ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1291/2025

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 980 din 6 mai 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023, s-a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 214 din 14 iunie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice Olt și intimatul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Olt.

S-a casat în parte decizia și a fost trimisă cauza la aceeași curte de apel pentru rejudecarea cererii apelantei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, fiind păstrată decizia în rest.

S-a dispus restituirea către recurenta-reclamantă A. a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1258,63 RON, achitată cu chitanța nr. x/05.11.2024, emisă de Primăria Municipiului Slatina.

Petenta A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 980 din 6 mai 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023, în temeiul dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., solicitând instanței să se pronunțe asupra capătului de cerere privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În motivare, a arătat că la termenul de judecată din 6 mai 2025, la care s-a dezbătut fondul cauzei, a solicitat plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, depunând și dovada onorariului de avocat în recurs, în cuantum de 3000 RON.

Prin decizia pronunțată, Înalta Curte a admis recursul promovat de petenta de față, fără însă a se pronunța cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată.

În considerarea acestor motive, petenta a solicitat admiterea cererii de completare în sensul acordării cheltuielilor de judecată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cererea de completare formulată de petentă, Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.’’

Din interpretarea textului rezultă că prezenta cerere de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

În speță, petenta a solicitat completarea deciziei nr. 980 din 6 mai 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023, prin acordarea cheltuielilor de judecată pretinse în etapa procesuală a recursului, reprezentate de onorariu de avocat, cererea fiind așadar admisibilă.

Înalta Curte notează că prin respectiva hotărâre s-a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A., s-a casat în parte decizia și a fost trimisă cauza la aceeași curte de apel pentru rejudecarea cererii apelantei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, fiind păstrată decizia în rest.

Reținând că soluția care s-a impus a fost aceea de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei în ce privește rejudecarea cererii apelantei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, în limitele indicate, instanța apreciază că la acest moment procesual nu poate dispune asupra cheltuielilor de judecată pretinse de aceasta în recurs, întrucât nu s-a stabilit în mod definitiv culpa procesuală în litigiul dedus judecății, deci nu s-a tranșat asupra aspectului privind "partea care a pierdut procesul’’ în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., litigiul nefiind integral tranșat. Astfel, este de principiu, că în caz de casare cu trimitere spre rejudecare, cheltuielile de judecată urmează a fi evaluate de instanța de rejudecare în ansamblul cheltuielilor judiciare ale cauzei în raport de soluția care va fi pronunțată.

Prin urmare, atâta vreme cât, ca o consecință a admiterii recursului, soluția pronunțată este aceea de casare a deciziei atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de apel, soluționarea în recurs a cererii recurentei-reclamante privitoare la cheltuielile de judecată nu se justifică, acestea urmând a fi analizate și soluționate cu ocazia rejudecării apelului. Este de avut în vedere că doar la respectivul moment procesual se va putea cunoaște pe deplin măsura în care intimații au căzut în pretenții, putându-se determina în mod riguros întinderea culpei procesuale și deci, întinderea obligației de a suporta cheltuielile de judecată.

Față de cele ce preced, se va respinge cererea petentei, nefiind întrunite cerințele pentru completarea hotărârii cu cheltuielile de judecată în coordonatele fixate de dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe Lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Olt și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, privind completarea dispozitivului deciziei nr. 980 din 6 mai 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2025.