ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2291/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Pe rolul Tribunalului Dolj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021, la 04 august 2020, a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.T. Braloștița, în contradictoriu cu pârâții A. și B., prin care a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 201.734,96 RON (195.216,83 RON - reprezentând penalități de întârziere și 6.518,13 RON - reprezentând cheltuieli de judecată).

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2021, Tribunalul Dolj, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea secției I civile a Tribunalului Dolj care, prin sentința nr. 357 din 04 mai 2023, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive, lipsei de interes, inadmisibilității și prescripției extinctive, invocate de pârâta B., ca neîntemeiate și a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 400/2023 din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 357 de la 04 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă și a dispus obligarea acesteia la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 5140 RON, aferentă judecății în primă instanță.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 400/2023 din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta U.A.T. Braloștița. Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel. În susținerea căii de atac, circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat că prin decizia atacată a fost anulat, ca netimbrat, apelul și a fost dispusă obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 5140 RON, aferentă judecății în primă instanță, curtea de apel aplicând, din această perspectivă, în mod greșit, dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul în care, în cauză, în opinia sa, sunt incidente prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 care prevăd scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a acțiunilor promovate de instituțiile publice, având ca obiect venituri publice, cum este situația în speță.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești, 04 august 2020, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 471 1 alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 29 octombrie 2024, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a și rămas în pronunțare pe fondul recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul în raport cu actele și lucrările dosarului, criticile și apărările formulate și de prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Pentru examinarea motivelor de casare pe care recurenta s-a întemeiat, Înalta Curte apreciază că este necesară redarea circumstanțelor esențiale ale cauzei reținute de instanțele de fond. Astfel, se reține că, prin demersul judiciar, reclamanta a solicitat să fie obligați pârâții A. și B. să achite suma de 201.734,96 RON (195.216,83 RON - reprezentând penalități de întârziere și 6.518,13 RON - reprezentând cheltuieli de judecată. Fără a stabili în sarcina reclamantei vreo obligație de plată a vreunei taxe judiciare de timbru, prima instanță a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive, lipsei de interes, inadmisibilității și prescripției extinctive, invocate de pârâta B., ca neîntemeiate și a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul exercitat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 357 de la 04 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă și a dispus obligarea acesteia la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 5140 RON, aferentă judecății în primă instanță. Prin memoriul de recurs, recurenta a criticat soluția instanței de apel de anulare a apelului, pentru netimbrare, și de obligarea a sa la plata taxei judiciare de timbru aferente primei etape procesuale derulate în fața tribunalului, imputând instanței, în esență, stabilirea unei taxe judiciare de timbru, cu neluarea în seamă a calității acesteia de instituție publică dar și de obiectul pricinii care vizează venituri publice, care atrag incidența art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013. Înalta Curte constată că această critică poate fi circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizat recursul. Verificând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte constată că, prin decizia atacată, curtea de apel a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 357 de la 04 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, constatând că aceasta nu a complinit obligația legală ce-i revenea, de achitare a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa. Astfel, la termenul de judecată din 09 noiembrie 2023, curtea de apel a invocat, din oficiu, excepția netimbrării căii de atac, întrucât apelanta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat. Conform art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de apel trebuie să fie atașată dovada achitării taxei judiciare de timbru. Potrivit art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., cerința de la alin. (2) este prevăzută sub sancțiunea nulității, iar lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel. De asemenea, dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. Din conținutul dispozițiilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că dacă până la primul termen prevăzut de lege sau stabilit de instanță partea nu îndeplinește obligația de plată a taxei, cererea părții se anulează ca netimbrată. Înalta Curte reține că la 20 iulie 2023 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a I civilă apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 357 de la 04 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă. Prin adresa emisă la 21 iulie 2023, reclamantei i s-a comunicat că îi revine sarcina de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel, în cuantum de 2570 RON, precum și obligația de achitare a unei taxe judiciare de timbru de 5140 RON pentru soluționarea pricinii în primă instanță, și de a depune dovezile acestora la dosarul cauzei, în termen de 5 zile de la primirea adresei, precum și sancțiunea ce intervine în caz de neplată. Primind înștiințarea instanței la 26 iulie 2023, reclamanta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, deși această posibilitate îi este recunoscută de dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Cum principiul "nemo censetur ignorare legem" afirmă că nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legii sau că ignorarea legii nu scuză fapta, nu se poate afirma că necomunicarea de către instanță reclamantei a dreptului acesteia de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, justifică atitudinea procesuală a acesteia. În aceste condiții, obligația de plată a taxei judiciare de timbru a rămas definitiv stabilită în sarcina apelantei-reclamante, care avea obligația de a o achita cel târziu până la primul termen de judecată stabilit în faza procesuală a apelului. La ședința de judecată din 09 noiembrie 2023, în examinarea legalei învestiri a instanței de apel, Curtea de Apel Craiova a verificat, cu prioritate, respectarea dispozițiilor art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., invocând, din oficiu, excepția de netimbrare a apelului, având în vedere că apelanta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, aceea de a depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru. Într-o atare situație, în mod legal, a apreciat instanța de apel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, raportat la art. 197 C. proc. civ. și a procedat la anularea apelului, ca netimbrat. Apărarea recurentei în sensul că acesta se află într-o situație derogatorie de la dreptul comun care stabilea scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul prevederilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, nu poate fi reținută în cauză. Aceasta întrucât această situație de fapt nu poate fi valorificată în calea de atac a recursului, legiuitorul prevăzând, prin O.U.G. nr. 80/2013, o cale specifică în care aceste chestiuni pot fi analizate, de care recurenta din prezenta cauză nu a uzat. Faptul că nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modalității de stabilire a taxei judiciare de timbru, nu îndreptățește partea să formuleze apărări în sensul arătat într-o cale extraordinară de atac cum este recursul, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru fiind recunoscută doar posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare, cerere pe care reclamanta a ales să nu o formuleze. În realitate, prin acest motiv de recurs se tinde să se repună în discuție elemente ale cauzei care țin de modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru, care nu pot fi înscrise în niciul din motivele de casare, fiind excluse de la controlul judiciar prin intermediul căii de atac a recursului. Prin exercitarea căii extraordinare a recursului, recurenta urmărește reexaminarea obligației impuse de a achita taxa judiciară de timbru pentru apel, precum și taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, cu eludarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 priind taxele judiciare de timbru. Conform acestui articol, modul de stabilire a taxei poate fi contestat prin cerere de reexaminare la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data stabilirii taxei sau a comunicării sumei datorate; această cerere se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Cu privire la posibilitatea părților de a supune cenzurii, în căile de atac în reformare, critici care să vizeze existența obligației de plată a taxei judiciare de timbru, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia în recurs în interesul legii nr. 7/2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 137 din 24 februarie 2015. Prin soluția de unificare, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, s-a statuat că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului. Acesta este o chestiune de principiu valabilă și în contextul legislativ dat de O.U.G. nr. 80/2013, nefiind aplicabile dispozițiile art. 518 C. proc. civ. privind încetarea efectelor deciziei, câtă vreme problema de drept care a fost avută în vedere de această decizie se regăsește și în configurația juridică actuală în materia taxelor judiciare de timbru. Astfel, ambele texte de lege, Legea nr. 146/1997 și O.U.G. nr. 80/2013, prevăd că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa judiciară de timbru sau de la data comunicării sumei datorate, această cerere de reexaminare urmând să se soluționeze în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) și (3) din aceeași lege, respectiv de un complet din cadrul aceleiași instanțe, în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Drept urmare, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea are la dispoziție, în mod exclusiv, calea de atac specială prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013. Instanța supremă a apreciat că limitarea posibilității părții în sarcina căreia s-a stabilit taxa judiciară de timbru de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părții în sarcina căreia s-a impus obligația de timbrare să supună contestația unei instanțe imparțiale și independente, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată, având în vedere că art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicție. În cazul concret dedus judecății, recurentei i s-a comunicat obligația de plată a taxei judiciare de timbru aferente cererii de apel, stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, așa cum s-a reținut anterior. Împotriva acestei măsuri dispuse de către instanță, recurenta nu a formulat cerere de reexaminare, astfel, se reține că problema caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată, referitoare la calitatea sa de instituție publică și la obiectul pricinii deduse judecății, puteau fi opuse doar în cererea de reexaminare formulată în condițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013. Ca atare, dispoziția instanței cu privire la obligația de plată a taxei judiciare de timbru a intrat în puterea lucrului judecat, împrejurare față de care aceasta nu mai poate forma obiectul examenului de legalitate în calea extraordinară de atac a recursului, aceasta întrucât, dacă s-ar admite contrariul, ar însemna să se încalce dispozițiile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce este inadmisibil. Înalta Curte reține că legiuitorul, în reglementarea mijloacelor procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, a prevăzut că exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit naturii și scopului lor și într-o anumită ordine. O astfel de interpretare nu este de natură să nesocotească principiul constituțional al legalității căilor de atac, ci dimpotrivă, dă expresie acestui principiu, valorificând intenția clară a legiuitorului de a reglementa o procedură rapidă și eficientă de soluționare a incidentelor privind modul de stabilire a taxelor judiciare de timbru, prealabil soluționării fondului litigiului. Drept urmare, cum obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată reclamantei iar aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței, în mod corect curtea de apel a admis excepția netimbrării și a anulat, ca netimbrat, apelul exercitat de reclamantă. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile din recurs, neputând fi decelată vreo încălcare a dispozițiilor legale de către instanța de apel, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.