ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1383/2025

Ședința publică din data de 30 iunie 2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 15 septembrie 2023, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu - Cărbunești, sub numărul x/2023, cauza având ca obiect reexaminarea, din oficiu, a măsurii punerii sub interdicție judecătorească, dispusă prin sentința civilă nr. 1225 din 18 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Târgu - Cărbunești, în dosarul nr. x/2016, cu referire la petenta A. și intimatul B..

Prin sentința civilă nr. 338 din 3 aprilie 2024, Judecătoria Târgu - Cărbunești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect reexaminare punere sub interdicție, dosar nr. x/2016, privind pe petenta A. și intimatul B., în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) și art. 178 din C. civ. și ale art. 114 alin. (1) și art. 936 din C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă a instanței de judecată de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, la data sesizării instanței cu prezenta cerere de reexaminare, persoana pusă sub interdicție își avea domiciliul la C., din comuna Lipănești, sat Zamfira, județul Prahova.

Prin urmare, în opinia instanței, soluționarea prezentei cereri este de competența Judecătoriei Ploiești, în circumscripția căreia intimatul locuiește, în fapt, în mod statornic.

În consecință, Judecătoria Târgu - Cărbunești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Prin sentința civilă nr. 3193 din 12 mai 2025, Judecătoria Ploiești, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. și intimatul B., în favoarea Judecătoriei Târgu - Cărbunești. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în cauză, a avut loc o consolidare a competenței teritoriale în favoarea instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea, prin epuizarea momentului până la care putea fi verificată competența în favoarea sa, prin pronunțarea unei încheieri interlocutorii, în acord cu prevederile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Târgu - Cărbunești a pus în discuție excepția necompetenței sale teritoriale abia la al treilea termen de judecată, deși părțile fuseseră citate și ar fi putut pune concluzii.

Mai mult, art. 131 alin. (2) din actul normativ menționat permite acordarea unui singur termen pentru demersurile necesare stabilirii competenței. Or, în cauză au fost acordate mai multe termene de judecată, în acest sens.

Competența a rămas câștigată primei instanțe cu atât mai mult cu cât încheierea interlocutorie de verificare a competenței este una care poate fi atacată doar odată cu fondul, fiind obligatorie atât pentru prima instanță, cât și pentru Judecătoria Ploiești.

Prin urmare, Judecătoria Ploiești, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Cărbunești.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Târgu - Cărbunești îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Cauza are ca obiect reexaminarea, din oficiu, a măsurii punerii sub interdicție a numitului B., dispusă de Judecătoria Târgu - Cărbunești, prin sentința civilă nr. 1225 din 18 mai 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Desesizarea primei instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" în cauza dedusă judecății, cu privire la o persoană pusă sub interdicție și care se află internată într-un centru de recuperare și a dispozițiilor legale incidente.

Astfel, Judecătoria Târgu - Cărbunești a reținut că, în cauză, prezintă relevanță, din punct de vedere procedural, locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse, sens în care, din înscrisurile aflate la dosar, a observat că reședința persoanei a cărei ocrotire se cere se află în județul Prahova.

Ulterior, Judecătoria Ploiești a reținut că s-a consolidat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Cărbunești, în raport de faptul că excepția necompetenței teritoriale a fost discutată abia la al treilea termen de judecată, după ce s-a pronunțat o încheiere interlocutorie de verificare a competenței.

Înalta Curte reține că Judecătoriei Târgu - Cărbunești îi revine competența de soluționare a cauzei, însă, pentru următoarele argumente:

În speță, se constată că Judecătoria Târgu - Cărbunești a fost învestită în anul 2016 cu cererea formulată de petenta A., de punere sub interdicție a intimatului B., precum și de numire a sa în calitate de tutore, pentru ocrotirea pârâtului, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2016.

Prin sentința nr. 1225 din 18 mai 2017, Judecătoria Târgu - Cărbunești a dispus punerea sub interdicție a pârâtului și a numit-o tutore pe reclamantă.

Ulterior, la data de 15 septembrie 2023, în aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, Judecătoria Târgu - Cărbunești s-a sesizat din oficiu cu privire la reexaminarea măsurii punerii sub interdicție a intimatului B., sens în care a fost constituit prezentul dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 140/2022, " Persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicție judecătorească vor fi supuse, în ceea ce privește starea și capacitatea lor și măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispozițiilor Legii nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin prezenta lege."

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, "În acest scop, instanțele judecătorești, din oficiu sau la cerere, vor reexamina toate măsurile de punere sub interdicție judecătorească și, după caz, vor dispune: a) înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile de ocrotire prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare; b) ridicarea acesteia, dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pentru instituirea unei măsuri de ocrotire".

În mod corelativ, prevederile art. 105 alin. (1) și (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, prevăd că "Pe toată durata măsurilor de ocrotire, actele procesuale referitoare la exercitarea atribuțiilor instanței de tutelă se efectuează în același dosar, repartizat aleatoriu unui complet specializat pentru judecarea cauzelor cu minori și de familie.(2) Cererile sau plângerile referitoare la măsurile de ocrotire se înregistrează ca dosare asociate, cu excepția acțiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare distincte și se repartizează aleatoriu. După soluționarea definitivă a acestor cauze, dosarele se atașează la dosarul inițial."

Drept urmare, având în vedere obiectul prezentei cauze, de reexaminare ex officio a măsurilor de ocrotire dispuse în cadrul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Târgu - Cărbunești, precum și temeiul juridic al litigiului pendinte, respectiv art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, se constată că, în speță, instanța de tutelă a fost deja stabilită prin sentința nr. 1225 din 18 mai 2017, aspect rămas câștigat judecății și în prezenta pricină, privită ca unitară din perspectiva dispozițiilor regulamentare anterior menționate.

Astfel, în scopul fixării competenței teritoriale, este necesar a se avea în vedere, pe de o parte, instanța care a pronunțat cererea de punere sub interdicție judecătorească a intimatului și, pe de altă parte, necesitatea rațiunii de unitate a cauzei, ca o consecință a extinderii competenței instanței care a încuviințat cererea de punere sub interdicție asupra tuturor procedurilor ulterioare aflate în directă legătură cu aceasta.

În mod greșit, cea de a doua instanță a reținut că excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată la primul termen de judecată, ceea ce a consolidat competența teritorială în favoarea instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

În realitate, la termenul din data de 3 octombrie 2024, Judecătoria Târgu Cărbunești a dispus realizarea de verificări pentru a se afla unde se găsește intimatul, întrucât, din actele dosarului rezultă că nu mai este internat la centrul de îngrijire "Casa bunicilor".

Ulterior, la termenul din data de 16 ianuarie 2025, instanța a constatat că, din procesul-verbal întocmit de organele de poliție, rezultă că intimatul se află în centrul de îngrijire "C.", situat în comuna Lipănești, sat Zamfira, jud. Prahova, și a dispus citarea sa la adresa respectivă.

Prin urmare, abia la termenul din data de 3 aprilie 2025, părțile au fost legal citate, fiind primul termen de judecată, în sensul dispozițiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.. Constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, Judecătoria Târgu Cărbunești a invocat excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Cărbunești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Cărbunești.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.