ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 319/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Deliberând asupra cererilor de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 916/30.01.2020 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2019, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A fost admisă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Sport Club Municipal Timișoara.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 74.332,8 RON reprezentând debit precum și dobânda legală aferentă, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a debitului.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.545,58 RON din care 2.632,58 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, 4.641 RON reprezentând onorariu de avocat și 272 RON reprezentând cheltuieli de deplasare.

Prin cererea de apel înregistrată la data de 03.08.2020, pe rolul secției I-a Civilă a Tribunalului Timiș, apelantul-reclamant A., a solicitat admiterea apelului în sensul modificării în parte a sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală, cu consecința obligării pârâtului la plata către reclamant a sumei de 34.776,46 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare conform raporturilor dintre profesioniști, datorată de la data scadenței - 31.12.2015 - și calculată până pe 11.06.2020 respectiv în continuare până la data achitării efective a debitului principal, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 916/30.01.2020 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. x/2019 a formulat cerere de apel și apelantul-pârât Sport Club Municipal Timisoara prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinței apelate, cu consecința respingerii cererii reclamantului, ca fiind, temeinică și nelegală.

Prin decizia civilă nr. 890/18.05.2021, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019 a fost admis apelul formulat de apelantul-pârât Sport Club Municipal Timisoara, împotriva sentinței civile nr. 916/30.01.2020 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimatul A.; s-a modificat în tot sentința apelată; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Sport Club Municipal Timisoara; s-a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A..

Împotriva deciziei civile nr. 890/18.05.2021, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019 a declarat recurs A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei cu consecința respingerii apelului formulat de către Sport Club Municipal Timișoara și obligarea acesteia la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de soluționarea prezentului litigiu, apreciind că hotărârea atacată este nelegală din prisma elementelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,7 și 8 din C. proc. civ. .

Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, Î7 și 8 C. proc. civ., a apărărilor formulate de intimată a înscrisurilor de la dosar, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 320/R din 25 octombrie 2021 a respins recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 890/18.05.2021, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul pârât Sport Club Municipal Timișoara.

Împotriva deciziei nr. 320/R din 25 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă A. a formulat două cereri de revizuire, una înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă, sub nr. x/2019* la 25 noiembrie 2021 și alta înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2021 la 02 decembrie 2021.

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 8/R din 19 ianuarie 2022 a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 320/R/2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă la 31 ianuarie 2022, sub nr. x/2021, fiind repartizat completului de judecată C5.

Prin încheierea din 08 februarie 2022, pronunțată în dosar nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă în temeiul art. 107 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecîtorești aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a înaintat dosarul completului de judecată C7 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai întâi învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2021, având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu termen de judecată la 10.02.2022.

Față de existența dosarelor nr. x/2021 - înregistrat la 31 ianuarie 2022 și nr. x/2021 - înregistrat la 2 decembrie 2021 pe rolul secției a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen de judecată astăzi, 10 februarie 2022, cu același obiect (revizuire formulată împotriva deciziei nr. 320/R din 25 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019), privind aceleași părți și având aceeași cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat întrunite condițiile de conexare prevăzute de dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., precum și cele prevăzute de art. 107 alin. (1) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, motiv pentru care, prin încheierea din 10 februarie 2022 a conexat cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 320/R din 25 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, la dosarul nr. x/2021.

Motivele cererilor de revizuire:

În dezvoltarea motivului de revizuire, autorul căii extraordinare de atac arată că decizia supusă revizuirii încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 492/R din 12 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara.

Revizuentul arată că își întemeiază cererile pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad, care încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

În concret, prin decizia civilă nr. 890A/2021 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. x/2019 s-a încălcat efectul pozitiv al autorității lucrului judecat stabilit prin considerentele deciziei civile nr. 429/R/12.06.2019 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. x/2018, respectiv prin sentința civilă nr. 1059/2019 a Tribunalului Timiș pronunțată în același dosar.

Arată astfel că prin sentința civilă nr. 1059/2019 a Tribunalului Timiș s-a reținut că SCM Timișoara a preluat toate datoriile B., aspect confirmat prin decizia civilă nr. 429/R/12.06.2019 a Curții de Apel Timișoara, care a validat raționamentul instanței de fond, stabilind că rezultă fără putință de tăgadă că SCM Timișoara și-a asumat obligațiile B. printr-un act juridic încheiat între părți.

Rezultă fără putință de tăgadă că pârâta SCM Timișoara, înființată prin HCLMT nr. 470/30.10.2015 încheind Acordul de asociere nr. 01/06.11.2015, deci la scurt timp de la înființare cu B. și, mai apoi, încheind Actul adițional nr. x/12.05.2016 a preluat mai întât cu titlu de aport, participarea cu jucătorii necesari și staful tehnic la îndeplinirea criteriului sportiv, iar ulterior, participarea cu susținerea financiară a entității asociative create, asumându-și obligațiile pecuniare deținute de B. față de FRB și în raport cu terții, precum și reprezentarea noii Asociații, prin propria persoană.

În cosecință, prin decizia civilă nr. 890A/2021 a fost nesocotit efectul pozitiv al autorității de lucru judecat stabilit prin hotărârile definitive pronunțate în dosarul nr. x/2018 constatând că SCM Timișoara nu ar fi preluat nicio datorie a B..

Revizuentul susține că existența contrarietății de hotărâri judecătorești este evidentă, întrucât pe de o parte Curtea de Apel Timișoara stabilește în dosarul nr. x/2018 că SCM Timișoara a preluat datoriile B., pentru ca mai apoi, Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019 să considere că SCM Timișoara nu a preluat nicio datorie de la B..

Tot raționamentul Curții de Apel din decizia 890/2021 în sensul respingerii cererii de recurs este întemeiat pe un aspect care a fost tranșat în mod definitiv în dosarul nr. x/2018 anume că SCM Timișoara a preluat toate datoriile B.. Asupra acestui aspect Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019 nu putea să rețină o altă situație juridică decât cea tranșată în mod definitiv prin dosarul nr. x/2018.

Revizuentul susține că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea prezentului motiv de revizuire, fiind vorba de două hotărâri potrivnice, pronunțate cu privire la aceeași pricină, același obiect și aceeași cauză, fiind pronunțate în dosare diferite, respectiv se solicită anularea celei de a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Revizuentul face trimitere la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv decizia civilă nr. 4100/2018 a secției I Civile, prin care s-a reținut că în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu este necesară existența triplei identități.

De asemenea, face trimitere la jurisprudența Tribunalului București și a Curții Constituționale, pentru a demonstra că o situație tranșată printr-o hotărâre definitivă nu poate fi analizată într-un mod diferit ulterior, deoarece o astfel de situație ar fi echivalentă cu o insecuritate a raporturilor juridice, dar și a circuitului civil.

Pentru aceste considerente, revizuentul solicită încuviințarea cererilor de revizuire, anularea deciziei civile nr. 320/R/2021 a Curții de Apel Timișoara și trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a constatării încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat stabilit prin decizia civilă nr. 429/R/12.06.2019 a Curții de Apel Timișoara.

Intimata Sport Club Municipal Timișoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire și în subsidiar ca netemeinică și nelegală.

Examinând cererile de revizuire conexe deduse judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, revizuentul a solicitat instanței anularea deciziei civile nr. 320/R din 25 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că aceasta este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 429/R din 12 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres cerute de lege.

Revizuenta arată că există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive pronunțate, cu privire la aceeași pricină, având același obiect și cauză, hotărârile fiind pronunțate în dosare diferite, cea de a doua hotărâre fiind pronunțată cu încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuentului nu a fost determinat de existența unei hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acestuia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, spre deosebire de soluția pronunțată de aceeași instanță într-o altă cauză similară.

Totodată, una dintre condițiile de admisibilitate este aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni.

În litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Timișoara, examinând recursul formulat de reclamantul A., a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate prin decizia civilă nr. 429/R din 12 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Curtea de Apel Timișoara a analizat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant, prin care a susținut că instanța de apel avea obligația procedurală de a lua act de cele statuate prin hotărârile tribunalului arbitral baschetbalistic, din perspectiva puterii de lucru judecat, dat și ulterior a autorității de lucru judecat rezultată din aceleași hotărâri, recunoscute de instanțele din România și care cel puțin sub aspectul solidarității ar fi produs efecte și ar fi condus la admiterea acțiunii.

În acest context, s-a arătat în privința icidenței pct. 7 al art. 488 că, spre deosebire de cele statuate de instanța arbitrală, în prezentul litigiu acțiunea a fost demarată de către reclamant pe calea unei acțiuni întemeiate pe art. 1270 C. civ. privind forța obligatorie a contractului și art. 1350 C. civ. privitor la răspunderea contractuală în principal.

În ceea ce privește preluarea datoriei de către intimată, s-a reținut faptul că aceasta presupune existența unei convenții, asumate de acestea și din această perspectivă instanța de control judiciar nu a reținut ca fiind dovedită și opozabilă pârâtei.

Instanța de recurs a concluzionat în sensul că în cauză nu sunt întrunite elementele impuse de această construcție, în raport de prevederile art. 430 C. proc. civ.

Așadar, în cel de-al doilea litigiu a fost analizată autoritatea de lucru judecat a deciziei invocate, astfel încât părțile în cauză nu o mai pot reitera pe calea revizuirii, pentru că se opune principiul autorității lucrului judecat, care garantează respectarea principiului securității raporturilor juridice, în mod expres consacrat, atât în doctrina și practica judiciară a instanțelor naționale, cât și în jurisprudența europeană, motiv pentru care revizuirea apare ca inadmisibilă din această perspectivă.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibile cererile de revizuire conexe formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 320/R din 25 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civil, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile cererile de revizuire conexe formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 320/R din 25 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata SPORT CLUB MUNICIPAL TIMIȘOARA.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2022.