ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 03 aprilie 2025

Asupra cauzei de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 431 pronunțată la data de 13.04.2023 de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. (pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual în participație improprie, în formă continuată (30 de acte materiale), prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual în participație improprie, în formă continuată (30 de acte materiale), prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata C. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual în participație improprie, în formă continuată (17 de acte materiale), prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata D. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual în participație improprie, în formă continuată (17 de acte materiale), prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata E. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata E. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual în participație improprie, în formă continuată (17 de acte materiale), prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî în acest sens, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat, în primul rând, că faptele de care sunt acuzați inculpații nu există în materialitatea lor, pe de o parte, iar pe de altă parte, în măsura în care ar exista, nu îndeplinesc trăsăturile de tipicitate obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu.

Instanța a observat că, prin dispozițiile art. 174 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, legiuitorul a înțeles să includă cursurile de educație farmaceutică continuă în categoria programelor de formare și dezvoltare profesională, alături de cursurile de rezidențiat, de perfecționare, de specializare, de studii complementare în vederea obținerii de atestate.

Printr-o interpretare teleologică și sistematică a textelor legale, s-a dedus că programele de formare și dezvoltare profesională (în care se includ și cursurile de educație farmaceutică continuă, cf. art. 174 alin. (2) din lege -în continuare cursuri EFC) reprezintă acele programe postuniversitare de formare și dezvoltare profesională continuă despre care face vorbire art. 173 alin. (1) din lege.

Într-adevăr, există deosebiri de esență între aceste cursuri EFC și cele de perfecționare, astfel cum au explicitat pe larg și inculpații în declarațiilor lor, însă aceste diferențe nu exclud cursurile EFC din categoria programelor postuniversitare de formare și dezvoltare profesională continuă. Mai mult, chiar în Regulamentul de învățământ postuniversitar al U.M.F. F. Cluj, aprobat prin H.S. nr. 5/26.05.2009, activitățile de educație medicală continuă erau menționate la cap. II- Cursuri postuniversitare de perfecționare

S-a observat și că, în cuprinsul art. 173 din lege, legiuitorul a reglementat anumite caracteristici generale ale programelor postuniversitare, urmând ca, potrivit alin. (2), acestea să fie detaliate potrivit unui regulament propriu de organizare și desfășurare, aprobat de senatul universitar.

Potrivit alin. (6) al art. 173, La finalizarea programelor postuniversitare de formare și dezvoltare profesională, instituția organizatoare eliberează un certificat de atestare a competențelor profesionale specifice programului.

Referitor la acest ultim aspect, din declarațiile inculpaților coroborate cu cele ale martorilor, în cazul cursurilor EFC, participanții primesc doar un certificat de participare la curs, în baza căruia pot obține credite EFC de la Colegiul Farmaciștilor.

Aceasta întrucât, astfel cum s-a precizat anterior, dispozițiile art. 173 din Legea nr. 1/2011 au un caracter general, aplicabil tuturor programelor postuniversitare de formare și dezvoltare profesională, însă, potrivit art. 14 din Regulamentul privind învățământul postuniversitar al U.M.F. F. Cluj, elaborat în conformitate cu Legea nr. 1/2011, la finalizarea cursurilor EFC, în urma susținerii unui examen soldat cu calificativul admis sau respins, va fi eliberat un certificat care atestă participarea la curs. Certificatul se eliberează în baza unui catalog de curs, după verificarea achitării taxei de curs.

În al doilea rând, în urma analizei întregului material probator, instanța nu a putut reține că, în desfășurarea cursurilor EFC inculpații dețineau calitatea de funcționari publici aflați în exercitarea unor îndatoriri de serviciu.

Materialul probatoriu testimonial a dovedit însă că, inculpații au susținut cursurile EFC în calitate de speakeri/lectori/formatori și nu de cadre universitare, iar calitatea de lector poate reveni oricărei persoane absolventă de studii superioare de farmacie, medicină, nutriție, care dovedesc că prezinta calități de formare și că pot prezenta informații utile pentru profesia de farmacist (declarații martori G., H., I.- f. x d.i.), cu precizarea că, calitatea de lector în cadrul acestor cursuri nu este echivalentă cu cea de lector universitar.

Astfel, cursurile de educație farmaceutică continuă pot fi organizate de orice furnizor înscris în registrul Colegiului Farmaciștilor (inclusiv persoane juridice de drept privat).

După cum rezultă din fișa postului anexă la contractele individuale de muncă, organizarea și susținerea cursurilor de educație farmaceutică continuă nu intră în atribuțiile de serviciu ce revin inculpaților. Acești formatori aleg ei să desfășoare această activitate, nu este obligatorie (declarație martor G.).

Organizarea și susținerea acestor cursuri nu face parte din norma didactică a inculpaților, aspect care rezultă și din adresa nr. x/30.09.2022 a U.M.F. Cluj-Napoca depusă la dosarul cauzei la data de 03.10.2022 .

Pe de altă parte, nici chestiunea remunerării inculpatului A. cu suma de 3917 RON, conform notei de fundamentare atașată adresei nr. x/30.09.2022 a U.M.F., nu poate răsturna această concluzie, atât timp cât o asemenea plată nu a fost efectuată și pentru cele patru inculpate, iar martorii întrebați cu privire la această chestiune au arătat în mod unanim că, pentru activitatea în cadrul acestor cursuri, lectorii nu sunt remunerați.

Într-adevăr, potrivit art. 21 din Regulament (inclusiv în forma în vigoare în anul 2016), activitatea din cadrul programelor postuniversitare de formare și dezvoltare profesională continuă se normează separat și nu intră sub incidența art. 288 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 .

Raportat la toate aceste considerente, instanța a apreciat că, în lipsa existenței condițiilor esențiale ale elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu- calitatea de funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu se impune continuarea analizei și asupra celorlalte chestiuni invocate în apărare de inculpați, care privind inexistența unei pagube ori a unei vătămări a drepturilor/intereselor legitime ale unei persoane.

Pentru toate motivele expuse anterior, instanța a opinat că presupusele fapte de abuz în serviciu nu sunt prevăzute de legea penală, fiind incident sub acest aspect temeiul de achitare prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Continuând analiza de la baza acuzației, cu privire la omisiunea inculpaților de a susține cursurile Calitatea medicamentului - Metode moderne aplicate în studii de stabilitate, Elemente de dietă sănătoasă în contextul piramidei alimentare și Comportamente de stil de viață cu efecte nocive asupra sănătății, conform programului de curs, respectiv de a realiza evaluarea cunoștințelor participanților, instanța a reținut următoarele:

În urmărirea penală s-a reținut că:

- la cursul Calitatea Medicamentului, dintre persoanele înscrise la curs și audiate în calitate de martori, 2 persoane au declarat că au participat atât la curs cât și la examen, iar 7 persoane au declarat că au participat la curs fizic, 3 persoane că au susținut un examen oral și 2 persoane au predat un referat;

- la cursul Elemente de dietă sănătoasă în contextul piramidei alimentare, 3 persoane au declarat că au participat la curs fizic, o persoană a declarat că a participat atât la curs, cât și la evaluare și 2 persoane s-au prezentat o dată pentru ridicarea suportului de curs și o dată pentru evaluare;

- la cursul Comportamente de stil de viață cu efecte nocive asupra sănătății, o persoană a declarat că a participat atât la curs, cât și la examen, o persoană a declarat că a participat la curs fizic și o persoană a participat la evaluare.

Potrivit declarațiilor martorilor reaudiați în fața instanței, a rezultat că au participat fizic la cursuri, au purtat discuții cu profesorii, au fost evaluați oral: J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U.) și au primit suportul de curs: J., K., L., M., V., W., N., O., P., X., Y., Q., Z., R., S., AA., BB., T., U.). De asemenea, martorii P. și BB. au sustinut că au fost evaluați prin alte metode.

Declarațiile martorilor se coroborează cu cele ale inculpaților. Potrivit acestora, cursurile menționate au fost ținute potrivit unui program care a avut în vedere necesitățile persoanelor înscrise, majoritatea fiind farmaciști cu un loc de muncă. Într-adevăr, prezența nefiind una obligatorie, persoanele care au fost în imposibilitate de a se prezenta au primit doar suportul de curs.

Prin excepție, au existat persoane care nu au avut cunoștință despre înscrierea lor la aceste cursuri, procedura fiind realizată în numele lor de angajator (ex. martora CC.- f. x d.u.p.). Însă, existența acestor cazuri nu poate forma concluzia că inculpații nu au organizat și susținut cursurile de formare profesională continuă, acest fapt fiind infirmat prin declarațiile martorilor care au confirmat prezența lor fizică la universitate, discuțiile cu lectorii și primirea suportului de curs.

Referitor la evaluarea participanților, în materia acestor cursuri de formare profesională continuă, nu există obligativitatea promovării unui examen scris de verificare a cunoștințelor, obținerea calificativului fiind lăsată la latidudinea lectorului, fiind posibilă inclusiv prin predarea unui referat, evaluarea orală prin discuții pe marginea temei cursului.

Instanța a reținut în final că, cele trei cursuri în discuție reprezintă cursuri de educație farmaceutică continuă (formare profesională continuă), sunt organizate în colaborare cu Colegiul Farmaciștilor din România, nu intră în atribuțiile de serviciu ale profesorilor, se desfășoară în afara programului de lucru și a normei didactice de bază, astfel încât nu sunt remunerate. Participanții primesc un suport de curs, orarul este unul flexibil pentru a ține cont de programul farmaciștilor și aceștia sunt evaluați prin metoda aleasă în mod unilateral de lector, primesc calificativul admis/respins și un certificat de participare (nu o diplomă de studiu), în baza căruia obțin ulterior credite EFC.

Raportat la toate acestea, instanța a conchis că inculpații au organizat și au susținut cursurile Calitatea medicamentului - Metode moderne aplicate în studii de stabilitate, Elemente de dietă sănătoasă în contextul piramidei alimentare și Comportamente de stil de viață cu efecte nocive asupra sănătății, chiar dacă orarul stabilit inițial nu a fost pe deplin respectat. Referitor la evaluarea cursanților prezenți, rezultă din probațiunea testimonială că aceasta s-a desfășurat oral, prin adresarea unor întrebări/discuții pe marginea temei cursului.

Este adevărat că au existat și persoane înscrise la curs care nu s-au prezentat la U.M.F. și nu au fost evaluate, însă cărora le-au fost emise certificate de participare, pe care doar o parte dintre acestea le-au folosit efectiv pentru a obține ulterior credite EFC. Chiar și așa, nu se poate concluziona că fapta pentru care inculpații au fost trimiși în judecată ar exista în materialitatea ei, atât timp cât, astfel cum am reținut anterior, cursurile au fost ținute în cadrul U.M.F.- Facultatea de Farmacie, o parte dintre cei înscriși s-au prezentat personal, au avut loc discuții cu lectorii, precum și o evaluare orală.

Prin actul de acuzare s-a reținut și că, în luna decembrie 2016, inculpații B. și A. au determinat rectorul U.M.F. Cluj-Napoca să emită, în baza unei rezoluții infracționale unice și fără vinovăție, diplomele de participare la cursul Calitatea medicamentului - Metode moderne aplicate în studii de stabilitate, desfășurat în perioada 16.11.2016 -29.11.2016, pentru persoanele înscrise la curs, în condițiile în care aceste persoane nu au participat la desfășurarea cursului și nu au beneficiat de o evaluare a cunoștințelor dobândite prin participarea la curs. De asemenea, inculpatele C., D. și E., în luna decembrie 2016, au determinat rectorul U.M.F. Cluj-Napoca, în baza unei rezoluții infracționale unice și fără vinovăție, să emită diplomele de participare la cursurile Elemente de dietă sănătoasă în contextul piramidei alimentare, desfășurat în perioada 01.11.2016- 15.11.2016 și Comportamente de stil de viață cu efecte nocive asupra sănătății, desfășurat în perioada 16.11.2016- 29.11.2016, pentru persoanele înscrise la curs, în condițiile în care aceste persoane nu au participat la desfășurarea cursului și nu au beneficiat de o evaluare a cunoștințelor dobândite prin participarea la curs.

Așa cum s-a arătat, potrivit art. 14 din Regulamentul privind învățământul postuniversitar al U.M.F. F. Cluj, la finalizarea cursurilor EFC se emite certificatul care atestă participarea la curs și care este eliberat în baza catalogului de curs (în care figurează datele personale ale participantului, calitatea acestuia - de farmacist, calificativul admis/respins și situatia plății cursurilor).

Referitor la temeiul de achitare solicitat de inculpați- art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.- fapta nu există, instanța a reținut că nu se poate susține că actul material de determinare a rectorului U.M.F. să emită certificatele de participare la curs, prin transmiterea catalogului de curs completat de inculpați, nu a existat, în mod obiectiv, aspectul care trebuie analizat fiind dacă acesta este sau nu prevăzut de legea penală.

În continuare, cu privire la calitatea de funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu a domnului DD., instanța a reținut următoarele:

După cum a rezultat din probațiunea testimonială, U.M.F. Cluj-Napoca a organizat aceste cursuri EFC în calitate de furnizor acreditat, înscris în registrul Colegiului Farmaciștilor, unde figurează inclusiv persoane juridice de drept privat. S-a concluzionat astfel că, rectorul universității nu a emis certificatele în calitatea sa de reprezentant legal al instituției de învățământ superior (nefiind vorba despre acte de studii, cum ar fi diplome de licență, masterat), ci ca reprezentant al furnizorului de educație farmaceutică continuă, acreditat de Colegiul Medicilor din România. În aceste împrejurări, semnatarul certificatelor de participare- dl DD. nu a acționat în calitatea sa de funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Referitor la condiția atestării unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin rechizitoriu s-a reținut că rectorul U.M.F., fără vinovăție, a emis persoanelor înscrise la curs certificatele de participare, deși aceste persoane nu au participat la desfășurarea cursului și nu au beneficiat de o evaluare a cunoștințelor dobândite prin participarea la curs.

Instanța judecă cauza numai în limitele sesizării prin rechizitoriu. Așa fiind, nu s-a putut reține că toate certificatele de participare întocmite în baza catalogului de curs completat de inculpați ar fi fost emise unor persoane care nu au participat la cursuri și nu au fost evaluate, întrucât o astfel de concluzie este incorectă, după cum am arătat pe larg la pct. IV supra. Cursurile au fost susținute de către cei cinci inculpați, o parte dintre cei înscriși s-au prezentat personal la sediul facultății, au avut loc discuții cu lectorii, precum și o evaluare orală a participanților.

B. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

Prin decizia penală nr. 1515/A din 29.10.2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 431 din 13.04.2023 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, care a fost desființată, în întregime, și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților A., B., C., D., E., sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea și art. 13

2

din Lg. 78/20000, pentru inculpatele C., D. și E. și cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal în ceea ce privește pe inculpații A., B., C., D. și E. pentru comiterea infracțiunii instigare la fals intelectual în participație improprie, în formă continuată, prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 25 alin. (3) și (5) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor -certificate eliberate de UMF Cluj - Napoca ce atestă participarea la cursurile postuniversitare cu codurile 331, 332 și 439, desfășurate în perioada noiembrie - decembrie 2016, eliberate pentru EE., FF., GG., HH., II., JJ., BB., KK., LL., CC., MM., Y., Z., NN., W. și OO..

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a apreciat ca fiind relevante art. 1-4 din Regulament Regulamentul de învățământ postuniversitar, Programul Național de Educație Farmaceutică Continuă, Hotărârea Consiliului de Administrație al UMF "F." nr. 405/28.07.2016.

Raportându-se la aceste dispoziții legale s-a înlăturat concluzia instanței fondului că UMF Cluj-Napoca ar fi organizat cursurile vizate, nu în calitatea sa de instituție de învățământ universitar, ci doar ca reprezentant al furnizorului de educație farmaceutică continuă, acreditat de Colegiul Farmaciștilor din România.

UMF Cluj-Napoca nu ar fi putut organiza cursuri postuniversitare dacă nu ar fi avut calitatea de instituție de învățământ superior ce are acreditat cel puțin program de studii universitare de licență sau masterat în domeniul științific respectiv.

S-a reținut faptul că aceste cursuri postuniversitare erau concepute de Universitate care elabora în fiecare an o ofertă a cursurilor de perfecționare postuniversitară, pe specialități, ofertă ce cuprindea titlul cursului, locul desfășurării - în cadrul spațiilor deținute de UMF - durata, cadrele didactice de predare - ceea ce conduce la concluzia că aceste cadre didactice funcționau în cadrul UMF - prețul cursului, că veniturile extrabugetare provenite din cursurile postuniversitare pot fi repartizate în proporție de 30% regie UMF; că UMF prin Prorectorat încheie contracte de studii cu participanți la aceste programe iar certificatul de atestare a participării la curs este emis de UMF, nu poate să conducă decât la concluzia că aceste cursuri erau organizate de UMF în calitatea sa de instituție de învățământ superior public finanțată, conform art. 222 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 în vigoare la momentul comiterii faptelor și din fonduri publice.

Împrejurarea că aceste cursuri de formare profesională continuă se finanțau și din taxele participanților și că oferta UMF despre care au făcut anterior vorbire trebuia "acceptată" de către instituțiile colaboratoare, în contextul în care, așa cum a arătat UMF și-a asumat oferta cursurilor postuniversitare, a pus la dispoziție spațiile sale, competența profesională a cadrelor didactice angajate în cadrul UMF și a beneficiat de o parte din sumele încasate cu titlul de taxă de participare, nu poate conduce la ignorarea calității de instituție publică a UMF și implicit a calității de funcționari publici a inculpaților.

Chiar dacă inculpații nu au fost remunerați pentru susținerea acestor cursuri sau sursa remunerațiilor era diferită de bugetul de stat ce asigură finanțarea de bază a instituțiilor de învățământ superior de stat, aceștia nu puteau susține aceste cursuri decât în calitatea lor de cadre didactice angajate anterior în cadrul UMF.

S-a reamintim că oferta cursurilor postuniversitare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu numele cadrelor didactice ce urmează să susțină cursul.

Pe de altă parte, s-a înlăturat apărărilor comune ale inculpaților conform cărora cursurile de educație farmaceutică continuă nu coincid cu programele postuniversitare, ele fiind astfel de cursuri postuniversitare pentru că se încadrează în categoria cursurilor postuniversitare fiind cuantificate prin unități de creditare - EFC, credite ce contribuiau la alcătuirea punctajului profesional al farmacistului.

Legea Învățământului și Regulamentul antemenționat, dar și Carta UMF, nu fac distincțiile invocate de apărare, ci combat susținerile acestora.

În opinia instanței, nici împrejurarea că aceste cursuri nu au fost înregistrate ulterior în Registrul Național al Programelor Postuniversitare nu poate înlătura caracterul de curs postuniversitar al acestora.

S-a reținut că inculpații aveau calitatea de funcționari publici aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceștia erau angajați ai UMF, fiind irelevant faptul că unii erau angajați în baza unor contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, iar inculpatul A. pe perioadă determinată. Ei au susținut aceste cursuri, fiind de asemenea lipsit de relevanță juridică în economia cauzei dacă au fost remunerați sau nu, doar urmare a calității lor de cadre universitare.

Este de necontestat susținerea instanței fondului și a apărătorilor inculpaților că aceste cursuri EFC pot fi susținute și de alte entități juridice sau persoane fizice autorizate, dar cursurile ce sunt vizate de prezentul dosar au fost organizate de UMF în calitatea sa de instituție de învățământ superior, iar nu în altă calitate.

Astfel, cum a mai arătat și anterior în această calitate s-au întocmit ofertele de cursuri pe fiece an universitar, oferte ce trebuiau să cuprindă și numele cadrelor didactice care la susțineau. Or, conform legii învățământului funcțiile didactice sunt cele prevăzute de art. 285 iar art. 287 stipulează ce cuprinde norma didactică. Or, activitățile descrise la lit. a), f) și h) au fost desfășurate de inculpați astfel că nu s-a primit aserțiunea instanței fondului și a apărării că activitățile desfășurate nu erau în fișa postului.

Ele nu doar că sunt prevăzute de lege dar, în cazul inculpatului A. au și fost enumerate.

În analiza privind calitatea de funcționar public a inculpatului a avut în vedere și decizia nr. 8/2017 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Deși s-a stabilit prin această decizie că profesorul din învățământul preuniversitar de stat are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza II -a din C. pen., argumentele avute în vedere pentru pronunțare sunt mutatis mutandis, valabile și în situația cadrelor didactice din învățământul universitar.

Sfera persoanelor care au calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen. poate fi determinată pe baza a două criterii: exercitarea unei funcții specifice în cadrul unui sistem public și finanțarea din fonduri publice a structurii în cadrul căreia este exercitată funcția specifică.

Astfel, referitor la primul criteriu, persoana care exercită o funcție specifică în cadrul sistemului public de învățământ, așa cum este profesorul în învățământul preuniversitar, care este personal didactic, se circumscrie categoriei funcționarilor publici în accepțiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen.

În ceea ce privește al doilea criteriu, persoanele care exercită o funcție specifică în cadrul unei structuri finanțate din fonduri publice sunt incluse în categoria funcționarilor publici în accepțiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen.

S-au avut în vedere art. 101 alin. (1) și art. 104 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară.

S-a menționat că, unitatea de învățământ preuniversitar de stat este o structură finanțată din fonduri publice.

Funcțiile specifice (personal didactic) din cadrul sistemului public de învățământ, exercitate în unitățile de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din fonduri publice, se circumscriu sintagmei "funcții publice de orice natură" în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen.

Așadar, profesorul din cadrul învățământului preuniversitar de stat exercită cu titlu permanent, cu o remunerație, o funcție specifică (personal didactic) în sistemul public de învățământ, în cadrul unei structuri finanțate din fonduri publice (unitate de învățământ preuniversitar de stat), exercitând o "funcție publică de orice natură" în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen.

Salarizarea profesorului din cadrul unității de învățământ preuniversitar de stat este finanțată din fonduri publice.

S-a concluzionat că inculpații au calitatea de subiect activ al infracțiunii de abuz în serviciu.

S-a constatat de asemenea că prin modalitatea în care și-au exercitat atribuțiile de serviciu - atestare nereală că toate persoanele ce au achitat taxa de înscriere au participat la cursuri și au fost evaluate - au încălcat prevederile art. 173 din Legea nr. 1/2011, fără însă a cauza o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale UMF aptă să atragă răspunderea penală.

S-a avut în vedere următoarele aspecte de facto:

Celelalte persoane înscrise la curs martori în dosar au declarat că nu au participat la curs, chiar dacă doar în unele zile au primit suport de curs, au fost evaluate fie prin adresarea unor întrebări fie prin întocmirea unor referate.

În acest context nu poate fi primită susținerea acuzării că nu ar fi fost organizat.

Este reală însă susținerea că evaluarea participanților s-a limitat doar la cei care au participat la curs.

Cu toate acestea, deși pentru obținerea certificatului ce atesta participarea la curs era necesară prezența la curs atestată printr-un catalog de curs și susținerea unui examen soldat cu calificativul admis/respins, inculpații A. și B. au solicitat eliberarea certificatelor pentru toate persoanele înscrise la curs nu doar pentru cele care au fost prezente și evaluate.

Aceeași situație o regăsim și la celelalte două cursuri.

- la cel cu codul 331 s-au înscris 9 persoane dar 3 dintre ele PP., W. și OO. au declarat că nu au participat la acest curs și nu au fost evaluate.

- la cel cu codul 332 s-au înscris 8 persoane și doar 1 - W. a declarat că nu a participat și nu a fost evaluată.

Și cu privire la aceste două cursuri persoanele ce au afirmat că au participat au arătat că nu au fost la toate orele, că au primit suportul de curs și că au fost evaluate într-o formă sau alta.

Cât timp nici legea și nici regulamentul emis în baza acestora nu impun un grad de prezență la curs sau o anumită formă de evaluare, coroborând probele administrate pe parcursul procesului penal, inclusiv în fața instanței de apel, a concluzionat că aceste trei cursuri au fost susținute și persoanele care au participat la ele au fost evaluate.

Pe de altă parte a reținut că la toate cele trei cursuri, în baza catalogului de curs și a obținerii calificativului admis s-au eliberat certificate de atestare și persoanelor care nu au fost prezente la cursuri și nu au fost evaluate, încălcându-se astfel prevederile legale instituite de art. 173 din Legea nr. 1/2011 și art. 14 din Regulamentul de învățământ postuniversitar emis în baza legii. CCR a statuat în numeroase decizii că legislația primară poate fi detaliată prin intermediul adaptării unor acte de reglementare secundară, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, acte normative date în executarea legilor și a ordonanțelor Guvernului.

S-a reținut așadar că inculpații în calitatea lor de funcționari publici - cadre didactice în cadrul UMF - și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu respectiv nu au predat cursul și nu au evaluat toate persoanele înscrise la cursurile antemenționate. Astfel, chiar dacă obligația de predare a cursului a fost îndeplinită în raport de persoanele care au participat la această activitate, câtă vreme obligația de evaluare era una intuitu personae- în raport de fiecare cursant înscris pentru participare-, în sarcina inculpaților se impune a se reține îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu în ambele dimensiuni reținute în actul de acuzare.

În economia cauzei însă, această îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor lor de serviciu parțială după cum am arătat și mai sus cu privire la cca. 20 de persoane din totalul de 47 înscrise la curs nu a creat o vătămare intereselor UMF de o asemenea însemnătate încât să fie necesară atragerea răspunderii penale.

Nu s-a reținut existența unei vătămări a intereselor UMF cauzată de modul parțial inadecvat în care inculpații și-au exercitat atribuțiile de serviciu.

S-a avut în vedere, pe de o parte, numărul de persoane care s-a dovedit că nu a participat la cursuri și nu a fost evaluat, faptul că aceste persoane nu erau condiționate în exercitarea profesiei de obținerea acestor credite EFC - așa cum rezultă din actele dosarului volumul V dup în care Colegiile Farmaciștilor din judetele Alba, Arad, Bihor, Cluj, Iași, Mures, Sălaj și Sibiu au pus la dispoziția organelor judiciare situația creditelor EFC pentru fiecare martor în parte. - toți martorii aveau chiar și fără aceste credite EFC, suficiente credite pentru a-și putea continua activitatea ceea ce echivalează cu o bună pregătire profesională a lor, dar și împrejurarea că UMF a susținut în mod constant că nu i-au fost vătămate drepturile sau interesele legitime.

Vătămarea ar putea fi, având în vedere minimalismul exprimat în acest sens de organele de urmărire penală, o afectare a reputației UMF ca instituție de învățământ superior prin aceea că eliberează certificate ce atestă participarea la cursuri în mod formal.

Dar o atare vătămare are un caracter atât general, de subiectiv și de imprevizibil încât ea nu a putut fi constatată de către instanța de apel.

În ceea ce privește cea de a doua acuzație formulată împotriva inculpaților - instigare la fals intelectual prev. de art. 320 din C. pen. a reținut că fapta întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii pentru cele 20 de persoane care nu au participat la curs și nu au fost evaluate.

Persoana care a fost instigată la comiterea infracțiunii, contrar celor reținute de instanța fondului și pentru considerentele expuse anterior, a acționat fără vinovăție în calitatea sa de funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu atestând, prin eliberarea certificatelor ce confirmau participarea la curs și evaluarea celor 20 de martori cu privire la care s-a dovedit, dincolo de orice dubiu rezonabil, că nu au luat parte la cursurie organizate de UMF, împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Actul de instigare a constat în depunerea de către inculpați a cataloagele ce consemnau prezența la curs și împrejurarea că au fost evaluați toți cei care au achitat taxa de înscriere, fiind toți declarați admiși.

Având în vedere data săvârșirii faptelor decembrie 2016 Curtea a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale.

C. Împotriva deciziei nr. 1515/A/2024 din 29 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, inculpații B., A., C. și D. au declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17.01.2025, când s-a stabilit termen la data de 6 martie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpații B., A., C. și D., au invocat motivele de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. pen., prin prisma cărora s-a solicitat achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual în participație improprie, în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta pentru care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, s-a arătat că, în speță, nu există o corespondență între fapta de instigare la fals intelectual în formă continuată pentru care s-a dispus soluția de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale și norma de incriminare, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen.

Raționamentul instanței de fond prin care s-a constatat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii imputate, a fost apreciat de către apărare ca fiind corect, întrucât rectorul universității nu a emis certificatele ce atestau participarea la curs în calitatea de reprezentant legal al instituției de învățământ superior, ci ca reprezentant al furnizorului de educație farmaceutică continuă acreditat de Colegiul Medicilor din România, astfel încât, acesta nu a acționat în calitatea de funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Or, contrar argumentelor instanței de apel, s-a arătat că organizarea și susținerea celor trei cursuri nu intrau în atribuțiile de serviciu ale inculpaților, astfel cum rezultă fără echivoc din conținutul Adresei U.M.F. nr. 26734 din 30.09.2022, aspect care este indisolubil legat de atribuțiile de serviciu ale rectorului UMF Cluj - Napoca de emitere a diplomelor de participare la cursuri.

Făcând trimitere la dispozițiile art. 173 din Legea nr. 1/2011, recurenții au arătat că instanța de apel a făcut confuzie între cursurile de educație farmaceutică continuă (cursurile de EFC) susținute de inculpați, denumite greșit de UMF "cursuri postuniveristare de educație farmaceutică continuă" și programele postuniversitare de formare și dezvoltare profesională sau programele postuniversitare de perfecționare, reglementate de art. 173 alin. (2) fin Legea educației naționale nr. 1/2011.

În acest sens, s-a precizat că, spre deosebire de cursurile de educație farmaceutică continuă organizate de inculpați care nu aveau nicio reglementare legală (privind modul de organizare, desfășurare, finalizare), modalitatea concretă de organizare și desfășurare a programelor postuniversitare era reglementată în perioada de referință prin mai multe acte normative infralegale.

Prin urmare, Legea educației naționale nr. 1/2011 nu este aplicabilă celor trei cursuri organizate de către recurenții - inculpați și nici activității desfășurate de aceștia cu ocazia susținerii lor.

Prin încheierea de ședință din data de 6 martie 2025, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații B., A., C. și D. și s-a acordat termen pentru data de 03 aprilie 2025.

D. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație declarat de inculpații B., A., C. și D. este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei.

Pentru că în privința infracțiunii de abuz în serviciu instanța de apel a pronunțat o soluție de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va decupa din tabloul faptic doar situația ce descrie infracțiunea de instigare la fals intelectual în forma continuată pentru care instanța de apel a dispus încetarea procesului penal.

Astfel, în fapt, s-a reținut că în luna decembrie 2016 inculpații au determinat rectorul UMF Cluj-Napoca să emită diplome de participare la cursul Calitatea medicamentului - Metode moderne aplicate în studii de stabilitate -inculpatul A. și B. și la cursurile Elemente de dietă sănătoasă în contextul piramidei alimentare și Comportamente de stil de viață cu efecte nocive asupra sănătății - inculpatele C., D. și E., pentru persoanele înscrise la curs, în condițiile în care aceste persoane nu au participat la desfășurarea cursului și nu au beneficiat de o evaluare a cunoștințelor dobândite prin participarea la curs.

Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări constituie infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen.

Totodată, dispozițiile art. 47 din C. pen. prevăd că instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

Înalta Curte reține că, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de instigare la fals intelectual constă în acțiunea de a determina, cu intenție, săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen.

Subiectul activ al infracțiunii de fals intelectual este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană care are calitatea de funcționar și săvârșește fapta în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de la fond a reținut că U.M.F. Cluj-Napoca a organizat aceste cursuri EFC în calitate de furnizor acreditat, înscris în registrul Colegiului Farmaciștilor, unde figurează inclusiv persoane juridice de drept privat. S-a concluzionat astfel că, rectorul universității nu a emis certificatele în calitatea sa de reprezentant legal al instituției de învățământ superior (nefiind vorba despre acte de studii, cum ar fi diplome de licență, masterat), ci ca reprezentant al furnizorului de educație farmaceutică continuă, acreditat de Colegiul Medicilor din România. În aceste împrejurări, semnatarul certificatelor de participare- dl DD. nu a acționat în calitatea sa de funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În raport cu situația de fapt astfel reținută, Înalta Curte reține că determinarea inculpaților la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, nu a vizat o persoană dintre cele prevăzute la art. 175 din C. pen.

Prin urmare, nu este îndeplinită condiția cu privire la subiectul activ special, cu referire la prevederile art. 321 alin. (1) din C. pen., întrucât infracțiunea de fals intelectual se poate comite doar de un funcționar public care are competentă cu privire la întocmirea înscrisurilor presupuse a fi false.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație formulat de inculpații B., A., C. și D. împotriva deciziei nr. 1515/A/2024 din 29 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2020.

Va casa în parte decizia penală atacată și, în rejudecare:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. va achita pe inculpații A., B., C. și D., pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals intelectual în participație improprie, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 443 alin. (1) din C. proc. pen., prin extindere, va achita cu privire la aceeași infracțiune și pe inculpata E..

Va înlătură dispoziția privind desființarea înscrisurilor dispusă de instanța de apel.

Va menține restul dispozițiilor deciziei atacate care nu contravin prezentei.

Va înlătura dispozițiile privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpații B., A., C. și D. împotriva deciziei nr. 1515/A/2024 din 29 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2020.

Casează în parte decizia penală atacată și, în rejudecare:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe inculpații A., B., C. și D., pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals intelectual în participație improprie, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 443 alin. (1) din C. proc. pen., prin extindere, achită cu privire la aceeași infracțiune și pe inculpata E..

Înlătură dispoziția privind desființarea înscrisurilor dispusă de instanța de apel.

Menține restul dispozițiilor deciziei atacate care nu contravin prezentei.

Înlătură dispozițiile privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 aprilie 2025.