ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1684/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1684/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 14 octombrie 2025
Asupra cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele litigiului:
Prin decizia civilă nr. 385 din 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, s-a constatat perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 176 din 3 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Iași.
Hotărârea a fost pronunțată cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 385 din 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, reclamantul A. a declarat recurs.
În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a prezentat aspecte ce țin de fondul litigiului, prezentându-și nemulțumirea față de soluția de perimare pronunțată de instanța de apel, pe care o apreciază ca fiind "o acoperire a abuzurilor".
Procedura în fața instanței de recurs:
În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 3 iunie 2025.
În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că urmează a fi analizată, cu prioritate, excepția nulității căii de atac pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate.
Raportul a fost comunicat la 10 iunie 2025.
Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Examinând recursul în raport de excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."
Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Motivarea recursului presupune invocarea și argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluția pronunțată de instanța de apel, iar pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, recurentul limitându-se la a-și expune nemulțumirea în legătură soluția de perimare pronunțată de instanța de apel, nemulțumire ce nu poate fundamenta o critică de nelegalitate a deciziei recurate. Față de precizarea clară din debutul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspectele prezentate de recurent prin cererea de recurs, ce privesc eventuala netemeinicie a hotărârii, nu pot constitui obiect de analiză în recurs.
Se impune a fi subliniat faptul că în calea extraordinară de atac a recursului se exercită strict un control de legalitate a hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.
Or, susținerile recurentului-reclamant din memoriul de recurs ce fac referire la fondul litigiului și la situația de fapt nu pot forma obiect de analiză în recurs. A solicita, la acest moment procesual, o nouă dezlegare în raport cu situația prezentată de recurent, constituie o nesocotire a limitelor în care instanța de recurs examinează cauza, exclusiv din perspectiva legalității acesteia, iar nu și cu privire la faptele cauzei, astfel cum acestea decurg din maniera de interpretare a probatoriului administrat.
Reevaluarea situației de fapt a cauzei și oferirea unei noi interpretări presupun un control de temeinicie al judecăților înfăptuite, nepermis instanței de recurs, a cărei cenzură este una exclusiv în legalitate a hotărârii instanței de apel, recursul urmărind să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, conform dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Prin urmare, cum criticile recurentului-reclamant vizează, în realitate, doar o prezentare a situației de fapt, în legătură cu care solicită o nouă dezlegare, acestea nu sunt susceptibile de analiză în prezenta cale extraordinară de atac, maniera de formulare a criticilor nefiind aptă să răspundă cerințelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 385 din 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2025.