ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1063/2025

Ședința publică din data de 13 mai 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României - Ministrul B., Ministrul de Finanțe - C., Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților solicitând plata sumei de bani ce i se cuvin din titlu de plată x/31.08.2016 emis de Guvernul României - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - pentru 2 ha teren arabil în comuna Cordăreni, jud. Botoșani în valoare de 9718 puncte.

Prin încheierea de ședință de la data de 8 martie 2022 în dosarul nr. x/2021 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetentei funcționale a scos de pe rol cauza privind pe de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Ministrul B., Ministrul de Finanțe - C. și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a înaintat-o spre competentă soluționare uneia din secțiile civile ale Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III -a civilă, sub nr. x/2021**.

La data de 4 februarie 2022 reclamantul a formulat o cerere precizatoare și modificatoare prin care solicită recalcularea despăgubirilor pentru a putea cumpăra 2 ha de teren, daune interese de 10.000 RON/zi sau acordarea de teren în natură în suprafață de 2 ha de teren.

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 390 din data de 27 martie 2023, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Ministrul Finanțelor și a respins acțiunea astfel cum a fost completată formulată în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 94A din data de 7 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 390 din data de 27.03.2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2021 în contradictoriu cu intimații-pârâți Guvernul României, Ministrul de Finanțe și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 94A din data de 7 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 16 iulie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs).

Prin rezoluția din data de 18 iulie 2024 s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde mențiunile privind numele și prenumele, domiciliul recurentului-reclamant, indicarea hotărârii care se atacă și semnătura, iar în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) al aceluiași articol, s-a constatat că recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul în temeiul art. 10 din Legea nr. 9/1998, coroborat cu art. 35 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 s-a constatat că recurentul-reclamant este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a susținut că nu a primit nicio sumă de bani și nici nu i s-au acordat, la solicitarea sa, două hectare de teren din fondul Administrației Domeniilor Statului în vederea desfășurării activității sale.

A precizat recurentul că cele valoarea celor 9718 puncte ce au fost acordate pentru două hectare de teren nu este suficientă pentru a-și putea achiziționa o suprafață de teren arabil pe teritoriul României.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ.., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 10 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 19 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat în cauză.

Prin încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2025 a fost suspendată judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 94A din 7 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa părților legal citate.

La data de 17 februarie 2024 recurentul-reclamant a formulat cerere de repunere pe rol a dosarului, prin rezoluția din data de 24 februarie 2025 fiind fixat termen la data de 13 mai 2025 în vederea discutării cererii de repunere pe rol și eventual, pentru soluționarea cererii de recurs.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului.

Analizând recursul în raport de excepția nulității a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancționează și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Criticile de netemeinicie sau simplele nemulțumiri ale părții față de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs și nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanța de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, verificând ansamblul susținerilor recurentului-reclamant, se constată că recurentul-reclamant nu aduce critici concrete, de nelegalitate, deciziei atacate, care să poată fi subsumabile motivelor de casare prevăzute de lege.

În acest sens, fără a se grefa pe considerentele deciziei atacate, recurentul-reclamant s-a limitat doar la a relua, în parte, aspectele invocate în calea de atac anterioară, recurentul fiind nemulțumit de cuantumul sumei acordată mamei sale, D., prin decizia de compensare nr. 10427/31.08.2017 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cuantum față de care susține că nu este suficient pentru ca recurentul să își poată achiziționa un teren arabil ce îi este necesar pentru desfășurarea activității sale.

Or, instanța de apel, analizând cele invocate de parte, a statuat în sensul că singura modalitate de contestarea a cuantumului măsurilor compensatorii acordate apelantului-reclamant era cea prevăzută la art. 35 alin. 1din Legea nr. 165/2013, respectiv contestarea Decizia de compensare 10427/31.08.2016, decizie prin care a fost stabilit cuantumul măsurilor compensatorii, titlul de plată invocat de apelant fiind emis în limita valorii stabilite prin decizia de compensare.

În consecință, cum recurentul-reclamant nu tinde, printr-o argumentație juridică propriu-zisă, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, simpla readucere în discuție, a unor chestiuni deja tranșate în faza procesuală anterioară, nu este în măsură să permită exercitarea controlului judiciar specific prezentei faze procesuale.

Totodată, susținerile formulate în cuprinsul memoriului de recurs nu constituie veritabile critici de nelegalitate, apte a fi deduse spre examinare în prezenta cale extraordinară de atac, din moment ce recurentul-reclamant se rezumă doar la a-și exprima nemulțumirea față de valoarea punctelor acordate mamei sale, fără a aduce critici concrete de nelegalitate deciziei instanței de apel.

Pe cale de consecință aceste critici sunt incompatibile cu scopul recursului, astfel cum este acesta definit de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.., potrivit cu care instanței de recurs îi este supusă examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În calea extraordinară de atac a recursului, ceea ce constituie obiect al judecății este exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept, iar în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă.

Prin urmare, din moment ce recurentul-reclamant nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau eventualele greșeli de judecată ale instanței de apel în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, nu este posibilă verificarea legalității deciziei atacate, motiv pentru care se impune a fi aplicată sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din același cod.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 94A din 7 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 94A din 7 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2025.