ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 815/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.02.2023 sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH. și III., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Primul Ministru al României, au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: - fixarea sumei definitive datorate reclamanților din prezenta cauza, cu titlu de penalități, în temeiul art. 24, alin. (4), din Legea 554/2004, stabilite de către Înalta Curte de Casație si Justiție, prin Decizia 2370/08.05/2019, în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere, de la data pronunțării si până la data executării efective, - aplicarea unei amenzi în cuantum de 20%, din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, conform prevederilor art. 24, alin. (3), din Legea 554/2004, conducătorului autorității publice, respectiv, Primului Ministru al Guvernului României.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 826 din 9 mai 2024 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH. și III., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Primul Ministru al României, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., E., F., G., H., I., J., K., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., Toma Tarfin Octavian, EEE., FFF., GGG., HHH. și III., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de a obține executarea silită. În dezvoltarea motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că debitorul nu a pus în aplicare dispozițiile art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 55/2003, întrucât nu a fost reglementată prin hotărâre de guvern, vânzarea a 8% din acțiunile JJJ. către salariații săi, așa cum dispunea legea, ci doar a unui procent de 1%. Intimatul-pârât Guvernul României, în calitate de organ al administrației publice centrale, nu avea competența de a modifica partea din capitalul social care să fie vândută salariaților prin lege, de 8% din capitalul social al JJJ. S.A.. Astfel, limita de 8% din capitalul social trebuie înțeleasă în sensul că salariații JJJ. nu pot cumpăra, la prețul de privatizare, mai mult de 8%, iar Guvernul României nu are căderea să stabilească discreționar orice procent inferior celui de 8%. Prin hotărârea de guvern ce urma să fie adoptată în conformitate cu Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, intimatul-pârât Guvernul României trebuie să stabilească procedurile, termenele și condițiile în care cei care aveau calitatea de salariați ai JJJ. S.A., la data privatizării, pot să exercite dreptul conferit de lege de a dobândi acțiuni ale societății. Prin H.G. nr. 746/08.06.2022, Guvernul României nu a stabilit procedurile, termenele și condițiile sus-menționate, ci doar s-a dispus ca, prin ordin al ministrului energiei, în termen de 180 zile de la data expirării interdicției de înstrăinare a acțiunilor deținute de statul român, prevăzută de art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică, să se stabilească aceste proceduri termene și condiții. Prin H.G. nr. 746/08.06.2022, intimatul-pârât Guvernul României nu a organizat punerea în executare a dispozițiilor din lege privind vânzarea de acțiuni către salariații JJJ., ci doar promite ca în viitor, nu mai târziu de data de 31.12.2023, ministrul energiei să emită un ordin în acest sens. Prin urmare, susține recurentul-reclamant, debitorul Guvernul României nu a executat obligația stabilită în sarcina sa prin hotărârea supusă executării silite sau a executat-o neconform, executarea silită nu a rămas fără obiect și excepția lipsei de obiect/lipsei de interes este neîntemeiată. Mai arată recurenta-pârâtă, că pârâții printr-o întâmpinare formulată într-un alt dosar recunosc faptul că nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute în Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, motivând că nu pot emite o hotărâre de guvern fără ajutorul Ministerului Energiei. În privința motivului de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că prima instanță s-a pronunțat asupra unei cereri pe care nu a formulat-o, respectiv "fixarea unei sume definitive cu titlu de penalități de întârziere și obligarea Guvernului României la plata acestora". Recurentul-reclamant arată că a solicitat amendarea prim-ministrului și aplicarea de penalități de 1.000 RON/zi de întârziere, cereri întemeiate pe disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate de intimați Intimații-pârâți Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului și Prim-ministrul României au depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Prealabil, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile C. proc. civ. invocată de intimații pârâți apreciind că, în mod formal, criticile recurenților se circumscriu cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Totodată, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului pentru lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru invocată de intimații pârâți constatând că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul dispozițiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 raportat la art. 25 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Înalta Curte constată că, deși recurenții reclamanți și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile lor se subsumează cazului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă. Prin decizia nr. 2370 din 08 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată și completată prin încheierile din 30 mai 2019 și 11 iulie 2019, pârâtul Guvernul României a fost obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 9 din Anexa 1 a O.U.G. nr. 49 din 1997, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 55 din 2003, în vederea vânzării de acțiuni ale JJJ. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării deciziei și până la executarea obligației. Este de reținut că, potrivit art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997:"Acțiunile societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va tine evidenta acțiunilor și acționarilor în Registrul acționarilor, deschis și operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariații JJJ. - S.A. București au dreptul sa achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8 % din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului." Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, în condițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constrângerea pârâților la executarea deciziei Î.C.C.J. - SCAF nr. 2370/08.05.2019, prin stabilirea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, aplicată conducătorului Guvernului României și plata penalităților de 1000 de RON/zi de întârziere. Prima instanță a constatat că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească a fost îndeplinită dată fiind adoptarea de către Guvernul României a H.G. nr. 746/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 560/08.06.2022, prin care s-au stabilit următoarele: "ART. 1 - (1) Se aprobă vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acțiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "JJJ." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării. (2) Vânzarea acțiunilor se realizează cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2023. ART. 2 - În termen de 180 de zile de la data expirării interdicției de înstrăinare a acțiunilor deținute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică, cu modificările ulterioare, ministrul energiei aprobă, prin ordin, procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea acțiunilor în cota procentuală prevăzută la art. 1 alin. (1), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I." În recurs, reclamanții au contestat concluzia instanței de fond, susținând că executarea obligației prevăzute în titlul executoriu s-a realizat cu întârziere, H.G. nr. 746/2022 nefiind emisă la data sesizării instanței, precum și faptul că sancțiunile prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 trebuie aplicate în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce constituie titlul executoriu. În ceea ce privește procedura de executare silită a obligațiilor care implică un fapt personal al debitorului autoritate publică reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004, astfel cum rezultă din paragraful 65 din Decizia nr. 12/2018 pronunțată de Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în dosarul nr. x/2017), se constată că, într-o primă etapă, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la solicitarea creditorului, instanța de executare aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 C. proc. civ. Această etapă are un dublu scop: - pe de o parte, dă efect principiului disponibilității care guvernează executarea silită și în materia contenciosului administrativ (într-adevăr, debitorul nu este obligat să ceară executarea, iar dacă a cerut-o nu este obligat să o finalizeze, așa cum rezultă explicit din dispozițiile art. 24 alin. (5); altfel spus, fără o cerere formulată în temeiul art. 24 alin. (3) nu există executare silită în materia contenciosului administrativ (pentru ipotezele guvernate de art. 18 alin. (1) și (4) lit. b) și c) și art. 24 alin. (1), deoarece s-a încălca principiul disponibilității; în plus, spre diferență de dreptul comun, executarea silită în astfel de situații se face de instanța de executare și nu de executorul judecătoresc, ceea ce este firesc deoarece în discuție este constrângerea la exercițiului puterii publice; - pe de altă parte, prima fază are ca obiectiv să constrângă debitorul autoritate publică să execute în natură obligația care presupune faptul său personal, stabilită în sarcina sa de instanța de contencios administrativ, iar mijloacele de constrângere sunt amenda în favoarea statului și penalitățile în favoarea creditorului. Prin reglementare, caracter și scop, aplicarea acestui text de lege presupune, cu necesitate, ipoteza neexecutării hotărârii judecătorești definitive până la momentul epuizării tuturor fazelor procesuale în litigiul ce urmărește obligarea la executarea titlului executoriu și sancționarea conducătorului autorității publice. Altfel spus, instanța nu poate aplica mijloacele coercitive (amenda civilă și penalitățile de întârziere) în cazul în care, anterior formulării cererii de chemare în judecată sau, după caz, pe parcursul procesului, a intervenit executarea obligației de către debitor, deoarece acestea reprezintă un remediu pentru viitor, și nu pentru trecut, acestea neavând natura juridică a unor compensații/despăgubiri civile. Având în vedere că prin titlul executoriu, pârâtul Guvernul României a fost obligat la adoptarea unei hotărâri de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003 în vederea vânzării de acțiuni ale JJJ. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, iar la data de 8 iunie 2022, pe parcursul judecării prezentei cauze, pârâtul a adoptat H.G. nr. 746/2022, prin care a aprobat vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acțiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "JJJ." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării, Înalta Curte constată că prima instanță a interpretat în mod corect dispozițiile de drept material, reținând că nu se mai pot aplica mijloacele de constrângere în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,