ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1358/2025

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, la 26 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 328.341,05 RON, reprezentând plăți compensatorii acordate angajaților în perioada iulie 2004 - iulie 2005, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 95/2002, cu modificările și completările ulterioare, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor solicitate prin primul capăt de cerere al acțiunii, precum și a cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate prevederile art. 1349 și următ. C. civ.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă Prin sentința nr. 1462 din 21 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a respins excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare de pârâtă; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a respins, ca fiind prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A..

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă Prin decizia nr. 2532 din 3 iunie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vâlcea împotriva sentinței nr. 1462 din 21 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A.; a anulat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, instanței de fond.

Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă Prin decizia nr. 444 din 1 martie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 2532 din 3 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în contradictoriu cu reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vâlcea.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în rejudecare Prin sentința nr. 458 din 27 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A..

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă Prin decizia nr. 4043 din 1 octombrie 2024, îndreptată prin încheierea din camera de consiliu din 29 octombrie 2024, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vâlcea împotriva sentinței nr. 458 din 27 februarie 2024, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 4043 din 1 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vâlcea. Invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie. A arătat că a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei S.C. A. S.A., pe temeiul răspunderii civile delictuale, la plata sumei de 328.341,05 RON, reprezentând plăți compensatorii acordate angajaților în perioada iulie 2004 - iulie 2005, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 95/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor solicitate. A menționat că Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința nr. 458 din 27 februarie 2024, a respins acțiunea, considerând, în mod netemeinic și nelegal, că nu exista legătura de cauzalitate impusă de art. 1357 alin. (1) C. civ. între conduita pârâtei și prejudiciul suferit de recurentă. A precizat că a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, care a fost respins prin decizia recurată, ca urmare a ignorării probațiunii administrate, inclusiv a raportului de expertiză cu relevanță în cauză.

Apărările formulate Prin întâmpinarea depusă la 23 decembrie 2024, intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a solicitat, în principal, anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Procedura de filtru Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că decizia nr. 4043 din 1 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, este supusă recursului, în raport de dispozițiile art. 97 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., însă criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu vizează judecata realizată de instanța de apel prin prisma normelor de drept aplicabile, ci o reevaluare a probatoriului administrat. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Recurenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vâlcea a formulat punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului prin care a susținut că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Prin rezoluția din 9 aprilie 2025, a fost fixat termen de judecată la 12 iunie 2025, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată prin întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția de nulitate, Înalta Curte constată următoarele: Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1) punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri. Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate. În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate. Înalta Curte reține în prezenta cauză că invocarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. de către recurent este lipsită de valențe juridice, în contextul în care recursul nu cuprinde critici care să reliefeze aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate vizând nemotivarea hotărârii. Astfel, deși este necesar ca recurenta să formuleze o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin identificarea explicită a cauzelor ce reclamă nemotivarea hotărârii, existența unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii reținute de instanța de apel, în cuprinsul memoriului de recurs nu se regăsește nicio critică referitoare la aceste aspecte, motivul de casare sus-menționat fiind invocat formal. Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs, nereprezentând critici ale hotărârii recurate, nici aspectele invocate de către recurentă privind probele administrate. Este de evidențiat că recurenta urmărește, în realitate, doar repunerea în discuție a elementelor probatorii administrate în cauză (aceasta susținând că instanța de apel a respins apelul său ca urmare a ignorării probațiunii administrate, inclusiv a raportului de expertiză cu relevanță în cauză), ceea ce face ca respectiva susținere să nu poată fi primită în prezenta cale extraordinară de atac. Instanța de recurs nu are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua, în acest scop, probatoriul, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii, prin raportare la cadrul factual care a fost constatat deja, deoarece modul în care instanțele de fond au interpretat probele administrate și au stabilit, pe baza acestora, o anumită situație de fapt, nu constituie motiv de recurs în reglementarea art. 488 C. proc. civ. Reținând că recurenta nu a prezentat critici ce pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.