ÎCCJ, decizie (scj.ro #232892)

Contestație.  Contestație la executare. Cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Algoritmul juridic prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă, aplicat printr-o hotărâre definitivă de condamnare pronunțată de instanța unui stat membru al Uniunii Europene recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României.

Cuprins de materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale.

Index alfabetic:

- drept procesual penal

- contestație la executare

- cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

C. proc. pen.,

art. 598 alin. (1) lit. c)

Contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale, chestiuni relative la legalitatea și temeinicia hotărârii  de condamnare pronunțată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă.

Împrejurarea că autoritățile judiciare străine au stabilit o anumită modalitate de contopire a pedepselor aplicate, în speță - cumulul aritmetic, nu poate face obiectul unei contestații la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. sau art. 585 din C. proc. pen.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 367 din 21 mai 2025

I.

Prin sentința penală nr. 21 din data de 25 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul condamnat A împotriva sentinței penale nr. 6 CC/12.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 6 CC/12.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, au fost recunoscute mai multe hotărâri pronunțate de instanțele belgiene prin care contestatorul A a fost condamnat la pedeapsa de 2060 zile, aplicată pentru săvârșirea a 11 infracțiuni, respectiv 10 infracțiuni de furt, prevăzute de art. 461 și 463 din Codul penal belgian și o infracțiune de asociere cu scopul de a aduce atingere unor persoane sau proprietăți, prevăzută de art.322, 323, 324 din Codul penal belgian, cu corespondent în infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. român și constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. român. De asemenea, s-a dispus transferul persoanei condamnate și executarea acestei pedepse în România.

În acest context, s-a apreciat că susținerile petentului, privind modalitatea de efectuare de către instanță a algoritmului juridic prin care a stabilit pedeapsa rezultantă prin sentința rămasă definitivă, nu pot constitui nelămuriri referitoare la hotărârea ce se execută, motiv pentru care s-a dispus respingerea, ca nefondată, a contestației la executare.

II.

Împotriva sentinței penale nr. 21 din data de 25 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, contestatorul A a formulat contestație, fără a motiva în scris calea de atac promovată.

Examinând contestația formulată de contestatorul A, Înalta Curte a constatat că aceasta este nefondată.

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestația la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Cu atât mai mult, în procedura contestației la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare pronunțată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă, această chestiune, care ține de fondul cauzei instrumentate și judecate de autoritățile judiciare străine, neputând face obiectul cenzurii instanțelor naționale, nici în procedura specială de referință reglementată prin Legea nr. 302/2004, republicată, și, cu atât mai puțin, în procedura prevăzută de art. 598 C. proc. pen.

Deși legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziții în baza cărora să fie soluționate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie, cum este cazul de față invocat de contestator, Înalta Curte a constatat că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (l) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Astfel, în speță, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, respectiv sentința penală nr. 6 CC/12.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a admis cererea de recunoaștere și executare a unor hotărâri judecătorești formulată de autoritățile judiciare din Belgia  –  invocată din prisma cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea de recunoaștere, iar nu legalitatea și temeinicia soluției pe care o conține, care a intrat în puterea lucrului judecat, sau legalitatea și temeinicia hotărârii judiciare străine recunoscute.

Evaluând motivele prezentei contestații la executare, Înalta Curte a constatat, concordant instanței de fond, faptul că argumentele contestatorului vizează, în realitate, modificarea algoritmului juridic prin care autoritățile judiciare din Belgia au stabilit pedeapsa rezultantă, respectiv prin cumul aritmetic, și nu conform regulilor de la concursul de infracțiuni prevăzut de dispozițiile legale române.

În acest sens, Înalta Curte a precizat că, în procedura de recunoaștere reglementată de Legea nr. 302/2004, statul de executare nu are nicio competență de a statua asupra legalității ori temeiniciei soluției de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne, adaptându-se atunci când este cazul la acestea, cu atât mai mult aceluiași stat de executare nu i-ar putea fi recunoscute, în procedura contestației la executare, prerogative suplimentare de repunere în discuție a modalității de individualizare a pedepsei sau de stabilire a tratamentului sancționator.

Deoarece Decizia-cadru 208/909/JAI a Consiliului se bazează pe încrederea reciprocă în sistemele juridice ale altor state membre, hotărârea instanței din statul emitent ar trebui să fie respectată și, în principiu, nu ar trebui să existe nicio revizuire sau adaptare a acesteia. Există două excepții de la acest principiu al așa-numitei „executări continue”, prevăzute de art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, ambele rezultând din incompatibilitatea pedepsei impuse în statul emitent, în ceea ce privește durata sau natura, cu legislația statului de executare.

De asemenea, relevanță sub acest aspect, prezintă și Decizia nr. 23 din 12 octombrie 2009 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii prin care s-a stabilit că „instanța, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de Codul penal român”.

Așadar, s-a constatat că hotărârea primei instanțe, prin care s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată în cauză de contestatorul A este legală și temeinică, neexistând motive pentru reformarea acesteia, Înalta Curte apreciind că prin intermediul contestației la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării, astfel că în această procedură nu pot fi examinate solicitările contestatorului de contopire, potrivit legii române, a pedepselor aplicate de autoritatea străină, în ceea ce privește faptele pentru care a fost condamnat în Belgia, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 6 CC/12.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea și temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea. Ca atare, împrejurarea că autoritățile judiciare străine au stabilit o anumită modalitate de contopire a pedepselor aplicate, în speță - cumulul aritmetic, nu poate face obiectul unei contestații la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 C. proc. pen. sau pe dispozițiile art. 585 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A.