ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 856/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 26 ianuarie 2018, A., prin reprezentant legal B. a solicitat, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Timișoara prin Primar, obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale, inclusiv dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă, precum și la suportarea tuturor cheltuielilor aferente viitoarelor intervenții chirurgicale, de orice natură, pe care reclamanta le va suferi și care vor avea legătură cu accidentul suferit, inclusiv cheltuieli ocazionate de eventuale proteze cranioplastice necesare.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, art. 1349, art. 1357, art. 1358, art. 1376, art. 1377, art. 1381, art. 1385, art. 1386, art. 1391 C. civ.

Prin cererea de modificare a acțiunii din 23 aprilie 2018, reclamanta a chemat în judecată, în calitate de pârât, și pe Clubul Sportiv Școlar nr. 1 Timișoara, solicitând ca la obligarea sumelor solicitate să fie obligați, în solidar, ambii pârâți.

Prin sentința nr. 630/PI din 22 aprilie 2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UAT Municipiul Timișoara prin Primar. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Club Sportiv Școlar nr. 1 Timișoara și, pe cale de consecință, a respins acțiunea civilă a reclamantei în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unui pârât fără calitate procesuală pasivă. A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu UAT Municipiul Timișoara prin Primar. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 250.000 euro în echivalent în RON la cursul BNR la data plății, cu titlu de daune morale. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective. A respins, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia nr. 231 din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamantă prin reprezentant legal împotriva sentinței tribunalului. A admis apelul declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Timișoara prin Primar împotriva aceleiași hotărâri, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 100.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective. A menținut, în rest, dispozițiile sentinței atacate. Fără cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 311 din 11 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamantă prin reprezentant legal împotriva deciziei, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel. A respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Timișoara prin Primar împotriva aceleiași decizii.

În rejudecare, prin decizia nr. 113 din 30 iunie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Timișoara prin Primar împotriva sentinței tribunalului. A obligat-o pe pârâta - apelantă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta - apelantă prin reprezentant legal. A obligat-o pe apelanta - pârâtă la plata sumei de 2380 RON cheltuieli de judecată către intimatul - pârât Clubul Sportiv Școlar nr. 1 Timișoara.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin Primar și Consiliul local al municipiului Timișoara solicitând admiterea acestuia și, în principal, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, admiterea apelului propriu declarat împotriva sentinței tribunalului, iar în subsidiar, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului pârâtului.

Recurenții au considerat hotărârea instanței de apel dată în rejudecare ca fiind nelegală și netemeinică deoarece se întemeiază pe o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, motiv de casare circumscris pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Au învederat că nici prima instanță și nici curtea de apel în al doilea ciclu procesual nu au apreciat corect asupra probelor existente la dosarul cauzei și nu au avut în vedere faptul că la stabilirea cuantumului daunelor morale instanțele trebuie să țină cont de aspectul că acestea trebuie să aibă efecte compensatorii, neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorul daunei și nici venituri nejustificate pentru victimă. Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, va aprecia o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Au opinat, prin urmare, că daunele morale trebuie stabilite prin apreciere cu aplicarea criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de reclamantă, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura lezării, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. De asemenea, au arătat că toate aceste criterii sunt subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 8 septembrie 2021, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare.

Prin întâmpinarea formulată de intimatul - pârât Club Sportiv Școlar nr. 1 Timișoara s-a solicitat, în principal, anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Intimatul a susținut că pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurentul trebuie să facă dovada încălcării/aplicării greșite a normelor de drept material cu indicarea acestora, afirmația generală potrivit căreia hotărârea este nelegală nefiind suficientă.

Fiind o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv un control de legalitate al hotărârii atacate nu se poate rejudeca fondul, așa cum se urmărește în speță.

În subsidiar, intimatul a arătat că recursul este neîntemeiat, precizând că pe tot parcursul litigiului recurentul a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, aspect care a fost tranșat definitiv prin decizia Înaltei Curți nr. 311/2021.

A solicitat a se avea în vedere faptul că daunele morale au fost individualizate în mod legal, raportat la legislația în vigoare, precum și la probatoriul administrat, iar o reevaluare a probatoriului nu este posibilă în recurs.

Recurenții nu au depus răspuns la întâmpinare.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit în 23 decembrie 2021 s-a constatat că motivele recursului ridică o problemă de încadrare, cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., verificându-se excepția invocată prin întâmpinare.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Prin rezoluție din 7 martie 2022 s-a acordat termen la 13 aprilie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea soluționării recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speța dedusă judecății, se observă că prevalându-se de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenții au susținut că decizia atacată este nelegală și netemeinică deoarece se întemeiază pe o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile.

Astfel, se constată că recurenții au invocat formal și generic aplicarea greșită a unor dispoziții legale, fără a le indica și fără a preciza modul concret în care instanța de apel a procedat eronat la interpretarea și aplicarea acestora.

Totodată, recurenții au criticat neaprecierea în mod corect a probelor existente la dosar, în condițiile în care criticile vizând starea de fapt și reaprecierea probatoriului nu se pot constitui în veritabile critici de nelegalitate așa cum impun dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, nemulțumirea recurenților vizând cuantumul daunelor morale nu poate constitui motiv de casare în sensul prevederilor procedurale, cu atât mai mult cu cât criticile nu reprezintă decât reiterarea unor considerente teoretice și generale ale criteriilor de cuantificare a acestora.

Eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței, obiect al recursului constituindu-l hotărârea pronunțată de aceasta.

Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

În ceea ce privește cererea formulată de intimatul - pârât Clubul Sportiv Școlar nr. 1 Timișoara de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, această urmează a fi respinsă, având în vedere faptul că partea nu a făcut dovada unor atare cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin Primar și Consiliul local al municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 113 din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Respinge cererea formulată de intimatul - pârât Clubul Sportiv Școlar nr. 1 Timișoara de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 aprilie 2022.