ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1270/2025

Ședința publică din data de 5 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 22.09.2023, sub nr. x/2023, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite începute de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești B. și Asociații în dosarul execuțional nr. x/2023, contestând somația, încheierea privind stabilirea sumelor datorate și încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, acte emise la data de 22.08.2023, precum și încheierea de încuviințare a executării silite.

Prin sentința civilă nr. 30.607 din 8 octombrie 2024, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2023, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Craiova. Instanța a reținut că, având în vedere calitatea intimatei de procuror și dispozițiile art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la art. 127 alin. (1) și (2) din același cod, este incidentă norma specială care derogă de la regulile generale privind competența teritorială în materie de executare silită. Astfel, soluționarea cauzei revine unei instanțe de același grad, situată în circumscripția unei curți de apel învecinate.

Prin sentința civilă nr. 4484 din 10 aprilie 2025, pronunțată de Judecătoria Craiova în același dosar, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Instanța a reținut că, deși Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 extinde aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. la situația în care o instanță de judecată are calitatea de parte, această normă nu poate fi extinsă și aplicată în cazul unei unități de parchet. Prin urmare, instanța a considerat că excepția invocată de Judecătoria Timișoara nu era incidentă, competența revenind astfel Judecătoriei Timișoara.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Craiova a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Timișoara.

În speță, conflictul negativ de competență a fost generat de interpretarea diferită dată de instanțele sesizate prevederilor art. 127 din C. proc. civ., în contextul unei contestații la executare formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în contradictoriu cu o persoană având calitatea de procuror în cadrul aceleiași unități de parchet.

Articolul 127 din C. proc. civ. instituie norme speciale de competență teritorială cu caracter derogatoriu, aplicabile în procesele civile în care sunt părți judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, după distincțiile reglementate în acest articol.

Prin Decizia nr. 290/2018, Curtea Constituțională a României a extins aplicarea art. 127 C. proc. civ., statuând că rațiunea acestei reglementări constă tocmai în garantarea imparțialității obiective și eliminarea oricărei suspiciuni privind imparțialitatea procesului atunci când una dintre părți este judecător ori instanță judecătorească.

Curtea Constituțională a clarificat că noțiunea de "judecător" utilizată în acest context are un caracter sui generis, incluzând atât persoana fizică a magistratului, cât și instanțele judecătorești, în sens instituțional.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Timișoara este instanța competentă.

Astfel, în ceea ce privește incidența prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte consideră că Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 nu este aplicabilă, situația analizată în această decizie fiind cea în care o instanță de judecată are calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Or, dispozițiile art. 127 alin. (1) fiind unele de excepție acestea sunt de interpretarea strictă, restrictivă, neputând fi extinse la alte situații decât cele avute în vedere explicit de textul legal.

Totodată, modificările aduse C. proc. civ. urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 290/2018 au în vedere doar ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, (în acest sens fiind dispozițiile art. 127 alin. (2) indice 1 C. proc. civ., introdus prin Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative), nu și o unitate de parchet.

De asemenea, prevederile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. se referă expres la dispozițiile alin. (1) și (2), în sensul că aceste din urmă prevederi se aplică în mod corespunzător doar în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, neputând fi extinse și la situația în care o unitate de parchet are calitatea de reclamant.

Pe de altă parte, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". De asemenea, conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se soluționează de către instanța de executare astfel cum aceasta este definită de dispozițiile menționate anterior.

Astfel, raportat la prevederile art. 651 și art. 714 din C. proc. civ. și având în vedere Decizia RIL nr. 20/2021, Înalta Curte constată că Judecătoria Timișoara are calitatea de instanță de executare competentă să soluționeze contestația la executare formulată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., stabilește că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2025.