Decizia nr. 583/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 310/2021 a Curții de Apel Iași

Obiectul recursului Prin decizia civilă nr. 310 din 17 mai 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a constatat perimat recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 3455/2019 din 28 noiembrie 2019 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii au declarat recurs A. și B.. În cuprinsul cererii de recurs, ce nu a fost motivată în drept, recurenții au arătat faptul că nu înțeleg cum au primit citații pentru termenul din 17 mai 2021, din moment ce nu au solicitat repunerea cauzei pe rol. În continuare, se aduc critici legate de suspendarea litigiului în fața tribunalului și se prezintă elemente de fapt referitoare la fondul dreptului dedus judecății.

Apărările formulate de părți Intimata C. a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității recursului (în fapt, excepția nulității căii de atac, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 C. proc. civ.), precum și a lipsei de interes în declararea căii de atac. Recurenții au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat înlăturarea apărărilor intimatei și admiterea recursului.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 16 iunie 2021, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului, după efectuarea formalităților reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin raportul din 25 octombrie 2021 s-a reținut că recurenții au deschisă calea de atac a recursului, că recurenții au dat curs solicitării instanței de a achita taxa de timbru judiciar, că nu a fost respectat termenul legal de exercitare a căii de atac și că urmează a aprecia completul de filtru asupra încadrării criticilor formulate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., inclusiv cu privire la excepția nulității recursului, reținută prin raport, precum și asupra excepției tardivității formulării căii de atac și a celor invocate prin întâmpinare. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport. La 4 octombrie 2021, recurenții au depus punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursului. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 17 martie 2022, în complet de filtru, fără citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția tardivității recursului, întrucât nerespectarea termenului imperativ de declarare a căii de atac determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat în termenul legal, iar admiterea acestei excepții exclude cercetarea celorlalte aspecte invocate prin întâmpinare, reținând următoarele: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol se prevede expres că atunci, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește. În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 310/2021 a fost pronunțată la 17 mai 2021, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol, referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la 24 mai 2021 (ultima zi a termenului era 23 mai 2021, într-o zi de duminică, zi nelucrătoare). Cererea de recurs a fost formulată la 25 mai 2021, conform datei de pe rezoluția de înregistrare a cererii de recurs la curtea de apel, aflată la dosar recurs. În acest context, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, reține că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depășirea termenului legal. Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege. Cu privire la cererea formulată de intimata C. privind aplicarea, în temeiul art. 1081 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., a amenzii judiciare, aceasta nu poate fi primită, întrucât simpla împrejurare că recurenții-pârâți, în exercitarea drepturilor procesuale civile, au promovat prezenta cale de atac, recunoscută de lege, ce urmează a fi respinsă pentru neîndeplinirea unor condiții extrinseci actului procedural, nu denotă reaua-credință vizată de textul legal invocat, sancționabilă cu amendă judiciară, aspectele legate de caracterul criticilor formulate prin cererea de recurs neputând fi apreciate drept criterii pentru sancționarea recurenților și nereprezentând, în sine, dovada certă a săvârșirii unui abuz de drept procesual. Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâții B. și A.. În aplicarea dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., obligă pe recurenții-pârâți la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă C., constând în onorariul de avocat, dovada cheltuielilor de judecată, efectuată în conformitate cu prevederile art. 452 C. proc. civ., aflându-se la dosar recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE,