ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1304/2025

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Este reprezentat de recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 388 din 09 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Prin decizia civilă nr. 388/09.12.2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a constatat perimată contestația în anulare formulată de A. și B. împotriva deciziei civile nr. 19/08.01.2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosar nr. x/2023.

Împotriva deciziei civile nr. 388/09.12.2024 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 466 alin. (1) coroborat cu art. 470, art. 480 alin. (2) și (3), art. 465, art. 484, art. 485 C. proc. civ., contestatorii A. și B., solicitând rejudecarea capetelor de cerere din cererea inițială de chemare în judecată și acordarea cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

Recurenții au depus mai multe memorii de recurs identice, înregistrate la 18.12.2024, 25.03.2025. 07.04.2025.

În motivarea recursului, recurenții-contestatori au arătat că doresc obligarea Comisiei Județene Bacău de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Bacău să emită o hotărâre (act administrativ) privind corectarea/rectificarea/completarea titlului de proprietate obținut în baza sentinței civile nr. 10233/30.11.2010 rămasă definitivă conform deciziei civile nr. 1170/2011 a Tribunalului Bacău și, suplimentar, emiterea un titlu de proprietate pentru suprafața de 1,65 ha conform actelor depuse la dosar.

Recurenții au expus pe larg situația de fapt dezbătută în cadrul dosarului nr. x/2020, având ca obiect fond funciar, rectificare titlu de proprietate și constatare nulitate parțială titlu de proprietate, au evidențiat care au fost solicitările în acel dosar, cu trimitere la actele depuse în probațiune și la dispozițiile legale incidente.

Au concluzionat recurenții că soluționarea procesului s-a realizat fără a se intra în cercetarea fondului, că cererea de chemare în judecată, în mod greșit, a fost respinsă, ca nefondată și că toate solicitările acestora timp de 13 ani se puteau rezolva printr-o singură hotărâre a Comisiei Județene Bacău, fără să mai fie nevoie de o hotărâre judecătorească, dar autoritatea menționată a refuzat, în mod nejustificat, corecțiile și completările solicitate.

Întrucât nu pot exista doi proprietari diferiți, cu acte diferite, pentru aceleași suprafețe de teren, solicită instanței să se pronunțe astfel încât hotărârea judecătorească să poată fi aplicată de cele două comisii de fond funciar, conform prevederilor legale.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în raport cu exigențele procesuale ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția de nulitate a recursului pentru nedeclararea în termen a căii extraordinare de atac și pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată din oficiu, de către instanță, Înalta Curte reține următoarele:

I. În ce privește termenul de declarare a recursului, Înalta Curte reține că, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, având în vedere că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În cauză, hotărârea care a constatat perimarea, respectiv decizia nr. 388, a fost pronunțată la data de 09.12.2024, dată de la care curge termenul legal imperativ de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, iar calea de atac a fost transmisă la data de 18.12.2024, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul Înaltei Curți.

Or, raportat la datele menționate, recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal imperativ de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 15.12.2024.

Înalta Curte constată și faptul că recurenții nu au invocat intervenită nicio împrejurare, temeinic justificată, care să îi fi pus în imposibilitate obiectivă pentru exercitarea căii de atac în termenul legal și nici nu au formulat o cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului.

Întrucât recursul pendinte a fost formulat cu nerespectarea termenului legal impus de dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat tardiv, astfel încât se impune sancțiunea anulării acestuia, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

II. În ce privește aspectul procedural al nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ., cererea de recurs formulată cu nerespectarea formelor legale va fi lovită de nulitate.

În cauză, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., dar nici nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat.

Prin decizia recurată a fost constatată perimată contestația în anulare formulată de A. și B. împotriva deciziei civile nr. 19/08.01.2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, reținându-se că de la data suspendării judecății (13.03.2024) și până la data pronunțării deciziei de perimare (09.12.2024) niciuna din părțile dosarului nu a solicitat repunerea pe rol a cererii de recurs și nici nu a intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.

Prin recursul formulat, fără a se raporta la considerentele instanței privind soluția de constatare a perimării, recurenții au expus situația de fapt a cauzei dezbătută în cadrul dosarului nr. x/2020 (având ca obiect fond funciar, rectificare titlu de proprietate și constatare nulitate parțială titlu de proprietate), au evidențiat care au fost solicitările în acel dosar, cu trimitere la actele depuse în probațiune și la dispozițiile legale incidente.

De asemenea, au arătat că soluționarea procesului s-a realizat fără a se intra în cercetarea fondului, că cererea de chemare în judecată în mod greșit a fost respinsă, ca nefondată și că toate solicitările acestora timp de 13 ani se puteau rezolva printr-o singură hotărâre a Comisiei Județene Bacău, fără să mai fie nevoie de o hotărâre judecătorească, dar autoritatea menționată a refuzat, în mod nejustificat, corecțiile și completările solicitate.

Astfel, recurenții au reiterat aspecte de fapt ale litigiului de fond funciar în cadrul căruia au solicitat rectificarea/modificarea/completarea titlului de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, deși aveau a răspunde unor considerente ale instanței privind perimarea pentru lăsarea în nelucrare a cauzei de către părți în intervalul de timp de 6 luni prevăzut de lege pentru incidența acestei sancțiuni procesuale.

Prin urmare, față de modalitatea în care recurenții au înțeles să formuleze calea extraordinară de atac, Înalta Curte constată că în cauză nu există argumente, care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., întrucât prin aspectele expuse aceștia nu învederează o eventuală nelegalitate în ce privește soluția de constatare a perimării, ci expun chestiuni de fapt, care excedează cadrului procesual în care a fost exercitat recursul împotriva deciziei de constatare a perimării.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de A., prin procurator B. și de B. împotriva deciziei nr. 388 din 09 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții A., prin procurator B. și B. împotriva deciziei nr. 388 din 09 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.