ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1195/2025

Ședința publică din data de 03 iunie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 19 octombrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România - Frăția (C.N.S.L.R.), obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000.0000 RON, reprezentând contravaloare daune morale.

Prin sentința civilă nr. 1997 din 02 martie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

I.2. Decizia pronunțată de Tribunalul București, în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 771 din 08 iunie 2023, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate; a respins acțiunea privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pe pârâta Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România - Frăția, ca neîntemeiată; a luat act că pârâta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separate.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, în apel:

Prin decizia civilă nr. 1623A din 04 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 777 din 08 iunie 2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă; a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva decizia civilă nr. 1623A din 04 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 25 aprilie 2024, sub nr. x/2022, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 29 aprilie 2024, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ. în ceea ce privește condiția impusă de lit. d) a aceluiași articol, a reținut că recurenta-reclamantă a precizat că va motiva recursul, în termen legal, după redactarea și comunicarea hotărârii împotriva căreia a declarat calea de atac. Totodată, a constatat că la 19 aprilie 2024, recurenta-reclamantă a depus cerere de renunțare la judecata recursului formulat în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă; în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit că recurenta-reclamantă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

II.1. Cererea de recurs:

Prin cererea formulată, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea atacată este nelegală, cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare. A precizat că își rezervă dreptul de a motiva, în termen legal, recursul, după redactarea și comunicarea hotărârii atacate.

II.2. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 19 octombrie 2022, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluția din 20 iunie 2024, s-a fixat termen de judecată la 08 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționare recursului declarat în cauză, termen la care instanța, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății căii de atac, față de lipsa nejustificată a părților la acel termen și nesolicitarea judecății cauzei în lipsă.

În baza referatului întocmit de către grefier, la 07 mai 2025, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin rezoluția din 12 mai 2025, s-a fixat termen de judecată la 03 iunie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea discutării excepției perimării recursului declarat în cauză.

II.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând cu prioritate excepția perimării recursului, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborat cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță", iar conform art. 420 alin. (1) din același cod "perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate".

Pornind de la dispozițiile legale redate, se reține că perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează de drept și se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, de sancțiune procedurală și de prezumție de desistare.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "(1) Judecătorul va suspenda judecata: (…) 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor".

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 08 octombrie 2024, instanța a dispus suspendarea judecății recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din 08 octombrie 2024 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 08 aprilie 2025.

Înalta Curte constată că nici una dintre părți nu a manifestat interes în continuarea judecății prin formularea unei cereri de redeschidere a procesului, înăuntrul termenului de perimare, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., și nici nu s-a făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării dintre cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților care a condus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1623A din 04 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1623A din 04 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2025.