ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1418/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din data de 17 septembrie 2024, Curtea de Apel Iași, secția civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 68/04.03.2024 pronunțată de către Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2021 având ca obiect revocare donație.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, neîntemeiat în drept, recurentul-revizuent A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin cererea de recurs, recurentul -revizuent a menționat că a schimbat ușa apartamentului și yala aferentă acesteia și că au fost sparte deși hotărârea instanței nu a rămas definitivă, precum și faptul că intimata depozitează lucruri și se folosește de apartament. Ulterior, în data de 20 august 2025, acesta a mai depus o cerere prin care a făcut trimitere la situația de fapt dintre părți.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport cu excepția nulității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât recurentul-revizuent a expus considerații referitoare la situați de fapt dintre părți. Aceste argumente nu reprezintă critici care să vizeze nelegalitatea încheierii recurate, prin care s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pe motiv că părțile nu s-au înfățișat la judecată și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor concrete de nelegalitate privitoare la considerentele încheierii din data de 17 septembrie 2024, respectiv în ce au constat în mod efectiv greșelile instanței pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente, prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că niciuna din părțile legal citate nu s-a înfățișat în instanță, iar la dosar nu a fost depus, de nicio parte, vreun înscris prin care să se fi solicitat judecata în lipsă în faza procesuală a recursului.

În aceste condiții, având în vedere că recurentul-revizuent nu a decelat veritabile critici de nelegalitate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii de ședință din 17 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul - revizuent A. împotriva încheierii de ședință din 17 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.