ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 443/2022

Ședința publică din data de 1 martie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 19 iulie 2021 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava dosarul nr. x/2021 având ca obiect apelul declarat de petentul A., împotriva încheierii camerei de consiliu din data de 24 mai 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Prin încheierea de ședință din 7 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de petentul A. împotriva încheierii camerei de consiliu din data de 24 mai 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 septembrie 2021.

Prin recursul formulat, neîncadrat în drept, recurentul a arătat că nu este de acord cu modul de soluționare a cauzei de către instanță, întrucât judecătorii au omis să analizeze falsurile din dosar. A precizat că se impune încuviințarea probei cu însrisuri, iar pentru pârâtă, proba cu interogatoriu.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, se constată că prin cererea de recurs formulată, recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, din conținutul cererii de recurs nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentată, deoarece recurentul nu a combătut soluția adoptată de curtea de apel care a dispus suspendarea judecării apelului formulat împotriva încheierii camerei de consiliu din data de 24 mai 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, pentru lipsa nejustificată a părților.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

De altfel, recurentul nu a indicat ca temei de drept al recursului său niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor rezultă că recurentul este nemulțumit de modul de interpretare al probelor de către instanță.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile care susțin nelegalitatea încheierii atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurent nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 7 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2022.