ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 februarie 2025

Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a dispus următoarele:

În temeiul art. 342 din C. proc. pen. a constatat competența materială și teritorială a Curții de apel Iași și legalitatea sesizării instanței.

În temeiul art. 345 alin. (3) din C. proc. pen., a admis cererile și excepțiile formulate de inculpata A., cu privire la nelegalitatea administrării probei cu procesul-verbal din data de 31.05.2024, întocmit de agent șef principal B..

A constatat nulitatea relativă și a exclus din materialul probator procesul-verbal din data de 31.05.2024, întocmit de agent șef principal B..

A înlăturat fizic din dosarul de urmărire penală nr. 67/259/P/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași procesul-verbal din data de 31.05.2024, întocmit de agent șef principal B..

A respins, ca nefondate, toate celelalte cereri și excepții formulate de inculpata A..

A dispus ca o copie de pe încheierea motivată să se comunice Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, inculpatei și părții civile, în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) din C. proc. pen.

A pus în vedere procurorului ca, în termen de 5 zile de la primirea încheierii motivate, să procedeze conform art. 345 alin. (3) din C. proc. pen., fie la menținerea dispoziției de trimitere în judecată, fie să solicite restituirea cauzei la parchet.

A respins ca inadmisibilă cererea părții civile C. de restituire a permisului de conducere.

A stabilit termen în cauză pentru data de data de 15.11.2024 ora 09:00.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași a reținut că, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul de urmărire penală nr. 67/259/P/2024 și înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași la data de 14 august 2024, sub nr. x/2024, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap la art. 188 alin. (1) din C. pen.

În fapt, prin rechizitoriu, s-a reținut că prin procesul-verbal încheiat la data de 30 mai 2024, lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Rutier - IPJ Iași s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2) și (3) din C. pen. și părăsirea locului accidentului ori modificarea au ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 30 mai 2024, ora 22:16, inculpata A. - avocat în Baroul lași - a condus autoturismul, pe Șoseaua Nicolina dinspre Podu Roș către Cug, pe banda unu de circulație, iar înainte de intersecția cu Șos. Tudor Neculai, nu a semnalizat din timp, nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea benzii de circulație de pe banda unu pe banda doi de circulație și nu a păstrat o distanță corespunzătoare, intrând în coliziune față - spate cu motocicleta din fața sa, marca x, cu numărul de înmatriculare x, înmatriculată în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, condusă pe aceeași direcție de mers de către numitul C., posesor al permisului de conducere nr. x 20, emis la data de 5 ianuarie 2024 de Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, valabil pentru categoriile AM/A/B/BE/f/k/q, cu o vechime în conducere din luna noiembrie 2023, care, de asemenea, nu a semnalizat din timp și nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea benzii de circulație de pe banda unu pe banda doi a sensului de mers.

În urma impactului față-spate, motocicleta marca x, cu numărul de înmatriculare x, a fost proiectată în parapetul metalic din capătul refugiului stației de tramvai C. T.P. "Tudor Neculai".

După producerea accidentului rutier, inculpata A. a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției.

În urma evenimentului rutier a rezultat vătămarea corporală a persoanei vătămate C., conducătorul motocicletei marca x, cu numărul de înmatriculare x, care a fost diagnosticat de către cadrele medicale ale ambulanței sosite la fața locului cu "traumatism cranio cerebral cu pierderea cunoștinței 5 secunde ", cod ICD S06.02, "contuzie toraco abdominală " COD ICD S 20, "altă luxație a cotului " COD ICD S 53.18, "contuzie genunchi" COD ICD S 80.0. Ulterior, acesta a fost transportat la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic de Urgență "Sfântul Spiridon" Iași pentru investigații medicale de specialitate.

În drept, prin rechizitoriu s-a reținut că fapta inculpatei A., constând în aceea că, la data de 30 mai 2024, orele 22:16, conducând cu viteză autoturismul, pe Șoseaua Nicolina din direcția Podu Roș către Cug, a acroșat cu intenție motocicleta din fața sa, marca x, cu numărul de înmatriculare x, înmatriculată în Regatul Unit al Marii Britanii, condusă pe aceeași direcție de mers de către persoana vătămată C., proiectând motocicleta în refugiul de pietoni, iar pe persoana vătămată pe asfalt, fiindu-i provocate vătămări ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce privește forma de vinovăție cu care a fost comisă infracțiunea, s-a menționat faptul că aceasta a fost comisă cu intenție indirectă, deoarece prin acțiunea sa de lovire a motocicletei, inculpata a prevăzut rezultatul faptei, respectiv decesul victimei, prin proiectarea acesteia în refugiul de pietoni sau asfalt, rezultat pe care nu l-a urmărit, însă l-a acceptat ca fiind posibil.

S-a mai menționat că faptul că persoana vătămată nu a decedat în urma agresiunii nu se datorează atitudinii preventive a inculpatei, ci hazardului.

Pentru a reține această situație de fapt, procurorul a avut în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto; declarație persoană vătămată; procese-verbale de redare imagini video și planșe foto; proces-verbal de exploatare a materialului obținut ca urmare percheziției în sistem informatic; declarațiile martorilor A., D., E., F. și G.; buletin de analiză toxicologică nr. x din 31.05.2024 emis de IML Iași; buletin de analiză toxicologică nr. x din 03.06.2024 emis de IML Iași; buletin de analiză toxicologică - droguri nr. 166/D din 7.06.2024 emis de IML Iași; raportul de primă expertiză medico-legală nr. x/06.06.2024 emis de IML Iași; proces-verbal de constatare tehnică a autoturismului; declarațiile suspectei/inculpatei A..

După comunicarea rechizitoriului, inculpata, prin apărător ales, a formulat cereri și excepții, prin care a susținut, în esență, că actele de urmărire penală au fost întocmite și mijloacele de probă au fost administrate în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de C. proc. pen.. De asemenea, s-a susținut că rechizitoriul nr. x/2024 din data de 12 august 2024 este neregulat întocmit, deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a constitui act de sesizare a instanței de judecată, neregularitate ce derivă din lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptei pentru săvârșirea căreia este trimisă în judecată inculpata A..

Cu privire la nelegala întocmire a unor acte de urmărire penală, s-a susținut, în primul rând, că activitatea de urmărire penală s-a efectuat cu încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 10 din C. proc. pen., în condițiile în care inculpatei A. i s-a refuzat dreptul la o apărare eficientă și efectivă, procurorul de caz nesoluționând toate cererile și memoriile formulate de apărare anterior trimiterii inculpatei în judecată.

În esență, s-a argumentat că, deși apărarea a formulat o notă de probe solicitând administrarea unor mijloace de probă în favoarea inculpatei la data de 8 august 2024, procurorul de caz nu a soluționat cererea, ci a întocmit rechizitoriul și a sesizat instanța la 14 august 2024, limitând, astfel, posibilitatea sa de apărare. S-a apreciat că procurorul de caz a acționat cu rea-credință, afectând iremediabil drepturile procesuale ale inculpatei și împiedicând accesul acesteia la o apărare completă și efectivă. În plus, probele administrate au fost exclusiv în acuzare, iar cererile apărării au fost respinse în mod arbitrar, inculpata fiind informată despre materialul de urmărire penală abia în faza de cameră preliminară, fapt ce a prejudiciat dreptul său la apărare.

Mai mult, s-a argumentat că acțiunile procurorului contravin principiilor fundamentale ale procesului penal, în special principiului aflării adevărului, fiind evident că procurorul a prioritizat trimiterea în judecată a inculpatei, în loc să administreze probe în mod echilibrat, atât în favoarea, cât și în defavoarea acesteia.

S-a mai susținut că activitatea de urmărire penală s-a efectuat cu încălcarea principiului loialității, în condițiile în care organele de urmărire penală au administrat probatorii doar pentru a susține o încadrare juridică, nu pentru aflarea adevărului în prezenta cauză, subliniindu-se că procurorul de caz a respins toate solicitările de probatorii formulate de inculpată. S-a susținut că, în acest mod, s-a produs o vătămare ireversibilă a dreptului la apărare al inculpatei A., aceasta fiind privată de posibilitatea de a formula apărări în faza de urmărire penală, vătămare despre care s-a apreciat că nu va putea fi înlăturată direct în faza de judecată.

În al doilea rând, s-a invocat nulitatea relativă a ordonanțelor procurorului de caz prin care acesta a respins în totalitate probatoriile în apărare solicitate de către inculpata A., nulitatea relativă a ordonanței nr. 67/259/P/2024 din data de 3 iunie 2024, prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, a ordonanței nr. 67/259/P/2024 din data de 4 iunie 2024, prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală si a ordonanței nr. 67/259/P/2024 din data de 4 iunie 2024 prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, nulitate ce derivă din lipsa de motivare a ordonanțelor anterior menționate.

S-a susținut că inculpata A. a formulat, atât prin apărător ales, cât și în nume propriu, mai multe note de probe, menite să susțină o apărare solidă și să contracareze acuzațiile aduse, însă procurorul de caz a respins aceste solicitări, fără a prezenta motivele tehnico-juridice necesare pentru a justifica de ce probele solicitate nu sunt relevante, utile sau concludente pentru soluționarea cauzei.

S-a arătat că ordonanțele emise de procuror nu conțin o motivare detaliată, ci doar formulări generale care nu explică în mod concret soluție acestuia de respingere, în concordanță cu dispozițiile art. 286 alin. (2) C. proc. pen.. Or, lipsa unei motivări adecvate afectează grav drepturile procesuale ale inculpatei, punând-o în imposibilitate de a contesta actele procesuale și de a înțelege raționamentul juridic al acuzării, afectând dreptul său la un proces echitabil și la apărare.

În al treilea rând, s-a invocat nulitatea ordonanței de delegare nr. 67/259/P/2024 din data de 3 iunie 2024 și a ordonanței de delegare nr. 67/259/P/2024 din data de 1 iunie 2024, ambele emise în favoarea "lucrătorilor de politie judiciară din cadrul IPJ Iași - Biroul Rutier Iași", întrucât nu a fost indicat organul de cercetare penală delegat pentru desfășurarea activităților procedurale.

S-a susținut că procurorul a aplicat greșit instituția delegării, care permite desemnarea unui organ specific pentru a efectua acte procedurale, limitându-se, în schimb, la a face o referire vagă la "toți lucrătorii de poliție judiciară" din IPJ Iași, generalitate care, de vreme ce lasă delegarea fără un control precis și permite o desemnare aleatorie, contravine cerințelor clare și precise impuse de legea procesual penală.

În al patrulea rând, s-a susținut nulitatea procesului-verbal din data de data de 31 mai 2024, întrucât a fost întocmit cu încălcarea dreptului la apărare prin obținerea si folosirea de relatări cu privire la situația de fapt din partea inculpatei A..

În acest sens, s-a arătat că agentul de poliție B. a efectuat o adevărată "audiere" a inculpatei A., consemnând diverse aspecte într-un proces-verbal, fără a respecta drepturile acesteia și fără a-i aduce la cunoștință calitatea procesuală și consecințele declarațiilor date, încălcând astfel principiul egalității de arme și dreptul la un proces echitabil. O atare audiere a încălcat trei garanții - dreptul la tăcere, dreptul la neautoincriminare și prezumția de nevinovăție - așa cum sunt ele statuate în jurisprudența CEDO.

Cu privire la rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală nr. 67/259/P/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, inculpata a invocat neregularitatea rechizitoriului și nelegalitatea sesizării instanței, din perspectiva lipsei de claritate și a insuficientei descrieri a faptei imputate în concret inculpatei, precum și din cea a lipsei de claritate între descrierea faptei pentru care s-a început urmărirea penală in rem, pentru care s-a dispus efectuarea în continuarea a urmăririi penale și pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și schimbarea încadrării juridice, neregularitate ce determină imposibilitatea investirii instanței cu judecarea cauzei.

S-a susținut că faptele imputate inculpatei A. nu sunt descrise corespunzător și că există contradicții și elemente lipsă, care împiedică instanța să fie pe deplin învestită și afectează dreptul la apărare al inculpatei. Rechizitoriul nu descrie clar acuzațiile aduse inculpatei A., ridicând întrebări esențiale legate de vinovăția exclusivă pentru accidentul rutier, forma de intenție (directă sau indirectă) și modul exact în care aceasta ar fi "acroșat cu intenție" motocicleta victimei, aspecte care determină o încălcare a prevederilor art. 371 C. proc. pen.

Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. pen.., rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, menținând o identitate între fapta descrisă inițial în urmărirea penală in rem și ulterior in personam. Deși legea permite modificări prin extinderea urmăririi penale, în cauză nu s-a emis vreo ordonanță formală de extindere, existând diferențe semnificative între descrierea situației de fapt în actele procesuale succesive, cu consecința împiedicării inculpatei de a fi informată detaliat și în prealabil asupra acuzației.

Examinând cererile și excepțiile formulate de inculpata A. în limitele prevăzute de art. 342 raportat la art. 344 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași a reținut, în esență, următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 342 din C. proc. pen., obiectul camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Sub aspectul competenței funcționale, materiale și teritoriale de soluționare a cauzei, conform dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. d) raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Iași este legal învestită. Calitatea personală de avocat în cadrul Baroului Iași a inculpatei A. atrage în mod obligatoriu competența materială și personală a Curții de apel Iași, în timp ce săvârșirea presupusei infracțiuni de tentativă la omor prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. pe șoseaua Nicolina din municipiul Iași atrage competența teritorială a aceleiași instanțe.

Referitor la legalitatea sesizării instanței, judecătorul de cameră preliminară a constatat că rechizitoriul nr. x/2024 din 12 august 2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Iași a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 328 C. proc. pen. privind faptele și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute de art. 286 alin. (2) C. proc. pen., inclusiv datele referitoare la fapta reținută în sarcina inculpatei și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziția de trimitere în judecată.

Faptele ce i se impută inculpatei sunt descrise într-o manieră clară și neechivocă, îndeplinind standardul indicării unor repere rezonabile ale cadrului în care a fost comisă fapta, într-o modalitate suficientă pentru a o individualiza și a o încadra în tipicitatea infracțiunii de tentativă la omor.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat, de asemenea, că rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, conform art. 328 alin. (1) C. proc. pen.

S-a apreciat că inculpata A. nu a invocat excepții veritabile privind legalitatea actului de sesizare a instanței, cererile și excepțiile privind neregularitatea actului de sesizare a instanței fiind examinate în cadrul criticilor privind modalitatea de desfășurare a urmăririi penale, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Faptul că inculpata a formulat o cerere de probe la data de 8 august, care nu a fost soluționată prin ordonanță de către procurorul de caz înainte de finalizarea urmăririi penale și întocmirea actului de sesizare a instanței, nu reprezintă un motiv de neregularitate a rechizitoriului sau a actelor de urmărire penală, în condițiile în care judecătorul poate examina în cadrul procedurii de cameră preliminară exclusiv legalitatea probelor administrate și a actelor efectuate, și nicidecum a celor care ar fi trebuit realizate sau asupra cărora organul de urmărire penală a omis să se pronunțe.

Faptul că cererile formulate de inculpata A. de administrare a unor probe în apărare au fost respinse în cursul urmăririi penale nu echivalează cu încălcarea absolută a drepturilor și a intereselor sale legitime pe toată durata procesului penal, existând posibilitatea reiterării acestora în cursul judecății în primă instanță sau, după caz, de solicitare a unor noi probe.

De asemenea, invocarea de către inculpată a încălcării principiului loialității administrării probelor pentru a critica încadrarea juridică reținută de organele de urmărire penală, precum și probele administrate în susținerea acuzației este în mod vădit nefondată, având în vedere că practica unităților de parchet de pe raza județului Iași în materia accidentelor auto săvârșite cu intenție nu reprezintă un izvor de drept sau o orientare jurisprudențială obligatoriu valabilă pentru organele judiciare, în ceea ce privește situația juridică a inculpatei A..

Astfel, ordonanțele din data de 3 iunie 2024 prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecta A., din data de 4 iunie 2024, prin care a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor și s-a dispus extinderea urmăririi penale, din data de 4 iunie 2024, prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de aceeași inculpată, din datele de 14 iunie 2024, 26 iulie 2024, prin care s-au respins cererile de probe formulate de inculpată cuprind inclusiv date relevante privind motivarea soluțiilor dispuse conform art. 286 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. prin precizarea situației de fapt, a mijloacelor de probă administrate și a temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază.

În plus, inculpata și-a exercitat și dreptul de a contesta o parte a ordonanțelor menționate anterior prin intermediul procedurii prevăzute de art. 339 C. proc. pen., astfel încât a beneficiat de un drept efectiv la apărare prin controlul efectuat de procurorul ierarhic superior.

Curtea a apreciat că, într-o cauză în care urmărirea penală este de competența exclusivă a procurorului, nu este suficientă o ordonanță de delegare cu caracter general, prin care polițistul judiciar să fie delegat pentru efectuarea de acte de urmărire penală, ci este necesar ca ordonanța de delegare să indice actele de urmărire penală pe care acesta le poate îndeplini, cu precizarea probelor pe care poate să le administreze în concret.

Din coroborarea textelor legale arătate mai sus, curtea a reținut că procurorul poate delega organele de urmărire penală să efectueze mai multe acte de urmărire penală, nefiind limitat la un singur act și nici obligat să emită ordonanța de delegare separat pentru fiecare dintre actele de procedură a căror efectuare urmează să o delege organelor de urmărire penală.

Prin acest înscris intitulat proces-verbal, aflat la dosar urmărire penală, agentul de poliție a procedat la audierea numitei A., a doua zi după producerea evenimentului rutier, în prezența martorului H., fără ca aceasta să aibă calitatea de suspectă în cadrul dosarului penal nr. x/2024, calitate pe care a dobândit-o abia la data de 3 iunie 2024 după emiterea ordonanței de efectuare în continuare a urmăririi penale. La data audierii și consemnării declarației numitei A., aceasta nu avea nici calitatea de martor, nefiind respectate dispozițiile art. 116 C. proc. pen. privind limitele și obiectul declarației martorului, comunicarea drepturilor și a obligațiilor acestuia, precum și condițiile formale privind administrarea acestei probe.

Spre deosebire de dispozițiile art. 467 alin. (1) din vechiul C. proc. pen., conform cărora, în cazul infracțiunilor flagrante, organul de poliție era obligat să întocmească un proces-verbal în care să consemneze cele constatate cu privire la fapta săvârșită, cu precizarea declarațiilor învinuitului, în actualul C. proc. pen. dispozițiile art. 61 alin. (3) permit consemnarea obiecțiilor, a precizărilor sau a explicațiilor făptuitorului sau ale persoanelor prezente la locul constatării. Or, numita A. a fost depistată de organele de poliție a doua zi după săvârșirea presupusei infracțiuni de tentativă de omor, astfel încât audierea acesteia prin intermediul procesului-verbal sus menționat nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 61 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 282 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a admis cererea inculpatei A., a constatat nulitatea relativă a procesului-verbal de audiere sus-menționat, apreciind că s-a produs o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale acesteia, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

Având în vedere că procesul-verbal încheiat la data de 31 mai 2024 de către agent șef principal de poliție B. se regăsește în dosarul de urmărire penală pentru a fundamenta acuzația în materie penală adusă inculpatei, curtea a constatat nulitatea relativă a acestei probe pe care a exclus-o.

Susținerile și apărările inculpatei privind săvârșirea faptei cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere, precum și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în altă infracțiune săvârșită din culpă, urmează să fie examinate de către instanța de fond în cursul judecății.

Astfel, apărătorii aleși ai inculpatei au formulat cereri de participare la orice act de urmărire penală și și-au exercitat aceste drepturi în mod efectiv, fără ca absența temporară și din motive obiective a inculpatei de la efectuarea anumitor acte de urmărire penală să îi afecteze în mod substanțial exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

Prin adresa din data de 11 noiembrie 2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a comunicat că menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatei A..

Subsecvent aceste comunicări, prin încheierea nr. 54 din data de 22 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a dispus, în temeiul art. 346 alin. (4) C. proc. pen., începerea judecății fată de inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.

A respins ca inadmisibilă cererea părtii civile C. de restituire a permisului de conducere.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași a reținut că, luând în considerare răspunsul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, au fost respectate dispozițiile procesuale prevăzute de art. 345-346 C. proc. pen., privind desfășurarea procedurii de cameră preliminară în ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară a sancționat, potrivit art. 280-282 C. proc. pen.., actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii cu excluderea uneia dintre probele administrate.

Astfel, ca urmare a înlăturării din cuprinsul dosarului de urmărire penală a procesului-verbal din data de 31 mai 2024 întocmit de agent șef principal B., dispusă prin încheierea intermediară din data de 1 noiembrie 2024 și a răspunsului comunicat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, au fost respectate dispozițiile art. 346 alin. (4) C. proc. pen. care prevăd că, în cazul excluderii uneia dintre probele administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară va dispune începerea judecății.

Contrar susținerilor inculpatei A. prin apărător ales, judecătorul de cameră preliminară a constatat că efectele probei excluse au încetat ca urmare a înlăturării sale fizice din materialul probator și nu pot influența conținutul rechizitoriului, acuzația în materia penală și dispoziția de începere a judecății.

Din examinarea rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul de urmărire penală având nr. 67/259/P/2024 reiese că mijlocul de probă menționat anterior nu se regăsește în cuprinsul actului de sesizare a instanței și nici nu fundamentează direct sau indirect dispoziția de trimitere în judecată. În plus, procesul-verbal din data de 31 mai 2024, întocmit de agent șef principal B., nu este menționat printre probele pe care se întemeiază rechizitoriul, iar conținutul acestuia nu este expus în susținerea situației de fapt și încadrarea juridică a faptelor, astfel încât să afecteze însuși conținutul actului de sesizare, iar prin excluderea acestuia a fost înlăturată vătămarea adusă drepturilor și intereselor procesuale legitime ale inculpatei A..

În concluzie, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că organele de urmărire penală s-au conformat pe deplin dispozițiilor încheierii din data de 1 noiembrie 2024, putându-se proceda la începerea judecății față de inculpata A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor în împrejurările de fapt expuse pe larg în rechizitoriu.

În ceea ce privește solicitarea părții civile C. de restituire a permisului de conducere/acordare a dreptului de a conduce vehicule, judecătorul de cameră preliminară a menținut considerentele de fapt și de drept expuse în soluționarea aceleiași cereri prin încheierea din data de 1 noiembrie 2024, în sensul că temeiul juridic al reținerii pe cale administrativă a permisului de conducere și calitatea sa procesuală în cadrul prezentului dosar penal nu permit aplicarea dispozițiilor art. 111 alin. (1) lit. b) și alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 în procesul penal privind pe inculpata A..

******

Împotriva acestei ultime încheieri, dar și a celei interlocutorii din data de 1 noiembrie 2024, în termen legal, a formulat contestație inculpata A..

În dezvoltarea motivelor de contestație, contestatoarea inculpată a susținut, în esență, următoarele:

I. Cu privire la rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală nr. 67/259/P/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași:

- neregularitatea rechizitoriului și nelegalitatea sesizării instanței din perspectiva lipsei de claritate și a insuficientei descrieri a faptei imputate în concret inculpatei A.;

S-a susținut că, în actul de sesizare, nu este descrisă în mod corespunzător fapta imputată inculpatei A., există contradicții în descriere și lipsesc unele elemente prevăzute de art. 328 din C. proc. pen.. Astfel, din descrierea presupusei activități infracționale nu rezultă clar dacă: a) i se impută exclusiv inculpatei vinovăția pentru producerea accidentului rutier?; b) care este forma de intenție cu care a acționat inculpata - intenția directă sau intenția indirectă? și c) cum a "acroșat cu intenție" motocicleta condusă de persoana vătămată?

Aceste aspecte nu țin de temeinicia acuzației, ci de legalitatea actului de trimitere în judecată, vizând determinarea clară a obiectului și a limitelor judecății. Or, delimitarea clară a obiectului judecății îi incumbă procurorului, ca titular al funcției de acuzare și nu poate fi lăsată în seama judecătorului, deoarece este incompatibilă cu funcția de jurisdicție pe care acesta din urmă o exercită. În plus, stabilirea riguroasă a obiectului judecății prezintă importanță atât pentru instanța de judecată și pentru procurorul de ședință ce va trebui să susțină acuzațiile, cât și pentru părți, care vor avea cunoștință de acuzațiile în raport de care își pot exercita dreptul la apărare.

- lipsa de claritate a descrierii faptei pentru care s-a început urmărirea penală in rem, pentru care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale și pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și schimbarea încadrării juridice, neregularitate ce determină imposibilitatea învestirii instanței cu judecarea prezentei cauze;

S-a susținut că, potrivit art. 328 alin. (1) teza I din C. proc. pen., rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, ceea ce impune existența unei identități între fapta descrisă în rechizitoriu și fapta care a făcut obiectul urmăririi penale in rem și, mai apoi, in personam, respectiv pentru care s-a dispus inculparea.

În cauza de față, deși s-a operat cu aceeași descriere a situației de fapt începând cu ordonanța de începere a urmăririi penale in rem și terminând cu rechizitoriul, au fost nesocotite dispozițiile art. 305 alin. (3), art. 309, art. 328 din C. proc. pen., deoarece există diferențe în descrierea situației de fapt și acte materiale diferite sau suplimentare, situație ce s-a răsfrânt asupra dreptului la apărare al inculpatei, a dreptului său de a fi informată detaliat cu privire la obiectul și natura acuzațiilor aduse.

În concret, după ce în actele procesuale inițiale, s-a reținut că "inculpata A. a condus autoturismul personal și nu a semnalizat din timp, nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea benzii de circulație de pe banda 1 pe banda 2 intrând în coliziune față - spate cu motocicleta din fața sa" iar persoana vătămată, de asemenea, nu s-a asigurat corepunzător la schimbarea benzii de circulație de pe banda unu pe banda doi de circulație și nu a semnalizat această manevră, în rechizitoriu s-a reținut că inculpata A. "a acroșat cu intenție motocicleta condusă de persoana vătămată", neregularitate de natură a afecta serios dreptul acesteia la apărare.

II. Cu privire la nelegalitatea actelor de urmărire penală și a probelor administrate:

- activitatea de urmărire penală s-a efectuat cu încălcarea dreptului la apărare, prev. de art. 10 din C. proc. pen., în condițiile în care inculpatei A. i s-a refuzat dreptul la o apărare eficientă și efectivă, procurorul de caz nesoluționând toate cererile și memoriile formulate anterior trimiterii inculpatei în judecată. Invocând dispozițiile art. 10 alin. (5) din C. proc. pen., inculpata a apreciat că i-a fost încălcat flagrant dreptul la apărare, prin aceea că, deși a formulat prin apărătorul ales o notă de probe în data de 8 august 2024, prin care solicita administrarea unor probatorii în apărare, cererea nu a fost soluționată de procuror. Or, înainte de a dispune trimiterea în judecată a inculpatei la data de 14 august 2024, procurorul era obligat să se asigure că a dispus cu privire la toate cererile și memoriile acesteia și să asigure, pe cale de consecință, accesul apărării la dosarul de urmărire penală, în condițiile în care aceasta și-a manifestat intenția neechivocă de a da declarație și de a-și exercita dreptul la apărare sub toate formele procesuale.

Mai mult, în prezenta cauză, au fost administrate probatorii exclusiv în acuzare, procurorul de caz respingând, de-o manieră arbitrară, toate solicitările de probatorii formulate de apărare, inculpata neprimind vreun răspuns la solicitările sale până la data întocmirii rechizitoriului. În această manieră au fost încălcate în mod flagrant dispozițiile art. art. 10 alin. (3) și art. 5 din C. proc. pen., inculpata fiind lipsită de posibilitatea formulării unor noi cereri în probațiune, după consultarea dosarului într-o formă actualizată.

- activitatea de urmărire penală s-a efectuat cu încălcarea principiului loialității, în condițiile în care organele de urmărire penală au administrat probatorii doar pentru a susține încadrarea juridică, nu și pentru aflarea adevărului în prezenta cauză; s-a susținut că egalitatea de arme presupune oferirea suspectului sau inculpatului a tuturor mijloacelor necesare pentru a realiza o apărare eficientă și completă, ceea ce presupune ca trimiterea în judecată să se realizeze cu respectarea art. 327 din C. proc. pen.. Or, dacă procurorul de caz ar fi efectuat o minimă analiză a dosarului de urmărire penală, ar fi constatat că inculpata A. a formulat o cerere de probatorii la data de 8 august 2024, cerere cu privire la care nu s-a pronunțat și care avea drept scop exercitarea dreptului acesteia la apărare.

În plus, procurorul de caz a adus atingere principiului egalității de arme și dreptului la apărare, neglijând total drepturile procesuale ale inculpatei, prin respingerea tuturor solicitărilor acesteia de administrare a unor probatorii în apărare, coroborat cu refuzul de facto de a răspunde cererilor de probatorii formulate, ceea ce a produs o vătămare ireversibilă a dreptului la apărare al inculpatei prin privarea sa de posibilitatea de a formula apărări în faza de urmărire penală, vătămare ce nu va putea fi înlăturată direct în faza de judecată.

- nulitatea relativă a ordonanțelor procurorului de caz prin care a respins în totalitate probatoriile în apărare solicitate de către inculpata A. și nulitatea relativă a ordonanței nr. 67/259/P/2024 din 3 iunie 2024,

prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, a ordonanței nr. 67/259/P/2024 din 4 iunie 2024, prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală și a ordonanței nr. 67/259/P/2024 din 4 iunie 2024, prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, nulitate ce derivă din lipsa de motivare a ordonanțelor anterior menționate;

S-a invocat, sub acest aspect, că în cuprinsul ordonanțelor criticate, procurorul de caz nu a oferit nicio motivare a deciziei de respingere a probatoriilor solicitate, limitându-se la a prelua conținutul notelor de probe formulate de apărare. Or, având în vedere dispozițiile art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., se constată absența oricărei motivări cu privire la existența suspiciunii rezonabile - în cazul ordonanței de efectuare în continuare a urmăririi penale -, la existența probelor - în cazul ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale - ori cu privire la motivele respingerii probatoriilor solicitate - în cazul ordonanțelor de respingere a notelor de probă, deși respectivele ordonanțe reprezintă actele procesuale esențiale în cauza penală.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că etapa procesuală care se desfășoară înainte de sesizarea instanței este, de asemenea, acoperită de garanțiile prevăzute de art. 6 par. 3 din CEDO, dacă și în măsura în care nerespectarea lor inițială riscă să compromită în mod grav caracterul echitabil al procesului [Rupa (nr. 1) împotriva României, hotărârea din 16.12.2008, Salduz împotriva Turciei, Marea Camera]. Lipsa motivării ordonanțelor menționate afectează dreptul inculpatei la un proces echitabil și la apărare, deoarece aceasta nu poate lua la cunoștință de raționamentul pe baza căruia procurorul a decis continuarea cercetărilor în și respingerea tuturor probatoriilor solicitate în apărare.

Prin urmare, ordonanțele sunt lovite de nulitate relativă, vătămarea procesuală cauzată inculpatei neputând fi înlăturată decât prin desființarea acestora.

- nulitatea ordonanței de delegare nr. 67/259/P/2024 din 3 iunie 2024 și a ordonanței de delegare nr. 67/259/P/2024 din 1 iunie 2024 dispuse de către procurorul de caz către "lucrătorii de poliție judiciară din cadrul IPT Iași -Biroul Rutier Iași", întrucât nu este indicat organul de cercetare penală delegat pentru desfășurarea activităților procedurale;

S-a apreciat că procurorul era ținut să indice numele și prenumele polițiștilor delegați pentru realizarea activităților procedurale, nefiind suficient a indica toți "lucrătorii de poliție judiciară din cadrul IPJ Iași - Biroul Rutier Iași", de vreme ce o atare mențiune este una mult prea generală, procurorul nemaiavând un real control asupra organului judiciar delegat pentru efectuarea anumitor activități procesuale, iar desemnarea polițiștilor s-a realizat ad hoc de către conducătorul unității de poliție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 decembrie 2024, sub nr. x/2024/a1, fiind fixat prim termen de judecată la data de 30 ianuarie 2025 când, la solicitarea contestatoarei prezente personal, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea angajării unui apărător ales.

La termenul ulterior fixat la data de 13 februarie 2025, contestatoarea inculpată s-a prezentat personal și asistată de apărător ales, susținerile acesteia, ca și cele ale reprezentantului Ministerului Public și ale intimatului parte civilă fiind detaliat redate în partea introductivă a prezentei încheieri.

Examinând actele și lucrările dosarului, precum și încheierile contestate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte, completul de doi judecători, constată următoarele:

Cu titlu prealabil, reține că interpretarea sistematică a dispozițiilor procesual-penale pertinente în materia contestației în camera preliminară - respectiv art. 425

1

alin. (1) și (4) coroborate cu art. 347 alin. (4) din C. proc. pen. - relevă caracterul limitat devolutiv al acestei căi de atac, concretizat în aceea că legalitatea încheierilor atacate poate fi cenzurată, în principiu, în limitele criticilor formulate explicit de contestatori și, numai prin excepție, din oficiu, din perspectiva cazurilor de nulitate absolută.

Ca efect al Deciziei nr. 554/2017 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr. 1013 din 21 decembrie 2017), judecătorului de cameră preliminară îi este recunoscut și dreptul de a invoca, din oficiu, încălcări ale dispozițiilor legale care atrag sancțiunea nulității relative, însă, așa cum s-a subliniat în doctrina și jurisprudența relevante, astfel de încălcări pot fi luate în considerare atunci când ele au o anumită gravitate, fiind de natură a atrage imposibilitatea stabilirii obiectului și a limitelor judecății sau a antrena încălcări importante ale dreptului la apărare al părților sau ale echității procedurii.

În acest context, în coordonatele de analiză determinate de autorul căii de atac, pe de o parte, și de neconstatarea, din oficiu, a unor eventuale cazuri de nulitate absolută sau relativă prevăzute de art. 281 și art. 282 din C. proc. pen., pe de altă parte, instanța de contestație va examina legalitatea încheierilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași în raport cu motivele de critică formulate de inculpata A. în cel de-al doilea grad de jurisdicție.

Aceste motive se circumscriu, în esență, unor aspecte de neregularitate a sesizării (decurgând din pretinsa neclaritate a rechizitoriului sub aspectul descrierii acuzației și din inadvertențele existente în actele succesive de începere/continuare a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale) și, respectiv, unor aspecte de nelegalitate a actelor de urmărire penală cu relevanță în materia probațiunii (omisiunea procurorului de a se pronunța asupra unei cereri de probe, respingerea cererilor de probe formulate de inculpată și nulitatea relativă a unor ordonanțe).

I. Sub aspectul criticilor ce vizează legalitatea sesizării, Înalta Curte, completul de 2 judecători, subliniază, prioritar, că în analiza cererilor și excepțiilor vizând această chestiune, trebuie să aibă în vedere atât cerințele de conținut al rechizitoriului, explicit prevăzute de art. 328 din C. proc. pen., cât și regulile cu valoare de principiu ce se desprind din jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

În acord cu exigențele normelor convenționale pertinente, dar și cu principiile fundamentale ale procesului penal, reglementate de art. 2, art. 3 alin. (1), (3), art. 8 și art. 10 din C. proc. pen., cunoașterea certă a conținutului faptelor ce fac obiectul sesizării instanței (configurate neechivoc în toate particularitățile lor de timp sau loc de comitere, de conținut concret, de rezultat sau urmare produsă ori de participație penală) și a încadrării lor juridice reprezintă o cerință indispensabilă pentru a se asigura în mod concret și efectiv, iar nu teoretic și iluzoriu, conformitatea procedurii cu cerințele fundamentale de echitate a procesului.

Importanța informării adecvate și detaliate a acuzatului cu privire la natura acuzațiilor și calificarea juridică a faptelor a fost subliniată în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat mutatis mutandis că "Art. 6 paragraful 3 lit. a) din convenție îi recunoaște acuzatului dreptul de a fi informat nu doar cu privire la cauza acuzației, adică la faptele materiale de care este acuzat, dar și încadrarea juridică a faptelor, și aceasta în mod detaliat. Sfera de aplicare a acestei dispoziții trebuie apreciată, în special, în lumina celui mai general drept la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 din convenție. În materie penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unei persoane, și deci cu privire la încadrarea juridică pe care instanța o poate reține împotriva sa, este o condiție esențială a echității procedurii" (cauza Adrian Constantin împotriva României, hotărârea din 12.04.2011, cauza Pelissier și Sassi împotriva Franței, hotărârea din 25.03.1999).

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte, completul de doi judecători reține că exigențele de descriere adecvată a acuzațiilor sunt îndeplinite atunci când circumstanțele de timp, loc și modalitate de comitere a faptei sunt indicate în cuprinsul actului de sesizare cu o precizie suficientă pentru a permite acuzatului să înțeleagă, cu exactitate, conținutul faptic, obiectiv, al fiecărei învinuiri aduse.

Tot astfel, indicarea probelor și a mijloacelor de probă ce susțin teza acuzării presupune trimiteri explicite și punctuale atât la elementele faptice care au fundamentat concluzia procurorului că există o faptă prevăzută de legea penală, comisă cu vinovăția cerută de lege de către persoana inculpată, cât și la mijloacele de probă prin intermediul cărora au fost obținute aceste elemente. Întinderea acestor trimiteri sau explicații depinde de particularitățile cauzei; fără a fi necesar ca orice afirmație a organului judiciar să fie însoțită de precizarea elementelor de probă ce au fundamentat-o, este însă esențial ca rechizitoriul să indice neechivoc suportul probator - direct ori indirect - al elementelor esențiale, obiective și subiective, circumscrise conținutului legal al infracțiunii, astfel încât acuzatul să poată înțelege, cât mai exact, baza probatorie a acuzației și, eventual, în deplină cunoștință de cauză, să o poată contesta în faza judecății.

În cauza de față, similar judecătorului din cadrul primei instanțe, Înalta Curte, completul de 2 judecători, constată îndeplinite aceste exigențe.

Rechizitoriul nr. x întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași la data de 12 august 2024 se conformează integral exigențelor art. 328 alin. (1) teza I din C. proc. pen., deoarece cuprinde o descriere explicită a circumstanțelor în care se presupune că inculpata A. a comis fapta dedusă judecății, prin indicarea clară a elementelor de timp, loc și modalitate de comitere a acesteia. Formal, există o corespondență între starea de fapt descrisă în partea expozitivă a actului de sesizare și caracterizarea juridică, de către procuror, a faptei concret imputate contestatoarei, neidentificându-se contradicții de substanță, de natură a face imposibilă stabilirea obiectului sau a limitelor judecății.

În esență, acuzația adusă inculpatei A. constă în aceea că, la data de 30 mai 2024, orele 22:16, conducând cu viteză autoturismul, pe Șoseaua Nicolina din direcția Podu Roș către Cug, a acroșat cu intenție motocicleta din fața sa, marca x, cu numărul de înmatriculare x, înmatriculată în Regatul Unit al Marii Britanii, condusă pe aceeași direcție de mers de către persoana vătămată C., proiectând motocicleta în refugiul de pietoni, iar pe persoana vătămată pe asfalt, fiindu-i provocate acesteia din urmă vătămări ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.

Procurorul a apreciat că fapta astfel configurată a fost săvârșită cu vinovăție sub forma intenției indirecte, în