ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3984/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună: - amendarea Guvernului potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere aplicată Primului Ministru al României, de la data de 08 mai 2019 până la îndeplinirea obligației, conform celor menționate în decizia Î.C.C.J. nr. 2370 pronunțată în dosarul cu nr. x/2015; - obligarea Guvernului României în calitate de debitor să plătească penalități de întârziere de 1000 RON/zi, de la data de 08 mai 2019 până la îndeplinirea obligației în speța de față, respectiv până la data de 16.01.2023, când a fost pronunțată decizia nr. 2/16.01.2023 în dosarul nr. x/2022, coroborat cu art. 891-892 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2045 din 11 decembrie 2023 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât și a respins ca fiind prescrisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Primul Ministru al României.

Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul-reclamant A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, inclusiv prin obligarea pârâtului la plata despăgubirilor civile în cuantum de 200.000 RON.

În motivarea recursului, recurentul a realizat o prezentare detaliată a cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2023, a motivelor de fapt și a dispozițiilor legale incidente (art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004), a etapelor procedurii de executare a hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ, inclusiv din perspectiva statuărilor din cuprinsul deciziilor nr. 2/16.01.2023 și nr. 12/22.02.2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

La datele de 5.07.2024 și 21.08.2024 recurentul-reclamant a depus 2 memorii de recurs, în completarea celui depus inițial la dosar.

Deși au fost legal citați, intimații-pârâți Guvernul României și Primul Ministru al României nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, în privința celor două memorii de completare a motivelor de recurs depuse la dosar, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "hotărârile pronunțate în condițiile art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare.", iar potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii, astfel încât, în cauza de față, Înalta Curte constată că actele de procedură (memoriile depuse la datele de 5.07.2024 și 21.08.2024) prin care recurentul pârât își completează motivele și argumentele recursului deja exercitat în termen, sunt tardiv formulate, în raport cu data comunicării sentinței recurate - 5.01.2024.

Prin urmare, pentru temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va admite excepția tardivității cererii de completare a motivelor de recurs și va anula această cerere ca tardiv formulată.

Analizând în continuare, în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului (memoriul de recurs depus în termenul legal la data de 10.01.2024 - dosar recurs), instanța de control judiciar apreciază că recursul declarat de recurentul A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: . . . . . . . . . . d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Legiuitorul a înțeles să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că memoriul de recurs nu cuprinde critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, motivele formulate neputând fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deși recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva sentinței prin care prima instanță a analizat excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportându-se la data data pronunțării deciziei Î.C.C.J. nr. 2370/8.05.2019, la termenul general de prescripție de 3 ani stabilit de legiuitor pentru executarea titlului executoriu, la prelungirea acestuia până la data de 8.08.2022 ca urmare a emiterii decretelor prin care s-a instituit starea de urgență în cursul anului 2020 și la depunerea prin poștă a cererii de chemare în judecată la data de 1.09.2023, susținerile din calea de atac promovată reprezintă apărări asupra fondului cererii de chemare în judecată, fără ca recurentul să facă vreo referire concretă la considerentele sentinței pronunțate de curtea de apel, astfel încât simpla sa nemulțumire față de soluția pronunțată nu echivalează cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă și nu este menit a corecta eventualele greșeli de apreciere/calificare a situației de fapt deduse judecății.

De asemenea, indicarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ. s-a realizat doar formal, recurentul neformulând argumente care să corespundă situațiilor reglementate de aceste dispoziții legale.

Prin urmare, întrucât recurentul nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus-menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va admite excepția nulității și va constata nul recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității cererii de completare a motivelor de recurs.

Anulează ca tardiv formulată cererea recurentului-reclamant A. de completare a motivelor de recurs.

Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2045 din 11 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.