BOXAN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 10722/02

depusă de Leonid BOXAN

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 10 mai 2007, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall

,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

K.

Traja

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

J.

Šikuta

,

Dna

P.

Hirvelä,

judecători

,

și dl

T.L.

Early

,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 14

noiembrie

2001,

Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia,

Având în vedere declarația cu privire la reglementarea amiabilă din 26 mai 2005 primită de la părți,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul s-a născut în anul 1916 și locuiește în Chișinău.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Reclamantul și tatăl său au fost victime ale represiunilor politice în timpul regimului sovietic. La începutul anilor 1990, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege care permitea victimelor represiunilor sovietice să-și

revendice proprietățile confiscate.

În anul 1999, reclamantul a cerut restituirea casei

părinților săi

, însă consiliul local a respins această cerere.

Reclamantul a intentat o acțiune judiciară împotriva consiliului local privind refuzul ultimului de a restitui casa părinților săi.

La 30 septembrie 1999, Tribunalul Chișinău a

hotărât în favoarea reclamantului.

El a recunoscut dreptul de proprietate al acestuia asupra a două din cele patru apartamente din casă și a obligat consiliul local să evacueze chiriașii și să le acorde alte apartamente.

La 1 august 2000, Curtea de Apel a menținut această hotărâre judecătorească. La 20

decembrie 2000, Curtea Supremă de Justiție, de asemenea, a menținut această hotărâre judecătorească. Hotărârea în cauză a devenit irevocabilă și executorie.

Reclamantul a obținut un titlu executoriu pe care executorul judecătoresc nu l-a executat.

Reclamantul a depus la consiliul local cel puțin patru cereri scrise, solicitând executarea hotărârii judecătorești din 30 septembrie 1999. Consiliul local a răspuns de fiecare dată că nu avea posibilitatea s-o execute din cauza lipsei de fonduri și a spațiului locativ alternativ pentru chiriașii apartamentelor.

Reclamantul a depus cel puțin trei cereri scrise executorului judecătoresc de la Judecătoria sectorului Centru, solicitându-i executarea hotărârii judecătorești din 30

septembrie 1999 (și anume la 10 ianuarie, 6 noiembrie 2001 și 27 mai 2002).

La 5 iulie 2002, Departamentul de Executare a Deciziilor Judiciare al Ministerului Justiției a răspuns printr-o scrisoare că hotărârea judecătorească din 30 septembrie 1999 nu putea fi executată din cauza lipsei spațiului locativ alternativ pentru chiriașii apartamentelor.

PRETENȚII

6 §

1 al Convenției, de neexecutarea hotărârii judecătorești din 30 septembrie

1999, considerând că

a fost încălcat

dreptul său

la o instanță, care să hotărască într-un termen rezonabil asupra drepturilor sale cu caracter civil.

2.

Reclamantul a mai pretins că, din cauza neexecutării hotărârii judecătorești din 30 septembrie 1999, el nu a putut dispune de bunurile sale și, prin urmare, dreptul său la proprietate, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, a fost încălcat.

PROCEDURA

La

11 mai 2004, Curtea a invitat Guvernul să prezinte observațiile sale scrise pe marginea cererii.

Printr-o scrisoare din 1 iulie 2005, reclamantul a informat Curtea despre acordul de reglementare amiabilă semnat de el cu consiliul local la 26 mai 2005 și confirmat la aceeași dată de către o instanță judecătorească. Reclamantul a acționat la recomandarea avocatului său.

Textul acordului prezentat de părți includea următoarele clauze:

„Conform prezentei tranzacții:

Leonid Boxan refuză de la executarea titlului executoriu nr. 2/137 din 30 septembrie 1999 și, implicit, a hotărârii Tribunalului Chișinău din 30 septembrie 1999, privind restituirea apartamentelor nr. 3 și 4 din casa de pe strada Anton Crihan, 13, Chișinău și evacuarea din aceste apartamente a locatarilor cu acordarea altui spațiu locativ. De asemenea, Leonid Boxan refuză la pretențiile materiale, inclusiv în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, privind repararea prejudiciului cauzat în urma executării tardive a hotărârii judecătorești.

Primăria Chișinău, la rândul său, va transfera în contul dlui Leonid Boxan suma de USD 55,000 (cincizeci și cinci mii dolari SUA), bani ce au fost alocați prin decizia Consiliului municipal Chișinău din 17 martie 2005 pentru schimbarea modului de executare a hotărârii judecătorești și încheierea tranzacției amiabile.

...

Efectele și consecințele încheierii tranzacției de împăcare ambele părți le cunosc.”

După ce a primit suma prevăzută în acord, prin scrisoarea sa din 1 iulie 2005, reclamantul și-a retras pretențiile sale privind repararea prejudiciului material. Totuși, el a pretins că acordul nu se referea la repararea prejudiciului moral sau la costuri și cheltuieli, chestiuni care trebuiau să fie decise de Curte.

Guvernul a susținut că, în urma încheierii acordului de reglementare amiabilă cu reclamantul și plata sumei prevăzute în acesta, reclamantul și-a pierdut calitatea de victimă în ceea ce privește încălcarea drepturilor lui. El a solicitat Curții să scoată cererea de pe rol.

ÎN DREPT

Curtea reamintește că articolul 37 al Convenției prevede că ea poate hotărî, la orice stadiu al procedurii, scoaterea de pe rol a unei cereri, atunci când circumstanțele permit să se tragă una din concluziile specificate la literele (a), (b) sau (c) ale paragrafului 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 (c) dă dreptul Curții să scoată o cerere de pe rol:

„pentru orice alt motiv, constatat de Curte, care nu mai justifică continuarea examinării cererii.”

Articolul 37 § 1

in fine

prevedere următoarele:

„Totuși, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și prin Protocoalele sale o cere.”

Curtea notează că reclamantul, acționând la recomandarea avocatului său, a fost de acord să soluționeze pretențiile sale prin plata sumei de

USD 55,000

, semnând în acest sens un acord. Cu toate acestea, ulterior, el a refuzat să respecte prevederile acordului, pe care le-a interpretat

că nu reprezintă o reglementare definitivă a cauzei, ci doar o reglementare cu privire la prejudiciul material.

Guvernul a declarat că termenul de „pretenții materiale” era interpretat, de regulă, în sens larg și includea orice pretenții de compensare, și nu doar „prejudiciul material” în sensul articolului 41 al Convenției. Mai mult, aceste „pretenții materiale” se bazau, potrivit acordului, pe „prejudiciul cauzat”, care nu specifica că era vorba doar de „prejudiciul material”.

Curtea consideră că acordul, care a făcut expres referire la procedura din fața Curții, este suficient de clar pentru a fi considerat ca incluzând o reglementare definitivă și integrală a cauzei. Mai mult, reclamantul a fost reprezentat de către avocatul său și era pe deplin conștient de consecințele semnării acordului de reglementare amiabilă. În final, în lumina circumstanțelor cauzei, suma de bani asupra căreia s-a convenit pare a fi rezonabilă.

În aceste circumstanțe, Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cererii în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Convenției (a se vedea

Paritchi v. Moldova

(dec.), nr. 54396/00, 1 martie 2005).

Ea este convinsă că, ținând cont de acordul la care s-a ajuns, respectarea drepturilor omului nu cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, cauza urmează a fi scoasă de pe rol,

iar articolul 29 § 3 nu mai este aplicabil acestei cauze.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său

.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Grefier

Președinte