ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 192/2025

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2025

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 19/R din 25 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2015 (strămutat de la Tribunalul Covasna), Tribunalul Alba a admis excepția conexității, invocată de revizuentele R.N.P. Romsilva-Direcția Silvică Bacău, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Bacău și R.N.P. Romsilva, a conexat dosarul nr. x/2015 la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Sibiu și a trimis dosarul nr. x/2015 instanței mai întâi învestite, respectiv Tribunalului Sibiu.

Prin încheierea din 12 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Sibiu a respins excepția conexării dosarului nr. x/2015 și a restituit acest dosar la Tribunalul Alba.

Prin adresa din 27 septembrie 2024, Tribunalul Alba a restituit, pe cale administrativă, dosarul nr. x/2015 la Tribunalul Sibiu, argumentând că s-a dezînvestit prin încheierea nr. 19/R din 25 iunie 2024.

Prin adresa din 1 octombrie 2024, Tribunalul Sibiu a înaintat dosarul nr. x/2015 la Curtea de Apel Alba Iulia, în vederea soluționării conflictului de competență privind competența de soluționare a excepției de conexitate.

Prin decizia civilă nr. 9214 din 9 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2024, a fost stabilită în favoarea Tribunalului Alba competența de soluționare a dosarului nr. x/2015, având ca obiect revizuire, pentru următoarele considerente: dosarul trebuie trimis instanței mai întâi învestite, în vederea soluționării excepției de conexitate, competentă să se pronunțe asupra cererii de conexare fiind instanța mai întâi învestită, în speță Tribunalul Sibiu; cum, prin încheierea din 12.09.2024, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă excepția conexării dosarului nr. x/2015, înaintat de Tribunalul Alba spre conexare, și s-a dispus restituirea acestui dosar către Tribunalul Alba, și ținând cont de faptul că instanța competentă să se pronunțe cu privire la conexitate era Tribunalul Sibiu, rezultă că, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., competența de soluționare a dosarului nr. x/2015, având ca obiect revizuire, aparține Tribunalului Alba.

Împotriva acestei decizii civile, la 25 octombrie 2024, au declarat recurs revizuentele Regia Națională a Pădurilor Romsilva și Comisia Județeană Bacău pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.

Deși cererile de recurs au fost declarate separat, acestea sunt identice sub aspectul criticilor invocate, astfel că vor fi prezentate și analizate împreună.

Recurentele-revizuente au invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 din C. proc. civ. 1865, susținând că instanța a dat ceea ce nu s-a cerut, în condițiile în care Curtea de Apel Alba Iulia, deși a fost învestită cu soluționarea conflictului pozitiv de competență ivit între Tribunalul Sibiu și Tribunalul Alba cu privire la excepția conexității dosarului nr. x/2015 la dosarul nr. x/2013, totuși s-a pronunțat asupra unui conflict negativ de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Alba competența de soluționare a cererii de revizuire, ce face obiectul dosarului nr. x/2015

Recurentele-revizuente au mai invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. 1865, susținând că motivele pe care Curtea de Apel Alba Iulia și-a întemeiat soluția sunt contradictorii, în condițiile inițial Curtea de Apel Alba Iulia reține că a fost învestită de Tribunalul Sibiu cu soluționarea conflictului pozitiv cu privire la instanța competentă să soluționeze excepția conexității, raportat la art. 164 alin. (3) din vechiul C. proc. civ..", pentru ca ulterior să stabilească competența de soluționare a dosarului nr. x/2015, având ca obiect revizuire, în favoarea Tribunalului Alba.

Au invocat recurentele-revizuente și motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ. 1865, susținând că instanța a schimbat natura vădit neîndoielnică a actului de sesizare, întrucât, în loc să se pronunțe asupra conflictului pozitiv de competență, s-a pronunțat asupra unui conflict negativ.

Recurentele-revizuente au mai invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. 1865, învederând că, în ceea ce privește conflictul pozitiv de competență, instanța competentă să se pronunțe asupra conexării este Tribunalul Alba, iar nu Tribunalul Sibiu, întrucât doctrina și jurisprudența sunt unanime, în sensul că cererea de conexare trebuie soluționată de instanța ulterior învestită, care, după soluționare, trimite dosarul instanței mai întâi învestită. Acest fapt este confirmat și de noul C. proc. civ. care, pentru a înlătura orice dubiu, la art. 139 alin. (2) prevede expres că excepția conexității poate fi invocată de părți sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanței ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunța asupra excepției.

Examinând ambele recursuri, prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte le va respinge, ca nefondate, pentru următoarele considerente de drept:

Invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 din C. proc. civ. de la 1865, recurentele-revizuente au susținut că instanța care a pronunțat regulatorul de competență a dat ceea ce nu s-a cerut, în condițiile în care, deși a fost învestită cu soluționarea unui conflictul pozitiv de competență, ivit între Tribunalul Sibiu și Tribunalul Alba cu privire la excepția conexității, totuși s-a pronunțat asupra unui conflict negativ de competență, stabilind competența de soluționare a cererii de revizuire, ce face obiectul dosarului nr. x/2015

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat.

Se constată că, prin regulatorul de competență, s-a reținut că cele două instanțe aflate în conflict s-au declarat deopotrivă competente să soluționeze excepția conexității, fiind vorba despre un conflict pozitiv de competență, în sensul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, precum și că, în raport cu prevederile art. 164 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, instanța competentă să se pronunțe asupra excepției conexității este Tribunalul Sibiu, ca instanță mai întâi învestită, iar nu Tribunalul Alba. În continuarea acestui raționament juridic, având în vedere că, prin încheierea din 12 septembrie 2024, instanța mai întâi învestită (Tribunalul Sibiu) a respins excepția conexității, prin regulatorul de competență s-a stabilit instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire, ce face obiectul dosarului nr. x/2015, context în care nu se poate reține principiul disponibilității, sub forma extra petita

Recurentele-revizuente au mai invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, învederând că sunt contradictorii unele considerente ale regulatorului de competență, în condițiile în care instanța reține inițial că a fost învestită cu soluționarea conflictului pozitiv de competență cu privire la excepția conexității, raportat la art. 164 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, pentru ca ulterior să stabilească competența de soluționare a cererii de revizuire ce face obiectul dosarului nr. x/2015

Înalta Curte constată că și acest motiv de recurs este nefondat.

Contrar susținerilor recurentelor-revizuente, decizia recurată nu cuprinde considerente contradictorii, instanța examinând conflictul pozitiv de competență, prin prisma textelor legale incidente, și prezentând argumentele relevante într-o manieră clară și concisă. Faptul că regulatorul de competență a stabilit și care este instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire ce face obiectul dosarului nr. x/2015 nu conduce la concluzia contradictorialității considerentelor, instanța având posibilitatea legală de a dispune o atare măsură procedurală, din moment ce ambele instanțe aflate în conflict s-au declarat deopotrivă competente să se pronunțe asupra excepției conexității, iar cursul judecății s-a întrerupt.

Au invocat recurentele-revizuente și motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ. de la 1865, susținând că instanța a schimbat natura vădit neîndoielnică a actului de sesizare, întrucât, în loc să se pronunțe asupra conflictului pozitiv de competență, s-a pronunțat asupra unui conflict negativ.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident în cauză.

Art. 304 pct. 8 din C. proc. civ. de la 1865 reglementează ipoteza în care instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin urmare, acest motiv de nelegalitate are în vedere interpretarea greșită a actului juridic pe care se întemeiază pretenția dedusă judecății, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât prin decizia recurată s-a soluționat un conflict de competență.

Recurentele-revizuente au mai invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, învederând că, atunci când a soluționat conflictul pozitiv de competență, instanța a aplicat, în mod greșit, art. 163 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, din economia cărora rezultă că instanța competentă să se pronunțe asupra excepției de conexitate este instanța ulterior învestită (Tribunalul Alba), iar nu instanța mai întâi învestită (Tribunalul Sibiu).

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat.

Potrivit art. 164 din C. proc. civ. de la 1865:

"(1) Părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură. (2) Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părțile nu au cerut-o. (3) Dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părțile cer trimiterea lui la una din celelalte instanțe. (4) Când una din pricini este de competența unei instanțe, și părțile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanță."

Contrar susținerilor recurentelor-revizuente, decizia recurată a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a acestor dispoziții legale, din economia cărora rezultă că excepția de conexitate se soluționează de către instanța mai întâi învestită, căreia instanța ulterior învestită îi trimite dosarul în vederea rezolvării acestui incident procedural. Dacă sub reglementarea C. proc. civ. de la 1865, excepția de conexitate putea fi invocată fie în fața primei instanțe sesizate, fie în fața instanței sesizate ulterior, actualul C. proc. civ. prevede, la art. 139 alin. (2), că excepția conexității poate fi invocată, de părți sau din oficiu, înaintea instanței ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunța asupra excepției. Însă, în ce privește prevederile art. 164 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, acestea au fost interpretate și aplicate în mod unitar, în sensul că excepția de conexitate se soluționează de instanța mai întâi învestită, aceasta având libertatea de a aprecia dacă se impune sau nu conexarea cauzelor.

În contextul celor expuse, se reține că, prin regulatorul de competență, s-a stabilit, în mod legal, că instanța competentă să se pronunțe asupra excepției de conexitate este instanța mai întâi învestită (Tribunalul Sibiu), care s-a și pronunțat asupra acestei excepții, respingând-o prin încheierea din 12 septembrie 2024.

Față de aceste considerente, constatând că nu sunt întemeiate motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 din C. proc. civ. 1865 și că decizia recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de către revizuentele Regia Națională a Pădurilor Romsilva și Comisia Județeană Bacău pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva deciziei civile nr. 214 din 9 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2025.