ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1330/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Analizând actele de la dosar și decizia civilă atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Civilă la 24.08.2022 sub nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 219.522,01 RON, T.V.A. inclus, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate.

Prin sentința civilă nr. 2057/27.02.2023, Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 2536/27.10.2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă și a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile și a încheierilor din 14.09.2023, 27.09.2023, 02.10.2023, 12.10.2023, 16.10.2023 și 23.10.2023, S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. C., a formulat apel principal, solicitând anularea hotărârilor atacate și admiterea cererii, iar S.C. B. S.R.L. a formulat apel incident împotriva sentinței civile, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii ca urmare a intervenirii prescripției dreptului material la acțiune și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1601/31.10.2024, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul incident ca nefondat, a respins apelul principal formulat împotriva încheierilor ca nefondat, a admis apelul principal formulat împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis cererea și a obligat pârâta la plata sumei de 219.522,01 RON, reprezentând contravaloare lucrări de construcție, a sumei de 8.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță; a menținut restul dispozițiilor din sentința apelată și a respins cererea apelantei-pârâte având ca obiect plata cheltuielilor de judecată din apel, ca neîntemeiată.

Această decizie civilă a fost atacată cu recurs de S.C. B. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei, sub aspectul admiterii apelului principal, respectiv al respingerii apelului incident și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, pe fondul cauzei, respingerea cererii intimatei ca nefondată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin memoriul de recurs a afirmat că instanța devolutivă de control judiciar a ignorat situația reținută de prima instanță în urma probatoriului administrat, stabilind în mod nelegal, în raport cu declarația martorului audiat și având la bază o prezumție simplă, că aceasta ar fi săvârșit fapta ilicită reclamată prin cererea introductivă și ar fi, astfel, răspunzătoare pentru prejudiciul creat părții adverse. Evocând dispozițiile art. 264 alin. (1) și cele ale art. 22 C. proc. civ., recurenta a susținut încălcarea acestora și a precizat că nu se urmărește o reapreciere a probelor, ci constatarea faptului că instanța de apel a nesocotit normele indicate, alegând să disocieze propria analiză a cauzei de ceea ce exista la dosar. De asemenea, a susținut că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material ce reglementează răspunderea civilă contractuală, din moment ce creanța solicitată nu este certă, lichidă și exigibilă, nefiind întocmite nici situații de lucrări și nici procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.

Pe calea întâmpinării, intimata-reclamantă a invocat excepția de netimbrare a recursului, respectiv de nulitate, motivat de faptul că cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel, iar susținerile din recurs nu pot fi încadrate în motive de nelegalitate, ci vizează, explicit, modalitatea de interpretare a probatoriului de către instanța de apel; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat având în vedere că argumentele învederate prin cererea de recurs nu sunt critici reale și întemeiate față de conținutul deciziei recurate, creanța solicitată la plată fiind certă, lichidă și exigibilă.

Recurenta-pârâtă nu a uzat de dreptul procesual de a formula răspuns la întâmpinare.

Prin concluziile scrise înaintate la dosar la 04.09.2025, reiterând apărările formulate, intimata-reclamantă a precizat că, la acest moment, creanța datorată a fost achitată și a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată conform înscrisurilor anexate.

Prin rezoluția din 28.05.2025, s-a fixat termen de judecată 24.09.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției de netimbrare a recursului invocată prin întâmpinare, apreciind că această excepție, ce vizează legalitatea extrinsecă a cererii de recurs, reclamă prioritate în soluționare din perspectiva art. 248 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 248 alin. (1) din același Cod, chestiunea prealabilă a netimbrării cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, ce țin de fondul ori de conținutul cererii de recurs, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepția netimbrării reprezintă mijlocul procesual prin care instanța ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularitatea cererii adresate instanței, din perspectiva neîndeplinirii obligației de a achita taxa de timbru prevăzută de lege pentru exercițiul dreptului la acțiune. Aceasta are natura unei excepții de procedură absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanță.

Articolul 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru instituie regula caracterului timbrabil al oricărei acțiuni, excepțiile fiind de strictă interpretare și aplicare. Prin jurisprudența constantă a Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 45/2014, Decizia nr. 401/2017, Decizia nr. 169/2018, Decizia nr. 432/2019, Decizia nr. 260/2021) s-a statuat, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și, implicit, nici realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit.

Accesul la justiție presupune, așadar, respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiție prealabilă și extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, în vreme ce alin. (3) al aceluiași articol instituie sancțiunea nulității recursului pentru neîndeplinirea acestei cerințe, dispoziție concordantă cu art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit căruia, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Cuantumul taxelor judiciare de timbru este reglementat pentru etapa recursului de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, alin. (1) instituind o taxă fixă în cuantum de 100 RON pentru invocarea motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., în vreme ce alin. (2) instituie o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50% din taxa datorată în raport cu suma contestată, pentru acțiunile evaluabile în bani, în situația invocării motivului de recurs prevăzut de pct. 8.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, față de motivele de casare invocate, art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., calea extraordinară de atac trebuia timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.847,72 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluția de primire din 19.03.2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit că recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. datorează pentru soluționarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.847,72 RON, conform art. 24 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin actul de procedură comunicat recurentei la 25.03.2025, dosar, Înalta Curte i-a pus în vedere, sub sancțiunea anulării cererii, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru mai sus arătate, cu mențiunea că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurentă.

Reținând că partea nu a dat curs solicitării instanței, neachitând taxa judiciară de timbru datorată până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplinește una dintre condițiile de exercitare a dreptului de a formula recurs, prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sens în care devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută expres de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (2) din același cod.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1601/31.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În ce privește cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, Înalta Curte constată că înscrisul aflat la dosarului, ordinul de plată nr. x/19.05.2025, atestă efectuarea de către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 10.000 RON.

Față de soluția pronunțată în cauză, reținând culpa procesuală a recurentei precum și dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-pârâte la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. C., a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1601/31.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. C., a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2025.