ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1158/2025

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub numărul x/2024, petenta A. a solicitat acordarea personalității juridice asociației Unitate Extrașcolară de Apartament Furnizoare de Educație - Aplicații Practice - Videoclipuri Karaoke Tehnologic.

Sentința pronunțată în primă instanță Prin încheierea din data de 13 august 2024, prima instanță a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 3053A din 17 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă a fost respins apelul formulat de apelanta Unitate Extrașcolară de Apartament Furnizoare de Educație - Aplicații Practice - Videoclipuri Karaoke Tehnologic, împotriva încheierii din data de 13 august 2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3, ca nefondat.

Decizie pronunțată în al doilea apel: Prin decizia civilă nr. 39A din 20 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta Unitate Extrașcolară de Apartament Furnizoare de Educație - Aplicații Practice - Videoclipuri Karaoke Tehnologic împotriva deciziei civile nr. 3053A din 17 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Împotriva deciziei civile nr. 39A din 20 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a formulat recurs petenta Unitate Extrașcolară de Apartament Furnizoare de Educație - Aplicații Practice - Videoclipuri Karaoke Tehnologic. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 6 martie 2025 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5. Prin rezoluția din 10 aprilie 2025, constatându-se că recurenta-reclamantă este singura parte în dosar, s-a stabilit termen la 3 iunie 2025.

Motivele de recurs Pe calea prezentului demers procedural, recurenta-pârâtă Unitate Extrașcolară de Apartament Furnizoare de Educație - Aplicații Practice - Videoclipuri Karaoke Tehnologic a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea încheierii atacate, în sensul încuviințării în principiu a intervenției principale sau accesorii. Indicând dispozițiile art. 64 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 470 și art. 486 din C. proc. civ., a susținut că instanțele care s-au pronunțat în cauza dedusă judecății nu au aplicat corect prevederile Legii nr. 196/2018 privind acordul pentru stabilirea sediului unei asociații de tip activitate extrașcolară UEAFE-APVKT, dar și că nu s-a ținut seama de împrejurarea că adeverința care atesta că nu a fost schimbată destinația de locuință a apartamentului nr. x a fost semnată de proprietarii a trei apartamente și de către administratorul blocului. A mai precizat că nu se respectă nici dispozițiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, mai exact prevederile art. 46 alin. (1) lit. f), în) conformitate cu care veniturile asociației trebuie să fie obținute din resurse obținute de la bugetul de stat, respectiv fonduri de salarii, pensii sau șomaj. A concluzionat că în acord cu prevederile O.G. nr. 26/2000, aprobarea postului profesor activități extrașcolare on-line se realizează în conformitate cu noul ordin de ministru nr. 7495 din data de 2 decembrie 2024. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Prezentul recurs este îndreptat împotriva deciziei civile nr. 39A din 20 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin care a fost respins ca inadmisibil apelul formulat de recurentă împotriva deciziei civile nr. 3053A din 17 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin care a fost soluționat în mod definitiv apelul împotriva soluției de respingere a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate. Față de specificul litigiului și de temeiul juridic al pretențiilor, reiese că obiectul litigiului este situat în materia acordării personalității juridice, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații. Înalta Curte observă că potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, ce reglementează procedura de constituire a asociațiilor și fundațiilor, încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere (în Registrul asociațiilor și fundațiilor) sunt supuse numai apelului. Coroborând textele legale mai sus menționate, rezultă că decizia civilă nr. 3053 A din 17 octombrie 2024 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă are în puterea legii caracter definitiv, fiind pronunțată în soluționarea apelului declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, într-o cauză având ca obiect acordare personalitate juridică, supusă numai apelului. În lumina argumentelor de mai sus, recursul împotriva deciziei civile nr. 39 A din 20 ianuarie 2025, prin care s-a respins ca inadmisibil al doilea apel declarat în cauză și care face obiectul prezentei căi extraordinare de atac apare ca fiind exercitat împotriva unei hotărâri definitive în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Înalta Curte subliniază că nu poate considera admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi apreciată de părți ca fiind netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege, în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege. Deopotrivă, nu se poate aprecia că respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiție al recurentei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantei au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze. Prin urmare, de vreme ce recurenta a beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susține că prin respingerea recursului ca inadmisibil i s-ar îngrădi accesul la justiție, în condițiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor legale enunțate, definitivă. Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Unitate Extrașcolară de Apartament Furnizoare de Educație-Aplicații Practice -Videoclipuri Karaoke Tehnologic prin Președinte A..