ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1288/2025

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2021, reclamanta UCMR-ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor (UCMR - ADA) a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia:

1.1 Restaurant "B.", Municipiul Odorheiu Secuiesc, Piața Kokereszt, nr. 4, județ Harghita, în perioada decembrie 2018 - martie 2020 și iunie 2020 - ianuarie 2021;

1.2 Terasa Restaurantului "B.", Municipiul Odorheiu Secuiesc, Piața Kokereszt, nr. 4, județ Harghita, în perioada martie 2019 - octombrie 2019 și iunie 2020 - octombrie 2021;

1.3 Restaurant "C.", Municipiul Odorheiu Secuiesc, Piața Kokereszt, nr. 4, județ Harghita, în perioada decembrie 2018 - martie 2020 și iunie 2020 - ianuarie 2021;

1.4 Restaurant "D.", Municipiul Odorheiu Secuiesc, județ Harghita, în perioada decembrie 2018 - martie 2020 și iunie 2020 - ianuarie 2021;

1.5 Evenimentele ocazionale cu muzica organizate de pârâta în unitățile de alimentație publică deținute ca puncte de lucru, în perioada mai 2018 - martie 2020.

În subsidiar capătului 1 al cererii de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 19.470.00 RON, la care se adaugă TVA, reprezentând valoarea remunerațiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spatiile, perioadele și modalitățile menționate la capătul 1, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 46.359.69 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 12.01.2021 pentru întârzierea plății remunerațiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 1 al prezentei cereri de chemare în judecată;

c) la plata penalităților de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 13.01.2021 și până la data plății efective a sumei de 19.470,00 RON.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă

Prin sentința civilă nr. 1183/18.10.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta UCMR-ADA, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.. A fost obligată pârâta la plata sumei de 22.929 de RON, despăgubiri pentru comunicarea publică a operelor muzicale în perioada 1 decembrie 2018 - ianuarie 2021. A fost respinsă acțiunea în rest ca neîntemeiată. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata sumei de 5120 de RON- cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 1008 din 16 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins apelul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1183/18.10.2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, fiind obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 5950 RON cheltuieli de judecată, onorariu avocat în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție

Împotriva deciziei civile nr. 1008 din 16 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta A. S.R.L..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 19 decembrie 2024 și a fost repartizată aleatoriu spre soluționare completului nr. 9.

II.2. Motivele de recurs

Susținând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii.

După redarea mai multor paragrafe din decizia atacată, recurenta susține că hotărârea este nelegală întrucât cuprinde motive contradictorii, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește restaurantul "D." din Odorheiu Secuiesc, apelanta a susținut că a avut un punct de lucru în Odorheiu Secuiesc, str. x, unde a funcționat D. până în data de 22.07.2019 conform Rezoluției nr. 4797/22.07.2019 pronunțate la data de 22.07.2019 în dosarul nr. x/19.07.2019 de către ONRC Harghita.

Astfel, a apreciat că de la data desființării aceasta nu mai datora nicio remunerație către reclamantă.

În ceea ce privește celelalte spații, respectiv restaurantul "C." din Odorheiu Secuiesc, restaurantul "B." și terasa restaurantului "B." din Odorheiu Secuiesc, arată că, în raport cu prevederile art. XI. alin. (1) ale O.U.G. nr. 30/2020, a solicitat Agenției Județene de Ocuparea Forței de Muncă Harghita pentru plata contravalorii indemnizațiilor salariale pentru personalul A. S.R.L. având în vedere faptul că a suspendat raporturile de muncă din data de 31.03.2020 pentru toți angajații societății.

A concluzionat că nu datorează remunerația calculată de reclamantă întrucât: nu i-au fost comunicate obligațiile de plată, facturi fiscale și somația de plată, societatea nu a desfășurat activitate 7 luni, restaurantul D. a fost închis, iar punctul de lucru a fost desființat în 22.07.2019.

În cauză nu a fost depusă întâmpinare.

II.3. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 17 martie 2025, în temeiul art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., a fost stabilit termen de judecată la data de 10 iunie 2025, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, prin prisma excepției nulității recursului, în raport cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancționează și art. 489 alin. (2) C C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare în drept de parte a unui sau mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulțumiri ale părții față de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs și nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanța de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce privește nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte, verificând cererea de recurs, constată că, deși criticile formulate au fost subsumate de către recurenta-pârâtă ipotezelor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu a adus deciziei recurate critici de nelegalitate, ceea ce determină concluzia unei invocări formale a motivului de casare susținut.

Astfel, recurenta-pârâtă a pretins că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, însă în dezvoltarea acestei afirmații nu a adus nicio critică punctuală, determinată, care să configureze acest motiv de recurs, care să susțină nelegalitatea hotărârii recurate inclusiv din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., ci s-a limitat la a reda pasaje din motivarea deciziei recurate, fără nici un fel de dezbatere a lor. Așadar, nu se conturează nici motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. în prezenta cauză.

În continuare, recurenta-pârâtă a reiterat susținerile formulate prin memoriul de apel (în sensul că nu datorează remunerația calculată de reclamantă întrucât restaurantul D. a fost închis și punctul de lucru a fost desființat în 22.07.2019, iar la data de 31 martie 2020 a suspendat raporturile de muncă pentru totți angajații), punând în discuție așadar, aspecte referitoare la temeinicia deciziei atacate, iar nu la legalitatea sa.

Or, reglementarea art. 488 C. proc. civ. permite reformarea deciziei instanței de apel doar pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu are competența de a cenzura situația de fapt și nici de a reevalua mijloacele de probă administrate de către instanțele de fond, ci doar de a verifica legalitatea deciziei din apel, prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată în mod definitiv. Modul în care instanțele de fond au interpretat mijloacele de probă administrate și au stabilit, pe baza acestora, o anumită situație de fapt nu poate constitui motiv de recurs.

În concluzie, criticile care tind la reevaluarea probelor și schimbarea situației de fapt reținute în etapele procesuale anterioare reprezintă aspecte de netemeinicie, astfel că nu pot face obiect al controlului judiciar în recurs, neputând fi încadrate în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Ca atare, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ. care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel, și nici celor statuate prin art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care:

"Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Prin urmare, cum nu se poate proceda la o încadrare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. a susținerilor formulate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs, în speță devine incidentă sancțiunea nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și cum în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1008 din 16 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1008 din 16 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2025.