ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1044/2025

Ședința publică din data de 8 mai 2025 Deliberând, asupra cauzei de față reține următoarele: I. Circumstanțele litigiului 1. Cererea de revizuire Cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 803 din 3 iulie 2024, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 31 martie 2025, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Tribunalul Timiș, prin decizia civilă nr. 300 din 21 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024. În drept, cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, revizuenta a solicitat să se constatate că decizia care face obiectul revizuirii nu respectă autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentința civilă nr. 13.869 din 8 decembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul x/2020 2. Hotărârile pretins a fi potrivnice Prin decizia civilă nr. 803 din 3 iulie 2024, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă în dosarul nr. x/2022 a fost respins apelul formulat de apelanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 6289 din 21 martie 2023, pronunțată de Judecătoria Timișoara în contradictoriu cu intimații Club Sportiv "Sport Club Municipal Timișoara" și Biroul executorului judecătoresc B., ca nefondat, apelanta fiind obligată la plata sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimat.

Prin sentința civilă nr. 13.869 din 8 decembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2020 a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâtului Sport Club Municipal Timișoara, care a fost obligat, către reclamantă, la plata sumei de 14.500 RON. reprezentând debit restant, și la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată din 16 aprilie 2020 și până la data plății integrale a debitului. Acțiunea a fost respinsă în rest și pârâtul a fost obligat la plata sumei de 830 RON, cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1067/A din 10 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, iar prin decizia nr. 60/R din 23 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a fost respins recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.

împotriva deciziei instanței de apel. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Această normă de procedură atribuie competența de soluționare a cererii de revizuire privind contrarietatea de hotărâri în favoarea instanței mai mare în grad față de instanța care a pronunțat prima hotărâre a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată.

În cauză, obiectul revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este reprezentat de decizia civilă nr. 803 din 3 iulie 2024, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, pretins a fi potrivnică sentinței civile nr. 13.869 din 8 decembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2020. În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, se constată că sentința civilă nr. 13.869 din 8 decembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2020 este prima hotărâre pronunțată dintre hotărârile a căror contrarietate este invocată; prin urmare, competența materială de soluționare a cererii de revizuire aparține Tribunalului Timiș, ca instanță mai mare în grad față de Judecătoria Timișoara.

Înalta Curte reține că, sub aspectul determinării instanței competente în conformitate cu prevederile art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., nu prezintă relevanță împrejurarea că prima hotărâre a rămas definitivă în recurs, prin decizia nr. 60/R din 23 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, întrucât autoritatea de lucru judecat există, în mod provizoriu, de la momentul pronunțării hotărârii, conform dispozițiilor art. 430 alin. (4) din C. proc. civ.. Astfel, efectul autorității de lucru judecat însoțește hotărârea de la momentul pronunțării ei, fără să fie nevoie să se aștepte epuizarea exercițiului căilor de atac, pentru a putea fi invocată cu această valoare.

Prin epuizarea căilor de atac, autoritatea de lucru judecat doar își transformă caracterul provizoriu într-unul definitiv, iar exercitarea căilor de atac suspendă, atunci când este cazul, executorialitatea hotărârii, iar nu forța lucrului judecat. Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și va declina competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale. Declină competența de soluționare a cererii de revizuire, formulate de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 803 din 3 iulie 2024, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2022, în favoarea Tribunalului Timiș. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2025.