ÎCCJ, decizie (scj.ro #232877)

Apel. Abuzul în serviciu. Falsul intelectual

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Apelul. Drept penal. Partea specială. Infracțiuni de fals. Infracțiuni de corupție și de serviciu.

Indice alfabetic

: - drept penal

- abuz în serviciu

-  fals intelectual

C. pen., art.321, art. 297 alin. (1)

Legea nr. 78/2000, art.13 ind. 2

Dreptul penal nu sancționează, prin infracțiunea de abuz în serviciu, un anumit mod de organizare a muncii prestate de o persoană care avea calificările necesare desfășurării unor activități conforme cu fișa postului, a căror existență este dovedită de probele din dosar.

Infracțiunea de abuz în serviciu nu poate fi reținută în situația în care activitatea profesională se desfășoară de la distanță, iar natura atribuțiilor nu presupune o prezență fizică obligatorie.

Participarea unui specialist în domeniul statisticii medicale, în calitate de reprezentant al ministrului sănătății, la conferințe cu caracter medical, cât și faptul că era singurul consilier al ministrului sănătății cu o specializare în domeniul statisticii medicale, dau credibilitate probelor privind caracterul real al expertizei consilierului inclusiv în legătură cu un proiect pilot privind achiziția centralizată de medicamente, și confirmă caracterul real al angajării respectivei persoane.

ÎCCJ, Completul de 5 judecători, decizia penală nr. 5 din 02 februarie 2026

I. A fost achitat inculpatul A sub aspectul comiterii a 3 (trei) infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 C.pen. (ce vizează contractul individual de muncă nr. x/07.02.2017, contractul individual de muncă nr. y/29.06.2017 și declarația pe propria răspundere înregistrată sub nr. z/30.10.2017).

S-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual în forma unității legale a infracțiunii continuate prevăzută de art. 321 C.pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C.pen. (12 acte materiale), ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. (12 acte materiale) și art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., având în vedere și dispozițiile art. 76 și art. 79 C.pen., pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit în formă continuată, a fost condamnat același inculpat A la pedeapsa principală de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.pen.

Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus respectarea unor măsuri de supraveghere și prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei municipiului Oradea sau A.P.

În baza art. 404 alin. (2) C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere.

S-au aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen. pe o durată de 1 an și în baza art. 66 alin. (1) C.pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen., ce urma să se execute în situația anulării sau revocării suspendării sub supraveghere.

II. În baza art. 48 alin. (1) C.pen.raportat la art.13 ind. 2 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. (12 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., art. 76 și art. 79 C.pen., pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit sub forma complicității în formă continuată, a fost condamnată inculpata B, la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.pen..

Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus respectarea unor măsuri de supraveghere și prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei municipiului Oradea sau A.P.

În baza art. 404 alin. (2) C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen.a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 67 alin. (2) C.pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen.pe o durată de 1 an și în baza art. 66 alin. (1) C.pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen., ce urmează a se executa în situația anulării sau revocării suspendării sub supraveghere.

III. În baza art. 25 C.proc.pen., art. 397 C.proc.pen., art. 1357 și art. 1382 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă și au fost obligați în solidar inculpații la plata către partea civilă a sumei de 74,461.14 lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale.

În baza art. 249 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) C.proc.pen., art. 397 C.proc.pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător până la concurența sumei de 74,461.14 lei.

IV. În baza art. 25 alin. (3) și art. 404 alin. (4) lit. i) C.proc.pen., s-a dispus desființarea foilor colective de prezență pentru lunile februarie 2017 – ianuarie 2018 în partea ce o vizează pe inculpata B, cu excepția zilelor de 4 și 5 mai 2017, 29.06.2017 și 16.11.2017, urmând a fi efectuate modificările corespunzătoare și în cuprinsul statelor de plată aferente lunilor februarie 2017 – ianuarie 2018.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) și art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) teza finală și alin. (3) C.proc.pen., au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și judecată, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.

Împotriva sentinței penale nr. 588 din data de 3 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, au formulat apel Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpații A și B.

În esență, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a criticat sentința apelată sub aspectul greșitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice a două dintre infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 322 C.p. reținute în sarcina inculpatului A (cele referitoare la falsificarea contractelor individuale de muncă) în două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (l) și (2) C.pen.

Criticile au vizat greșita achitare a aceluiași inculpat, sub aspectul comiterii a 3 (trei) infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Totodată, s-a susținut că se impunea și desființarea înscrisurilor falsificate de inculpatul A, în considerarea faptului că împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale nu constituie un impediment pentru desființarea acestora.

Apelantul intimat inculpat A a criticat sentința apelată pentru soluția de condamnare cu privire la presupusa infracțiune de abuz în serviciu rezultat al greșitei interpretări a legii, respectiv al greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză, solicitând a se constata incidența art. 16 alin. (1) lit. b) teza I–II C.proc.pen., iar, în subsidiar, a art. 16 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. A fost criticată soluția de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de fals intelectual reținută, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiunii.

Apelanta intimată inculpată B a criticat sentința apelată sub aspectul soluției de condamnare cu privire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, solicitând pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Examinând hotărârea atacată atât din oficiu, cât prin prisma motivelor de apel formulate și susținute oral, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat următoarele:

Acuzațiile formulate de Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, ca urmare a unui procesul verbal de sesizare din oficiu din data de 06.06.2019, au privit infracțiunile de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., și fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de 321 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin.(1) C.pen. În situația de fapt, acuzarea a arătat că „în perioada ianuarie-decembrie 2017, A, în calitate de ministru al sănătății, cu încălcarea dispozițiilor legale, deși cunoștea că numita B, angajată în funcția de consilier al ministrului sănătății, nu s-a prezentat la serviciu și nu a prestat activitățile la care era obligată prin contractul individual de muncă și fișa postului, a semnat foile colective de prezență atestând în mod nereal prezența acesteia la locul de muncă. În acest mod, pe de o parte, B a obținut foloase patrimoniale necuvenite, constând în plata drepturilor salariale, precum și operarea în carnetul de muncă a vechimii în muncă corespunzătoare, iar pe de altă parte a fost prejudiciat bugetul Ministerului Sănătății cu valoarea salariilor încasate de aceasta.”

Instanța de fond a reținut că inculpata B (i) nu s-a prezentat la locul de muncă, cu excepția zilei de 29.06.2017, (ii) nu a prestat activitățile la care aceasta era obligată prin contractul individual de muncă și fișa postului, cum au fost dezvoltate cu excepția asigurării reprezentării la congresul „Zilele Stomatologiei Bănățene” de la Timișoara, în zilele de 04 și 05 mai 2017 și a celor desfășurate ca urmare a prezenței sale la sediul Ministerului Sănătății din data de 29.06.2017, iar inculpatul A, în calitate de ministru al sănătății, cunoștea că B, consilier al ministrului sănătății, nu s-a prezentat la serviciu și nu a prestat activitățile la care era obligată prin contractul individual de muncă și fișa postului.

În consecință, în sentința apelată, instanța de fond a reținut că B nu s-a prezentat și nu a prestat activitate potrivit celor două contracte individuale de muncă, cu câteva excepții: pentru contractul individual de muncă nr. x/07.02.2017: reprezentarea la „Zilele Stomatologiei Bănățene” (Timișoara, 4–5.05.2017) și prezența la Ministerul Sănătății la 29.06.2017; pentru contractul individual de muncă nr. y/29.06.2017: reprezentarea la Europlan 2017 (Zalău, 16.11.2017). În susținerea existenței participației penale sub forma complicității, s-a apreciat că activitatea inculpatei a constat tocmai în acceptarea unei situații de aparență, respectiv că, deși figura angajată și încasa salariu, nu s-ar fi prezentat efectiv la serviciu, conduita sa fiind de natură să susțină hotărârea autorului infracțiunii de abuz în serviciu de a continua conduita ilicită.

Deși acuzațiile din prezenta cauză au ca punct de plecare caracterul fictiv al angajării și, decurgând din acesta, absența activităților care ar fi trebuit să fie desfășurate de un consilier al unui ministru, totuși, prin chiar situația de fapt reținută de instanța de fond sunt constatate activități desfășurate de B în considerarea funcției de consilier al ministrului.

Dosarele în care s-au formulat acuzații de angajări fictive se referă la persoane angajate în instituții publice sau companii care au încasat salarii fără a presta efectiv activitatea/munca pentru care au fost angajate, implicând acuzații de săvârșire a unor infracțiuni care au afectat bugetul public (abuz în serviciu și, subsecvent acestei infracțiuni, cea de fals intelectual ori, în unele cazuri, infracțiunea de evaziune fiscală). Hotărârile judecătorești care au stabilit elementele care stau la baza unei soluții prin care se constată vinovăția pentru săvârșirea unei infracțiuni de abuz în serviciu (infracțiune din care au decurs celelalte acuzații) au avut în vedere evaluarea probelor privind existența sau inexistența activităților în considerarea cărora persoana a fost angajată. Analiza a fost deopotrivă utilă pentru a stabili răspunderea penală a persoanei care a determinat angajarea, cât și pentru stabilirea răspunderii penale a persoanei care a fost angajată.

Astfel, în practica judiciară au fost probate doua categorii de situații de fapt: unele în care caracterul fictiv este evidențiat de absența oricărei activități prestate și altele în care, deși nu există prezență fizică, au fost efectuate activitățile în considerarea cărora persoana a fost angajată. Doar în prima categorie de situații de fapt practica judiciară a motivat existența răspunderii penale decurgând din elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu. În consecință, soluțiile de condamnare au avut ca situație de fapt comună, atât pentru reținerea răspunderii penale în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu (determinată de angajare efectivă), cât și pentru reținerea răspunderii penale pentru diverse infracțiuni de fals (răspundere penală determinată de actele întocmite cu ocazia sau pentru angajarea fictivă), caracterul fictiv al angajării, evaluat în raport de existența sau inexistența unei activități prestate, pregătire a persoanei pentru funcția pe care a fost angajată, prezența sau absența de la locul de muncă.

Astfel, au fost reținute elementele de tipicitate ale infracțiunilor de abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu, pentru cazuri în care:

- în schimbul unor foloase necuvenite, inculpații au menținut cu încălcarea legii, în posturi, două angajate care nu s-au prezentat la serviciu și nici nu au prestat vreuna dintre activitățile înscrise în contractul lor de muncă, desfășurându-și de fapt activitatea la sediul unei organizații locale de partid;

- au existat evaluări formale și superficiale, lipsite de conținut și fără scop legal, doar cu scopul de a crea unor inculpați vocația pentru a îndeplini condițiile detașării la o anumită instituție;

- caracterul formal și fictiv al angajărilor a fost realizat în baza unor proceduri derulate în mod abuziv și cu încălcarea prevederilor legale în domeniu (prevăzute de Codul administrativ, Codul muncii etc), în urma cărora au fost angajate persoane pe posturi de ingineri, deși nu aveau studii de specialitate în domeniul respectiv;

- prin încălcarea cu știință a atribuțiilor de serviciu prevăzute de lege de către un director executiv, care, deși cunoștea faptul că inculpatul nu s-a prezentat la serviciu și nu a respectat prevederile contractului individual de muncă și fișele postului: a semnat și aprobat fișa de evaluare a performanțelor profesionale pentru anul respectiv, în condițiile în care rubricile privitoare la data, funcția, numele, prenumele și semnătura șefului ierarhic care a întocmit-o nu erau completate; a aprobat fișa de evaluare a performanțelor profesionale pentru anul respectiv (fișă întocmită și semnată în mod abuziv), în care se atesta în mod nereal o perioadă ca fiind lucrată, iar activitatea angajatei era evaluată ca pozitivă; a emis și semnat dispoziția, prin care a dispus promovarea acesteia, cu consecința creșterii, la care se adaugă sporul de vechime și alte sporuri; a dispus în mod nelegal, plata drepturilor salariale către aceasta; nu a întreprins niciun demers pentru sancționarea acesteia, având în vedere că nu s-a prezentat la serviciu și nu a prestat activitățile la care era obligată prin contractul individual de muncă și fișa postului, fapte care au fost de natură să aducă inculpatei angajate fictiv avantaje patrimoniale necuvenite, respectiv plata drepturilor salariale, precum și operarea în carnetul de muncă a vechimii în muncă corespunzătoare;

- persoanele care, deși erau angajate la o instituție în subordinea consiliului local, nu au venit la locul de muncă și și-au desfășurat întreaga activitate la sediul unui partid.

În opoziție cu situația de fapt reținută în cazul soluțiilor de condamnare, în cauza de față, persoana angajată în calitate de consilier al ministrului avea calificarea necesară pentru activitatea în considerarea căreia fusese angajată, a întocmit lucrări decurgând din calificarea respectivă și a fost prezentă, ca reprezentant al ministrului, la diverse conferințe care țineau de specificul profesiei sale. Astfel, acuzația în materie penală pleacă, nu de la absența activităților prestate, ci de la aceea că, deși a fost prezentă, în numele ministrului, la un număr de activități, zilele lucrate sunt nesemnificative ca număr, pentru a justifica un caracter real al angajării respectivei consiliere. Dreptul penal sancționează însă producerea unei vătămări concrete, certe și dovedite și nu un anumit mod de organizare a muncii prestate de o persoană care avea calificările necesare desfășurării unor activități a căror existență este dovedită de probele din dosar.

De altfel, argumentul prezenței efective la serviciu, ca element unic al evaluării caracterului fictiv al activității și respectiv angajării unei persoane, este infirmat de chiar soluțiile de clasare date de Ministerul Public, care au evaluat existența unei activități prestate conform fișei postului și nu în mod necesar doar proba prezenței la serviciu. De exemplu, în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2021 al Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Bacău s-a pronunțat o soluție de clasare pentru fapte în legătură cu angajarea unei persoane la Departamentul secretariatului tehnic - Direcția secretariate tehnice, registratură și arhivă – al Cabinetului vicepreședintelui, in perioada 26.05.2020- 01.09.2020, reținându-se că, deși nu a fost prezent fizic la locul de muncă, respectiv Camera Deputaților, acesta a lucrat la domiciliu și a îndeplinit sarcinile trasate de șeful său. Procurorul a reținut că, față de natura atribuțiilor menționate în fișa postului, nu se poate face dovada că nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, chiar dacă, în perioada vizată, s-a implicat și în campania electorală a candidatului.

Deși soluția de clasare se bazează pe o situație de fapt care cronologic a fost plasată în timpul pandemiei, munca de la domiciliu, atunci când produsul acesteia este probat, respectiv dacă se dovedește că au fost realizate activitățile solicitate persoanei a cărei angajare este pusă sub semnul întrebării, reprezintă un argument acceptat pentru a înlătura caracterul fictiv al angajării. În cauza de față angajarea consilierei ministrului a fost făcută în considerarea unei specializări care ținea de statistica medicală pentru care aceasta avea calificările necesare, respectiv doctorat în cibernetică și biostatistică, cadru didactic în învățământul superior (probe necontestate de acuzare) pe baza cărora a făcut lucrări pentru dezvoltarea politicii Ministerului, respectiv a programului în considerarea căreia ministrul a fost numit în Guvern, și a fost prezentă la conferințe. O specializare extrem de specifică, dar în strânsă legătură cu direcțiile de dezvoltare a politicii Ministerului din perioada respectivă ce infirmă concluzia acuzării în sensul că angajarea ar fi fost fictivă. Numărul de ore petrecut efectiv în biroul de consilier de la sediul Ministerului ori prezența efectivă alături de ministru se evaluează coroborat, alături de proba existenței unor activități de consiliere.

Dezvoltările teoretice care au stat la baza unor programe specifice care țineau de statistică au fost realizate cu ajutorul consilierei, a cărei specializare era legată de domeniul respectiv și care desfășura o activitate și în cadru academic concentrată pe aceeași specializare: conferențiar universitar, cu studii în domeniul statisticii, atât în România, cât și în SUA, doctor în cibernetică și biostatistică, cadru didactic universitar la Universitatea X și Universitatea Y. Niciuna dintre probele care atestau specializările respective nu au fost contestate de către Ministerul Public, care a arătat însă că nu au existat acte la care aceasta să își fi adus contribuția în perioada în care a fost consilier al Ministrului.

Dreptul penal nu sancționează, prin infracțiunea de abuz în serviciu, un anumit mod de organizare a muncii prestate de o persoană care avea calificările necesare desfășurării unor activități conforme cu fișa postului, a căror existență este dovedită de probele din dosar. Abuzul în serviciu decurge doar din caracterul fictiv al angajării. Un mod de organizare a muncii prin care sunt atinse unele dintre obiectivele stabilite prin contractul de muncă/fișa postului exclude caracterul fictiv al angajării. În consecință, evaluarea elementelor de tipicitate a infracțiunilor, care formează obiectul prezentei acuzații, plecând de la numărul mic de zile în care a fost efectiv prezentă la activitățile desfășurate de Ministerul Sănătății, nu poate conduce la stabilirea răspunderii penale pentru infracțiunile de abuz în serviciu și infracțiunile subsecvente decurgând din aceeași acuzație, respectiv infracțiunile de fals, atunci când este probată o activitate desfășurată conform fișei postului.

Infracțiunea de abuz în serviciu, conform jurisprudenței ce precede, a fost reținută în cazul unor angajări fictive, care presupun o situație de fapt contrară celei care ar fi decurs din contractul de muncă/ fișa postului, iar nu din absența atingerii obiectivelor activității desfășurate.

Or, în cauză, participarea unui specialist în domeniul statisticii medicale, în calitate de reprezentant al Ministrului Sănătății, la conferințe cu caracter medical, confirmă caracterul real al angajării respectivei persoane. În egală măsură, caracterul fictiv al angajării consilierei este infirmat de activitățile prestate, reținute încă din faza de urmărire penală, având în vedere că aceste activități se înscriau în fișa postului și erau conforme cu pregătirea profesională a persoanei angajate.

Ceea ce se evaluează în legătură cu acuzația formulată este realitatea activităților prestate, iar nu locul în care au fost prestate (dupa cum a stabilit într-o altă cauză, citată mai sus, Direcția Națională Anticorupție). O angajare reală presupune o activitate desfășurată în condițiile contractului de muncă/fișei postului. Faptul că era singurul consilier al Ministrului Sănătății cu o specializare în domeniul statisticii medicale, dă credibilitate declarației administrată ca probă în apel, în sensul că Ministrul a avut nevoie de expertiza consilierului inclusiv în legătură cu proiectul pilot privind achiziția centralizată de medicamente, derulat începând cu luna iulie 2017, și nu doar pentru a-l reprezenta pe ministru la conferințele reținute în Rechizitoriu (Timișoara – 4–6.05.2017 și Sălaj – 16.11.2017).

Dreptul penal nu poate fi utilizat pentru a sancționa deficiențe de organizare instituțională sau lipsa unor mecanisme de control intern. Astfel, abuzul în serviciu nu poate fi reținut în situația în care activitatea profesională se desfășoară de la distanță, iar natura atribuțiilor nu presupune o prezență fizică obligatorie. În cazul consilierului personal, activitatea este prin definiție preponderent intelectuală și consultativă, necuantificabilă în parametri ce țin de pontaj. Lipsa prezenței fizice nu este echivalentă cu lipsa activității, iar absența unor documente formale (ordine de deplasare, rapoarte scrise) nu poate fundamenta automat concluzia inexistenței muncii prestate. În plus, prin angajarea respectivei consiliere nu s-a urmărit, de către niciunul dintre cei trimiși în judecată, crearea unui venit suplimentar pentru B, în absența unei activități desfășurate de către aceasta. Probele au condus la concluzia, necontestată de către acuzare, că B a fost angajată cu o normă parțială în cadrul cabinetului Ministrului, a renunțat la unele dintre activitățile didactice, pentru a putea să își desfășoare activitatea de consiliere, nu a solicitat decontarea cheltuielilor determinate de deplasările la conferințe. Eventualele nereguli legate de modul de executare a raportului de muncă țin, cel mult, de răspunderea administrativă, disciplinară sau civilă, iar nu de cea penală.

Probele administrate au condus la concluzia că cel puțin unele dintre atribuțiile din fișa postului au fost îndeplinite. Exercitarea acestora într-o manieră suficient de conformă cu cerințele contractuale justifică absența caracterului fictiv al angajării (care se reflectă atât asupra autorului cât și a complicelui), dar și, subsecvent, la absența infracțiunii de fals intelectual care se presupune că ar fi fost comisă pentru a consolida aparența caracterului real al angajării.

Astfel, infracțiunea de fals intelectual, reținută în rechizitoriul din cauza de față, are un caracter subsecvent, de instrument al comiterii infracțiuni de abuz în serviciu, fiind deci indisolubil legată de abuzul în serviciu. Or, în măsura în care elementele constitutive ale abuzului în serviciu nu sunt întrunite, nici infracțiunea de fals intelectual nu poate fi reținută în mod autonom, întrucât aceasta este lipsită de scopul infracțional care să îi confere relevanță penală.

Falsul intelectual nu constituie un scop în sine, ci, în cauza de față, este reținut doar ca mijloc de realizare sau de ascundere a infracțiunii principale, aceea de abuz în serviciu, astfel că în speță, semnarea sau întocmirea documentelor aferente raportului de muncă nu au avut drept scop inducerea în eroare a unei autorități ori producerea unui efect juridic distinct, ci a reprezentat strict formalizarea administrativă a unui raport juridic existent, apreciat ulterior de acuzare ca fiind nelegal. O astfel de calificare ex post nu poate transforma acte administrative uzuale în infracțiuni de fals intelectual.

Mențiunile din foile de prezență nu reprezintă atestări necorespunzătoare adevărului în sensul art. 321 C.pen., întrucât funcția de consilier personal permite prestarea activității de la distanță, iar semnarea acestora nu echivalează cu certificarea unei prezențe fizice, ci o formalitate administrativă lipsită de relevanță penală.

În consecință, falsul intelectual subsecvent urmează soarta juridică a infracțiunii principale, astfel că, în absența abuzului în serviciu, acesta este lipsit de autonomie penală, neputând justifica atragerea răspunderii penale distincte, iar lipsa elementelor de tipicitate obiectivă pentru infracțiunea de abuz în serviciu determină absența infracțiunii de fals intelectual.

Față de aceste considerente, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, a admis apelurile declarate de inculpații A și B împotriva sentinței penale nr. 588 din data de 3 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală.

A desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând,

În baza art. 396 alin. (5) C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., a achitat inculpatul A pentru infracțiunea de fals intelectual în forma unității legale a infracțiunii continuate prevăzută de art. 321 C.pen., cu aplicarea art.35 alin. (1) C.pen. (12 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (5) C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.proc.pen., a achitat inculpatul A pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit în formă continuată prevăzută de art.13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (12 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (5) C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.proc.pen., a achitat inculpata B pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit sub forma complicității în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C.pen.raportat la art.13 ind. 2 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (12 acte materiale).

În baza art. 25 alin. (5) C.proc.pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă, iar în baza art. 397 alin. (5) C.proc.pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă până la concurența sumei de 74,461.14 lei.

A fost înlăturată dispoziția de desființare a foilor colective de prezență pentru lunile februarie 2017 – ianuarie 2018 în partea ce o vizează pe inculpata B.

Totodată, a fost respins apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.