ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1146/2025

Curtea de Apel Brașov: Prin încheierea de ședință din data de 9 noiembrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017, prin raportare la dispozițiile art. 415 C. proc. civ., instanța a constatat că nu mai subzistă motivul suspendării cauzei, cum s-a dispus prin încheierea din 24 septembrie 2020, respectiv rămânerea definitivă a soluției din dosarul nr. x/2017, soluționarea acestei cauze fiind definitivă. Prin aceeași încheiere a arătat că potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., operează suspendarea de drept a judecății cauzei, fiind imposibilă în condițiile speței, repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății, până la indicarea de către una dintre părțile interesate a moștenitorilor părții decedate, motiv pentru care a constatat suspendată judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1988/A pronunțată de Tribunalul Brașov, față de temeiul anterior indicat.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva încheierii de suspendare a judecății cauzei pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a declarat recurs recurentul-intervenient A., cerere care a fost înaintată instanței supreme.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 17 iunie 2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie. Prin rezoluția de primire, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Motivele de recurs: În cuprinsul cererii de recurs, ce nu a fost motivată în drept, recurentul a arătat că instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, învederând că este unicul moștenitor al intervenientei decedate B., având calitatea de fiu al acesteia, astfel cum rezultă și din testamentul lăsat de defunctă la data de 17 noiembrie 2016. A arătat că documentul indicat se află la dosarul cauzei; din cuprinsul certificatului de deces al tatălui, depus și acesta la dosar, rezultă calitatea recurentului de unic moștenitor. A mai precizat că în calitate de continuator al defunctei, B., confirmă mandatul dat de aceasta către cabinete de avocat asociate C.. A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru reluarea judecății. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Apărările formulate: Cererea de recurs a fost comunicată intimaților, iar D. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea încheierii din 9 noiembrie 2023 și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. A învederat că la succesiunea defunctei B., dezbătută în SUA, recurentului A. i s-a recunoscut doar calitatea de executor testamentar, nu si aceea de succesor. Ca atare, a invocat excepția lipsei calității de moștenitor al lui A. și implicit a lipsei calității procesuale active a acestuia în calitate de apelant și a susținut că acesta nu a dobândit calitatea de parte în cadrul prezentului dosar. Printr-o a doua întâmpinare depusă la dosarul cauzei, același intimat a arătat că simpla existență a testamentului sau a certificatului de deces nu este suficientă pentru a dovedi calitatea de moștenitor a recurentului și că se impunea în speță stabilirea cu precizie a moștenitorului defunctei B., prin prezentarea unui certificat de moștenitor și doar ulterior se putea lămuri situația mandatului conferit avocatului părții interveniente. A concluzionat că solicitarea recurentului de a se respinge cererea de intervenție și de a se continua procesul nu are temei legal și a fost în mod întemeiat respinsă de Curtea de Apel Brașov. În cauză s-a formulat răspuns la întâmpinare prin care s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Procedura de filtru: În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 11 decembrie 2025. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că hotărârea este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, recursul este declarat în termen, fiind legal timbrat și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) - e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității. Raportul a fost comunicat părților la 30 decembrie 2024, 03, 10 ianuarie 2025, conform dovezilor de comunicare aflate în dosarul de recurs. Nu a fost depus punct de vedere la raport. După epuizarea etapelor prevăzute de procedura de filtru, s-a fixat termen la 4 martie 2025 pentru discutarea admisibilității în principiu a recursului. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, prin încheierea de ședință din 4 martie 2025 a fost stabilit termen la 3 iunie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând încheierea atacată și cererea de recurs formulată, Înalta Curte constată fondată calea de atac. Potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora. În speță, cauza suspendării de drept constatate de instanța de apel o reprezintă decesul intimatei interveniente accesorii B.. Așa cum rezultă din textul de lege citat mai sus, decesul uneia din părți atrage, într-adevăr, suspendarea de drept a judecății, dar nu și atunci când partea interesată cere introducerea în judecată a moștenitorilor. Prin noțiunea de "parte interesată" se poate înțelege inclusiv succesorul părții decedate, care dorește să preia și să continue procesul din stadiul în care se află, în numele defunctului pe care îl moștenește. În speță, recurentul a invocat calitatea sa de moștenitor al defunctei interveniente accesorii și a solicitat continuarea procesului, astfel încât nu putea opera suspendarea de drept a pricinii, cel puțin câtă vreme instanța de apel nu i-a negat această calitate de moștenitor. Din actele dosarului - certificate de deces și de naștere - rezultă atât decesul intervenientei B., cât și, anterior, la 19.11.2016, a lui E. - soțul acesteia și tatăl recurentului - astfel încât în cauză există o prezumție de moștenire în favoarea recurentului fiu al defunctei, fie pe cale legală, ca descendent de gradul 1, fie pe cale testamentară, ca urmare a caducității legatului instituit în favoarea soțului predecedat al defunctei și a dispozițiilor lăsate în favoarea fiului A. în cazul în care legatarul principal nu supraviețuia testatoarei. În acest sens, acceptarea moștenirii poate fi expresă ori tacită, iar fiul intervenientei, recurentul A. și-a revendicat această calitate atunci când a mandatat avocatul să solicite introducerea sa în cauză în fața instanței de apel și când a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare în scopul reluării judecății. În fine, din înscrisurile depuse în recurs, rezultă că recurentul a continuat și alte acțiuni ale mamei decedate - intervenienta B. - instanțele de judecată reținând în mod definitiv calitatea acestuia de succesor al defunctei - a se vedea decizia nr. 991/Ap/2024 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Prin urmare, constatând că în mod greșit s-a făcut aplicarea prevederilor art. 412 pct. 1 C. proc. civ. privind suspendarea de drept a judecății motivat de decesul uneia dintre părți, deși moștenitorul acesteia a solicitat introducerea sa în cauză și continuarea judecății, în baza art. 497 C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constatând că instanța de apel a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, va fi admis recursul, va fi casată încheierea de ședință din data de 9 noiembrie 2023 și va fi trimisă cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.