ÎCCJ, decizie (scj.ro #172399)

Contestație la executare. Cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale

Index alfabetic:

Drept procesual penal

-

contestație la executare

-

cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

C. proc. pen.,

art. 598 alin. (1) lit. c)

În cazul în care hotărârea prin care se dispune recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești de condamnare pronunțate de instanța unui stat membru al Uniunii Europene în scopul executării pedepsei închisorii în România, conform Legii nr. 302/2004, nu indică data la care a început executarea pedepsei închisorii în statul de condamnare sau data pe baza căreia locul de deținere poate determina momentul începerii executării pedepsei închisorii, este incident cazul de contestație la executare prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., referitor la existența unei nelămuriri cu privire la hotărârea pronunțată în procedura reglementată în Legea nr. 302/2004.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 52 din 27 ianuarie 2021

Prin sentința nr. 112 din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca nefondată contestația la executare declarată de către Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul București Rahova, împotriva sentinței nr. 45 CC din 31 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-au dispus următoarele:

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești formulată de către Parchetul Koln - Germania, cerere transmisă prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și, în consecință:

În baza dispozițiilor art. 166 din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut hotărârea de condamnare emisă de către Tribunalul landului Koln - Germania nr. 105b Ks 1/15, definitivă la data de 14 septembrie 2016, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3.060 de zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămări corporale periculoase și vătămări corporale grave, în concurs ideal cu vătămări corporale periculoase conform art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) nr. 1, alternativa 2 și nr. 5, art. 226 alin. (1) nr. 3, alternativa 2-5 C. pen. al Germaniei, cu corespondent în infracțiunile de lovire sau alte violențe prevăzută în art. 193 alin. (2) C. pen., vătămare corporală prevăzută în art. 194 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. și loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art. 195 C. pen. român, cu aplicarea art. 38 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 166 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 3.060 de zile închisoare și transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 3.060 de zile închisoare aplicată de autoritatea judiciară a statului emitent de condamnare - Germania.

S-a dedus din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare perioada executată conform certificatului emis la 22 mai 2019 de statul german și hotărârii de condamnare emisă de Tribunalul landului Koln - Germania nr. 105b Ks 1/15, definitivă la data de 14 septembrie 2016, cu o durată de 1.770 de zile până în prezent.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 3.060 de zile închisoare.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație la executare Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul București Rahova, care a solicitat verificarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 46 din 19 martie 2020 emis în baza sentinței penale nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești privind pe deținutul A., în sensul că din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare se deduc 1.770 de zile, nefiind menționată data începerii executării pedepsei.

Din lecturarea acestui din urmă act procedural curtea de apel a constatat, raportat la dispozițiile art. 555 alin. (1) C. proc. pen., că acesta cuprinde toate datele necesare punerii sale în executare.

Curtea de apel a constatat că nu se impune lămurirea sentinței penale ce a stat la baza emiterii mandatului de executare a pedepsei închisorii, din considerentele acestei hotărâri reieșind cu claritate împrejurarea că din cele 3.060 de zile închisoare reprezentând pedeapsa aplicată de către Tribunalul landului Koln - Gemania prin hotărârea nr. 105b Ks 1/15, recunoscută de către Curtea de Apel Ploiești, persoana condamnată mai avea de executat la data de 17 mai 2019 un total de 1.518 zile (3.060 - 1.542), aspectul solicitat a fi lămurit de către Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul București Rahova rezultând atât în mod indirect, din calculul corespunzător, cât și din înscrisurile date de certificatul menționat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, prevăzut și de anexa 5 din Legea nr. 302/2004, emis la data de 22 mai 2019 de Procurorul general șef din Koln - Germania, în limba română, plus hotărârea de condamnare emisă de către Tribunalul landului Koln - Gemania nr. 105b Ks 1/15, defintivă la data de 14 septembrie 2016, în limba germană și traducerea în limba română.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul A.

Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, precum și prin prisma motivelor de contestație, Înalta Curte de Casație și Justiție reține, în principal, următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație la executare când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Conform art. 554 C. proc. pen., dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării se ivește vreo nelămurire sau împiedicare la executare, judecătorul delegat cu executarea poate sesiza instanța de executare, care va proceda potrivit dispozițiilor art. 597 și 598.

În cauză, Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul București Rahova a sesizat instanța de executare cu privire la faptul că se impune verificarea mandatului de executare a pedepsei nr. 46 din 19 martie 2020, emis în baza sentinței nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul că din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare aplicată condamnatului A. se deduc 1.770 de zile, nefiind menționată data începerii executării pedepsei. Instanța de executare a înregistrat sesizarea drept contestație la executare, administrația penitenciarului în care condamnatul A. execută pedeapsa închisorii invocând o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Deși sesizarea instanței ar fi trebuit formulată de judecătorul delegat cu executarea, conform art. 554 C. proc. pen., împrejurarea că instanța de executare a soluționat sesizarea formulată de locul de detenție nu determină nulitatea sentinței pronunțate, nefiind încălcată vreuna din dispozițiile prevăzute în art. 281 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la nulitatea absolută.

Nerespectarea dispozițiilor art. 554 C. proc. pen., în sensul că sesizarea instanței nu a fost realizată de judecătorul delegat cu executarea, ci de locul de deținere nu este lovită nici de nulitate relativă, având în vedere că nu s-a adus nicio vătămare persoanei condamnate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 282 alin. (1) C. proc. pen. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se impune invocarea din oficiu a nulității relative.

Analizând sentința nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, precum și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 46 din 19 martie 2020 emis de aceeași instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, într-adevăr, pentru pedeapsa de 3.060 de zile închisoare pentru care s-a dispus executarea în România nu este indicată data începerii executării pedepsei închisorii.

Atât în sentință, cât și în mandat s-a făcut numai mențiunea că din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare se deduce perioada executată conform certificatului emis la 22 mai 2019 de statul german și hotărârii de condamnare emisă de Tribunalul landului Koln - Germania nr. 105b Ks 1/15, definitivă la data de 14 septembrie 2016, cu o durată de 1.770 de zile până în prezent. Totodată, în mandatul de executare a pedepsei închisorii s-a dispus ca, la expirarea perioadei de executat, condamnatul să fie pus în libertate, dacă nu va fi reținut pentru alte fapte. Se poate observa că dispozițiile din sentință și din mandatul de executare a pedepsei nu sunt suficient de clare, astfel încât locul de deținere să poată asigura executarea pedepsei privative de libertate cu respectarea principiului legalității din perspectiva duratei pedepsei și a împlinirii acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., durata executării pedepsei privative de libertate se socotește din ziua în care condamnatul a început executarea hotărârii definitive de condamnare, iar ziua în care începe executarea pedepsei și ziua în care încetează se socotesc în durata executării. De asemenea, calculul timpului se realizează conform art. 186 C. pen.

În sentința prin care s-a dispus executarea pedepsei de 3.060 de zile închisoare nu a fost menționată ziua în care condamnatul A. a început executarea pedepsei și data la care aceasta încetează. Este adevărat că atât data începerii executării pedepsei, cât și data încetării executării acesteia se pot stabili în urma analizării certificatului emis de statul german și a hotărârii de condamnare emisă de Tribunalul landului Koln - Germania nr. 105b Ks 1/15 din data de 22 decembrie 2015, definitivă la data de 14 septembrie 2016, însă această operațiune ar trebui efectuată de instanța de executare și nu de locul de deținere, întrucât presupune indicarea în concret a datei de început și a datei de sfârșit a unei perioade de timp stabilite de instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare.

Prin hotărârea nr. 105b Ks 1/15 din data de 22 decembrie 2015 a Tribunalului landului Koln - Germania inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă totală privativă de libertate de 8 ani și 6 luni. Din certificatul menționat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, emis la data de 22 mai 2019 de Parchetul Koln, rezultă că durata totală (în zile) a pedepsei privative de libertate pronunțată de Tribunalul landului Koln prin hotărârea nr. 105b Ks 1/15 din data de 22 decembrie 2015, definitivă la data de 14 septembrie 2016, este de 3.060 de zile, din care perioada totală a pedepsei privative de libertate deja executate este de 1.542 de zile (976 de zile detenție penală și 566 de zile detenție preventivă), data de la care s-a făcut calculul fiind 17 mai 2019.

Prin urmare, instanța care a recunoscut hotărârea de condamnare ar fi trebuit ca, în baza acesteia și a certificatului emis în cadrul procedurii de recunoaștere reciprocă a hotărârilor judecătorești, să indice data la care a început executarea pedepsei, data la care aceasta încetează și să deducă perioada executată, astfel cum sunt indicate în hotărârea de condamnare și în certificat, astfel încât penitenciarul să știe exact cât a executat condamnatul A. și cât mai are de executat din durata pedepsei închisorii de 3.060 de zile. Nu este firesc ca mandatul de executare a pedepsei să nu cuprindă aceste date esențiale pentru punerea în executare a pedepsei privative de libertate, iar locul de detenție să fie îndrumat de instanța de executare să identifice aceste date din cuprinsul altor acte procedurale care au stat la baza pronunțării sentinței prin care a fost recunoscută hotărârea de condamnare pronunțată de Tribunalul landului Koln. Este adevărat că nici în hotărârea de condamnare și nici în certificatul privind recunoașterea hotărârii nu este indicată data de început a executării pedepsei, însă este precizată data în raport de care s-a calculat perioada executată din pedeapsa aplicată și restul rămas de executat.

În aceste condiții, locul de detenție, în mod întemeiat, a invocat o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, în sensul că nu este menționată data la care a început executarea pedepsei de 3.060 de zile închisoare. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța de executare ar fi trebuit să constate că este incident cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și să indice data de la care a început executarea pedepsei închisorii sau, cel puțin, data în raport de care aceasta se poate determina, așa cum a fost aceasta menționată în hotărârea de condamnare sau în certificatul privind recunoașterea hotărârii de condamnare. Or, instanța de executare a făcut un nou calcul al perioadei executate, indicând durata de 1.770 de zile care se deduce până la momentul pronunțării hotărârii de recunoaștere, nerezultând în raport de ce dată a făcut acest calcul.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 421

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 112 din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o va desființa.

Rejudecând cauza, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va admite contestația la executare formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul București Rahova împotriva executării sentinței nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă prin neapelare la data de 11 martie 2020, referitoare la data începerii executării pedepsei de 3.060 de zile închisoare privind pe condamnatul A.

Examinând cuprinsul hotărârii de condamnare pronunțată de Tribunalul landului Koln și al certificatului emis în cadrul procedurii de recunoaștere de către România a hotărârii de condamnare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este menționată data la care a început executarea pedepsei de 3.060 de zile închisoare. În schimb, este menționată durata pedepsei deja executate din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare, respectiv durata de 1.542 de zile și data în raport de care a fost calculată, respectiv data de 17 mai 2019. În raport de aceste mențiuni cuprinse în hotărârea de condamnare și în certificat se poate determina și data de început a executării pedepsei, precum și data la care aceasta va fi fost executată complet, iar acest calcul se impune a fi făcut de locul de detenție, fiind necesară o modalitate de calcul unică, cu atât mai mult cu cât instanța de executare a indicat o perioadă executată diferită, respectiv de 1.770 de zile, față de durata executată menționată în certificatul de recunoaștere a hotărârii.

Prin urmare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare, aplicată prin hotărârea nr. 105b Ks 1/15 din data de 22 decembrie 2015 a Tribunalului landului Koln, definitivă la data de 14 septembrie 2016 și recunoscută în România prin sentința nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, rămasă definitivă la data de 11 martie 2020, până la data de 17 mai 2019 au fost executate 1.542 de zile închisoare (976 de zile detenție penală și 566 de zile detenție preventivă).

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 112 din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pe care a desființat-o.

Rejudecând cauza, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a admis contestația la executare formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul București Rahova împotriva executării sentinței nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă prin neapelare la data de 11 martie 2020, referitoare la data începerii executării pedepsei de 3.060 de zile închisoare privind pe condamnatul A.

A constatat că din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare, la data de 17 mai 2019, au fost executate 1.542 de zile închisoare (976 de zile detenție penală și 566 de zile detenție preventivă).

A dedus din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare perioada de 1.542 de zile închisoare executată până la data de 17 mai 2019, precum și în continuare, la zi.