aspect reclamantul a solicitat "precizarea termenului scadenței obligației de plată a creanței de 832.436,61 euro la care a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. către reclamantul A.", iar scadența este importantă pentru determinarea momentului de la care poate fi făcută executarea și pentru determinarea momentului de la care încep să curgă daunele moratorii pentru neexecutare.

A constatat că, în condițiile în care executarea creanței de 832.436,61 euro s-a făcut la data de 19 ianuarie 2017, nu se poate pune problema înlăturării vreunui impediment în executare.

De asemenea, în circumstanțele în care, prin sentința civilă nr. 1425 din data de 14 iunie 2019 a Tribunalului București au fost acordate dobânzi aferente sumei de 832.436,61 euro, chiar de la data pronunțării deciziei civile nr. 129A din data de 24 februarie 2016, ce reprezintă titlul executoriu, a reținut că nu se mai poate pune problema determinării momentului de la care încep să curgă daunele moratorii pentru neexecutare.

Prin urmare, a apreciat că lămurirea solicitată de reclamant nu este de natură să îi aducă nici un folos concret.

Sub un al doilea aspect, a constatat că reclamantul a solicitat "precizarea că suma de 832.436,61 euro, creanță la care a fost obligată pârâta către reclamant, reprezintă prejudiciul efectiv 50% din valoarea eficienței economice lunare și nu include beneficiul nerealizat, reprezentat de dobânda legală de 6%/an capitalizată lunar în perioada 1 ianuarie 1998 - 24 iulie 2004 pentru folosirea realizării tehnice "capotă spate cu eleron incorporat C.".

Curtea de apel a arătat că motivele pentru care reclamantul a solicitat lămurirea, astfel cum sunt expuse în cuprinsul cererii, configurează intenția acestuia de a se face o interpretare a titlului executoriu din perspectiva hotărârilor judecătorești care l-au precedat, atât în alt dosar, cum este sentința civilă nr. 329/1998 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul civil nr. x/1996, cât și în cauza pendinte, cum este cazul deciziei civile nr. 961 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Și cu privire la această chestiune, curtea de apel a reținut că nu există un folos practic dintr-o astfel de interpretare, în condițiile în care acest aspect rezultă atât din decizia civilă nr. 961 din data de 26 februarie 2013, cât și din decizia civilă nr. 2102 din data de 1 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, unde s-a reținut, în esență, că reclamantul a formulat tardiv cererea de acordare a dobânzii legale de 6%/an capitalizată lunar în perioada 1 ianuarie 1998 - 24 iulie 2004.

Totodată, a arătat că, în măsura în care partea urmărește să se prevaleze de forța juridică a unei hotărâri de lămurire formulate în condițiile art. 399 alin. (1) teza a doua din vechiul C. proc. civ. [respectiv art. 712 alin. (2) C. proc. civ..], pentru a o opune în alte litigii, un astfel de interes excedează scopului reglementării prin dispozițiile normative citate, astfel că interesul nu îndeplinește condiția de a fi legitim protejat.

Prin decizia civilă nr. 1331A din data de 18 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2006, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, apreciind că, în speță, sunt îndeplinite dispozițiile art. 281

2

din vechiul C. proc. civ., prin decizia civilă nr. 1331A din data de 18 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2006, a admis cererea formulată de apelanta-pârâtă B. S.A., în contradictoriu cu apelantul-reclamant A., și a dispus completarea deciziei civile nr. 339A din data de 2 martie 2022 cu următoarea dispoziție: "Obligă apelantul-reclamant A. la plata către apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. a sumei de 5950 RON reprezentând onorariu de avocat în procedura de lămurire a înțelesului și întinderii titlului executoriu - decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul civil nr. x/2006 declanșată de apelantul-reclamant A. prin cererea formulată la data de 10 august 2021".

Prin încheierea de ședință din data de 27 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2006, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, examinând dispozitivul deciziei civile nr. 1331A din data de 18 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2006, a constatat că, din eroare, în cuprinsul acestuia s-a menționat faptul că prezenta deciziei este definitivă, și nu supusă căii de atac a recursului, astfel că a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale reținute, în sensul că se va trece în dispozitivul deciziei arătate:

"Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare" în loc de "Definitivă".

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

Împotriva deciziei civile nr. 339A pronunțate la data de 2 martie 2022, de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2006, au declarat recurs reclamantul A. și pârâta S.C. B. S.A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 23 mai 2024, sub nr. x/2024, în urma repartizării aleatorii primind termen de judecată la data de 29 octombrie 2024.

II.2. Motivele de recurs

II.2.1. Cererea de recurs formulată de reclamantul A.

Susținând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 noul C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar, în subsidiar, admiterea recursului, schimbarea hotărârii recurate și admiterea cererii de lămurire, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea criticilor recurentul-reclamant a susținut că decizia instanței de apel este nelegală și arbitrală, nu cuprinde motive concrete de drept, ci motive străine de natura cauzei, iar interpretarea dreptului material este eronată.

Astfel, a apreciat că instanța a constatat eronat că nu se impune a se preciza termenul scadent al obligației întrucât Tribunalul București a dispus, prin decizia nr. 1425/2019, în dosarul nr. x/2017, acordarea de dobânzi de la data pronunțării deciziei nr. 129A/2016 a Curții de Apel București.

Recurentul-reclamant a subliniat că lămurirea pe care a solicitat-o cu privire la acest aspect, este necesară pentru că decizia a fost atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție de către partea adversă, care susține că actualizarea se face de la 1 noiembrie 2016, data respingerii recursului până la data plății creanței, 19 ianuarie 2017, invocând desfășurarea executării silite - titlul reprezentat de sentința civilă nr. 329/PI din data de 21 aprilie 1998 a Tribunalului Timiș, unde s-a procedat astfel.

Cu referire la cea de-a doua solicitare, respectiv aceea de a se lămuri de unde provine suma, a precizat că aceasta este necesară întrucât instanța nu a arătat cum a ajuns la suma respectivă și care au fost criteriile de acordare a acesteia.

A menționat că prin arătarea modului de formare a sumei va distinge încălcările legii pe care le va supune atenției organelor de cercetare abilitate.

În opinia recurentului-reclamant, instanța a fost în eroare atunci când a motivat respingerea cererii, considerând că dorește o reinterpretare a probatoriului, deși ceea ce urmărește este o lămurire a modului în care s-a format suma de 832.436,61 euro stabilită cu titlu de despăgubire și de când este scadentă suma respectivă.

În continuare, recurentul-reclamant a prezentat un scurt istoric al cauzei și a solicitat să se constate că interesul său este legitim, personal, determinat, născut și actual, iar excepția este vădit neîntemeiată, maxima pas d'intérêt, pas d'action neaplicându-se cauzei decât în mod arbitrar și nelegal.

A precizat că cererea sa este legitimă, formulată cu bună-credință și nu încalcă regulile de conviețuire socială și nici legea, încadrându-se în prevederile art. 11 noul C. civ. (art. 5 C. civ. de la 1864).

Recurentul-reclamant a susținut că interesul este determinat, întrucât scopul urmărit este unul concret, și nu unul abstract, prin promovarea cererii (ce decurge din acțiunile ce formează obiectul dosarelor nr. x al Judecătoriei Pitești, nr. y al Tribunalului București și nr. z al Înaltei Curți de Casație și Justiție) dorește să își câștige drepturile legale, urmărind un folos practic, personal, material și moral.

În plan material, a menționat că urmărește obținerea unei hotărâri prin are să se arate concret cum s-a stabilit suma de 832.146,61 euro din titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 129/2016 a Curții de Apel București, urmând a demonstra că s-a produs o eroare judiciară gravă și a avea posibilitatea demarării unei acțiuni împotriva statului și, apoi, a uneia întemeiată pe prevederile art. 96 din Legea nr. 303/2004, pentru a-și recupera drepturile pierdute.

Totodată, a arătat că urmărește recuperarea drepturilor sale legale de proprietate industrială, în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1991, pentru realizarea tehnică "capota spate cu eleron încorporat C.", folosită ilegal de către S.C. Automobile S.A., în perioada 1998-2004, prin promovarea unei acțiuni în revizuire îndreptate împotriva deciziei civile nr. 129 din data de 24 februarie 2016, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 și aplicarea efectului pozitiv al lucrului judecat, conferit de titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 329/PI din data de 21 aprilie 1998 a Tribunalului Timiș, pentru perioada 1998-2004.

Pe plan moral, a susținut că urmărește demonstrarea minciunilor, întrucât, în sistemul de drept, cei aflați în situția sa au multe oportunități pentru a li se face dreptate.

Ca atare, în raport cu dispozițiile art. 33 C. proc. civ., a apreciat că interesul judiciar în promovarea prezentei cereri este determinat și legitim, în contextul în care dreptul de creanță cuvenit pentru perioada de referință 1998-2004 este aferent dreptului de proprietate industrială pentru realizarea tehnică al cărei autor este.

De asemenea, a subliniat că interesul judiciar este născut și actual, deoarece prin pronunțarea sentinței civile nr. 329/PI din data de 21 aprilie 1998 de către Tribunalul Timiș, rămasă definitivă, calitatea de autor, dreptul la despăgubiri ca efect al refuzului încheierii contractului și criteriile de stabilire a acestora, conform art. 72 din Legea nr. 64/1991, au fost statuate cu putere de lucru judecat.

II.2.2. Cererea de recurs formulată de pârâta S.C. B. S.A.

Recurenta-pârâtă a criticat decizia atacată prin prisma motivului de recurs reglementat art. 304 pct. 9 vechiul C. proc. civ., apreciind că hotărârea instanței de apel este nelegală în ceea ce privește soluția de respingere a excepțiilor tardivității/inadmisibilității contestației la titlu.

Ca atare, a solicitat admiterea recursului pe care l-a declarat, modificarea, în parte, a hotărârii date în apel, în sensul pronunțării unei soluții de respingere a cererii de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 129A din data de 24 februarie 2016 și sub aspectul tardivității și al inadmisibilitătății.

Totodată, recurenta-pârâtă a precizat că nu contestă motivarea și soluția instanței de apel cu privire la admiterea excepției lipsei de interes, pe care le apreciază a fi corecte.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta-pârâtă a arătat că decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016 (titlul executoriu a cărui lămurire se cere) a devenit executorie la data de 1 noiembrie 2016, dată la care a fost pronunțată decizia nr. 2102, prin care au fost soluționate recursurile declarate împotriva acesteia.

A subliniat recurenta-pârâtă, că, în raport cu prevederile art. 6 din Decretul nr. 167/1958, termenul în care recurentul-reclamant putea cere executarea silită a titlului a fost de 3 ani calculați începând cu data de 1 noiembrie 2016, iar, potrivit art. 715 alin. (3) noul C. proc. civ. [art. 400 alin. (1

1

) teza a doua vechiul C. proc. civ..], contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.

De asemenea, a precizat că plata sumei menționate în titlul executoriu a fost achitată la data de 19 ianuarie 2017, astfel că, în opinia sa, orice solicitare a părții adverse legată de această obligație deja executată este, în principal, inadmisibilă.

Recurenta-pârâtă a susținut că, odată achitată această sumă, executarea silită a încetat, iar, în acord cu dispozițiile art. 703 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., B.E.J. D. a emis încheierea de încetare executare nr. 327 din data de 23 ianuarie 2017, în dosarul de executare nr. 347/2016, al cărui obiect l-a constituit executarea silită a deciziei nr. 129A din data de 24 februarie 2016, titlul executoriu a cărui lămurire s-a cerut.

A menționat că, în speță, contestația la titlu, respectiv cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 129A din data de 24 februarie 2016 a fost depusă de recurentul-reclamant la data de 10 august 2021.

Față de data achitării integrale a obligațiilor din titlul executoriu, pe de o parte, dar și față de data la care decizia civilă nr. 129A din data de 24 februarie 2016 a devenit executorie, pe de altă parte, recurenta-pârâtă a apreciat că, în cauză, contestația la titlu, depusă la data de 10 august 2021, este tardivă.

Cu privire la cererea înregistrată la Judecătoria Pitești de către recurentul-reclamant la data de 29 ianuarie 2018, a arătat că, în opinia sa, aceasta nu a întrerupt cursul prescripției executării silite, întrucât executarea silită încetase la data achitării integrale a sumei prevăzute în titlul executoriu.

De asemenea, recurenta-pârâtă a susținut că o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 628 alin. (4) noul C. proc. civ., presupune existența unei executări silite aflate în derulare, or, la data de 29 ianuarie 2018, executarea silită a deciziei nr. 129A din data de 24 februarie 2016 nu mai era în ființă.

A subliniat că natura juridică a despăgubirilor în cuantum de 832.436,61 euro, acordate prin decizia menționată, a fost tranșată, cu putere de lucru judecat, în sensul că, odată neexecutată obligația de a face inițială, aceasta a fost schimbată în dezdăunări, conform art. 1075 vechiul C. civ., al căror cuantum și natură juridică au fost stabilite prin decizia în cauză.

II.3. Apărările formulate în cauză

II.3.1. Întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. cu privire la recursul declarat de reclamantul A.

Recurenta-pârâtă a depus întâmpinare la recursul părții adverse, solicitând, în principal, anularea acestuia ca nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. Totodată, a arătat că, în situația în care cererea de recurs nu a fost depusă în termen legal, înțelege să invoce excepția tardivității recursului.

În susținerea excepției nulității recursului declarat de reclamant, invocată în temeiul art. 302

1

vechiul C. proc. civ., recurenta-pârâtă a afirmat că partea adversă a prezentat în mod subiectiv un istoric al litigiului, fără a indica, în mod concret, motivele de nelegalitate care au stat la baza formulării cererii de recurs.

În subsidiar, apreciind că recursul este neîntemeiat, recurenta-pârâtă a considerat că instanța de apel a reținut în mod corect ca fiind lipsită de interes cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 129A din data de 24 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2006, întrucât recurentul-reclamant nu poate obține niciun folos concret prin formularea cererii de lămurire.

În opinia recurentei-pârâte, nu se poate pune problema înlăturării vreunui impediment în executare, întrucât executarea creanței de 832.436,61 euro s-a făcut la data de 19 ianuarie 2017, iar B.E.J. D. a emis încheierea de încetare executare.

A arătat și că, prin sentința civilă nr. 1425 din data de 14 iunie 2019 a Tribunalului București, a fost obligată împreună cu intimata-intervenientă la plata către recurentul-reclamant a sumei de 195.012,10 RON cu titlu de dobândă legală aferentă sumei de 832.436,61 euro, în echivalent RON la data plății, calculată de la data pronunțării deciziei civile nr. 129A din data de 24 februarie 2016.

Recurenta-pârâtă a subliniat că, prin decizia nr. 2563 din data de 12 decembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, momentul de la care încep să curgă daunele moratorii (dobânda legală în cuantum de 195.012,10 RON) pentru neexecutare.

Totodată, a precizat că a achitat suma de 195.012,10 RON, cu titlu de dobândă legală, la data de 14 februarie 2024.

Ca atare, a afirmat că partea adversă, prin recursul formulat, încearcă să obțină o soluție cu privire la aspecte pe care instanța deja s-a pronunțat, soluțiile date bucurându-se de putere de lucru judecat.

II.3.2. Întâmpinarea formulată de intimata-intervenientă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-intervenientă a solicitat admiterea recursului declarat de pârâtă, apreciind că în mod legal se cere pronunțarea unei soluții de respingere a cererii de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei nr. 129A din data de 24 februarie 2016 sub aspectul tardivității și inadmisibilității.

În esență, a susținut că, față de achitarea în integralitate a debitului, precum și în raport cu încetarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2016, cererea recurentului-reclamant este tardiv formulată, fiind de asemenea și lipsită de interes.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamant, intimata-intervenientă a solicitat, în principal, anularea acestuia, iar, în subsidiar, respingerea ca nefondat.

Astfel, a apreciat că, în temeiul art. 302

1

vechiul C. proc. civ., se impune anularea recursului declarat de reclamant, întrucât, pe de o parte, în cuprinsul cererii, se menționează eronat hotărârea atacată (decizia nr. 339A din data de 2 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/1996), iar, pe de altă parte, recursul nu este motivat.

Solicitând, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, intimata-intervenientă a susținut că instanța de fond a admis în mod corect excepția lipsei de interes în formularea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei 129A din data de 24 februarie 2016, criticile părții adverse nefiind, în opinia sa, de natură să conducă la o altă concluzie.

A subliniat că lămurirea solicitată de recurentul-reclamant nu i-ar aduce acestuia niciun folos practic și nu ar putea fi, în niciun fel, valorificată juridic.

În plus a arătat că aspectul în discuție a fost tranșat cu putere de lucru judecat, în sensul că, odată neexecutată obligația de a face, aceasta a fost schimbată în dezdăunări, conform art. 1075 vechiul C. civ., al căror cuantum a fost stabilit prin decizia nr. 129A din data de 24 februarie 2016.

Recurenta-intervenientă a apreciat că recurentul-reclamant nu putea cere instanței de fond lămurirea de dispozitiv, ca prin aceasta să poată valorifica o cale de atac eventual pierdută prin neexecitarea în termenul legal împotriva hotărârii inițiale.

A menționat că, în timpul executării unei hotărâri judecătorești, lămurirea se poate face numai pe calea contestației la executare, iar, după executarea de bunăvoie a hotărârii, lămurirea ei nu mai este posibilă pentru că această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate, câtă vreme nu s-a cerut executarea, tocmai pentru înlăturarea oricăror eventuale dificultăți la executare.

Intimata-intervenientă a arătat că, așa cum s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, ulterior executării de bunăvoie de către părți, nu se mai poate cere lămurirea hotărârii sub aspectul ințelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului.

De asemenea, a afirmat că eventualele nelămuriri și nemulțumiri legate de modul în care executorul judecătoresc ar determina, în mod concret, cuantumul dobânzii legale pot fi exprimate de către debitor în cadrul unei contestații la executare și nu pe calea unei cereri de lămurire a dispozitivului hotărârii, iar faptul că au survenit mai multe reglementări ulterioare privind nivelul dobânzii legale nu constituie o piedică la executare, de natură să impună lămurirea titlului executoriu însuși.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prioritar, Înalta Curte reține că, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare."

Totodată, art. 24 și art. 25 alin. (1) noul C. proc. civ. preved că:

"Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar "Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."

Ca atare, cum prezentul litigiu a demarat anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. (15 februarie 2013), iar cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului privește un titlu executoriu emis sub dispozițiile vechiul C. proc. civ., în speță sunt aplicabile aceste din urmă dispoziții, în raport cu care Înalta Curte va analiza recursurile declarate în cauză.

Totodată, în ceea ce privește excepția tardivității recursului declarat de către reclamant, Înalta Curte constată că nu este învestită cu soluționarea acestei excepții, în condițiile în care recurenta-pârâtă a arătat că înțelege să o susțină doar în situația în care recursul părții adverse este declarat nu nesocotirea termenului legal, iar prin referatul efectuat în ședință publică, s-a menționat că ambele recursuri sunt formulate în termen legal, iar părțile nu au combătut această afirmație.

II.4.1. Recursul declarat de reclamantul A.

Analizând recursul declarat de reclamantul A., cu prioritate, prin prisma excepției nulității, invocate prin întâmpinările formulate de recurenta-pârâtă și, respectiv, de intimata-intervenientă, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește nulitatea recursului declarat de reclamant pentru menționarea eronată în cererea de recurs a hotărârii care se atacă, Înalta Curte reține că această sancțiune nu poate interveni, indicarea numărului dosarului în care aceasta a fost pronunțată ca fiind nr. x/1996, în loc de nr. x/1996**, nefăcând imposibilă identificarea hotărârii atacate de parte (și, ca atare, neputând fi asimilată neindicării deciziei recurate), recurentul-reclamant menționând în mod corect numărul hotărârii, precum și data pronunțării acesteia, iar dosarul nr. x/1996 reprezintă unul dintre dosarele versionate în legătură cu dosarul nr. x/1996.

Potrivit art. 302

1

vechiul C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 vechiul C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate limitativ de art. 304 pct. 1-9 vechiul C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca susținerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 vechiul C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Or, deși a susținut că hotărârea curții de apel nu cuprinde motivele concrete de drept pe care se întemeiază, ci motive străine de natura cauzei, precum și că aceasta este rezultatul unei interpretări eronate a dreptului material, recurentul-reclamant nu a indicat care sunt aspectele cu privire la care lipsește motivarea instanței, care sunt motivele străine de natura cauzei pe care a fost fundamentată soluția dată prin decizia recurată și nici în ce constă nesocotirea normelor de drept pe care le-a enunțat în cererea de recurs.

În urma analizei criticilor formulate de recurentul-reclamant prin memoriul de recurs, Înalta Curte constată că acestea nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 vechiul C. proc. civ., întrucât cele susținute nu tind a demonstra de ce este greșit raționamentul instanței de apel care a determinat admiterea excepției lipsei de interes în formularea cererii și respingerea, ca atare, a acesteia, ci expun istoricul litigiului, chestiuni teoretice în raport cu care se apreciază existența interesului, precum și opinia personală a părții referitoare la îndeplinirea în cauză a acestor condiții.

În realitate, recurentul-reclamant, nu a combătut în vreun fel argumentele instanței de apel și nici nu a formulat critici susceptibile de cenzură în recurs, ci a reluat motivarea cererii adresate curții de apel, arătând ce aspecte dorește să fie lămurite, prezentând, totodată, în ordine cronologică, etapele prezentului litigiu, precum și opinia personală privind existența interesului său în formularea cererii de lămurire a dispozitivului titlului executoriu, făcând trimitere la mai multe dispoziții legale, fără însă a arăta de ce, în raport cu acestea, hotărârea curții de apel este nelegală.

În speță, succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată, din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori de casare prevăzute de art. 304 vechiul C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Ca atare, reținând, pe de o parte, imposibilitatea încadrării susținerilor recurentului-reclamant în ipotezele reglementate de art. 304 vechiul C. proc. civ. și, pe de altă parte, că în speță nu sunt incidente motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din același act normativ, urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) vechiul C. proc. civ., nulitatea recursului reclamantului.

II.4.1. Recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A.

Prin recursul formulat, pârâta a criticat, în temeiul art. 304 pct. 9 vechiul C. proc. civ., decizia instanței de apel, în ceea ce