ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 6 februarie 2025

Asupra contestației de față, în baza actelor dosarului, constată:

Prin încheierea penală nr. 95/2024 din 12 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-au respins cererile și excepțiile invocate de inculpatul A..

S-a constatat legalitatea sesizării Curții de Apel Alba Iulia cu rechizitoriul emis la data de 24.09.2024, în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

S-a constatat legalitatea administrării probelor și legalitatea efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

S-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că, prin rechizitoriul emis la data de 24.09.2024 în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în calitate de reprezentant al Asociației "Institutul Eminescu" București, în perioada aprilie 2021 - iunie 2022, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a expediat prin diferite firme de curierat persoanelor vătămate societățile B. S.R.L. Alba Iulia, C. S.R.L. Sibiu, D. S.R.L. Sibiu, E. S.R.L. Mediaș și F. S.R.L. Sibiu câte un colet în valoare de 500 RON, conținând un CD inscripționat cu denumirea unor acte juridice, produse exceptate de la politica de retur, colete recepționate la datele de 12.10.2021, 25.02.2022, 16.06.2022, 21.04.2021 și 24.0,8.2021 de către angajați ai persoanelor vătămate care au achitat curierilor câte 500 RON și care au avut credința că respectivele colete fuseseră comandate de administratorii firmelor, astfel cum era indicat în AWB-ul însoțitor al acestora, fără ca aceștia din urmă să comande coletele în prealabil nici măcar telefonic, cauzând prin această modalitate un prejudiciu în dauna persoanelor vătămate în sumă totală de 2.500 RON, plus suma de 18 RON reprezentând taxa de curierat achitată de societatea E. S.R.L. Mediaș.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: declarațiile lui G., reprezentant legal al societății B. S.R.L. Alba Iulia, H., reprezentant legal al societății C. S.R.L. Sibiu, I., reprezentant legal al societății D. S.R.L. Sibiu, J., reprezentant legal al societății F. S.R.L. Sibiu, declarațiile martorilor K., L., M., N., O., P., adresa de răspuns a Ministerului Justiției având atașate datele cu privire la Asociația "Institutul Eminescu" București, raport de analiză privind datele de trafic și listingurile telefonice obținute de la operatorii de telefonie mobilă, suport optic conținând listingul unor convorbiri telefonice, provenite de la persoana vătămată B. S.R.L., adresă de răspuns a unei societăți de coletărie și înscrisuri referitoare la coletul expediat către persoana vătămată B. S.R.L., înscrisuri provenite de la persoana vătămată C. S.R.L., înscrisuri provenite de la persoana vătămată D. S.R.L., înscrisuri comunicate de societățile de curierat implicate în distribuirea coletului în favoarea persoanei vătămate E. S.R.L., răspunsul comunicat de o societate de curierat privitor la persoana vătămată F. S.R.L., răspunsul comunicat de o societate de curierat privitor la coletele expediate persoanelor vătămate, cu înscrisuri atașate, adrese de răspuns și alte înscrisuri privitoare la verificarea și obținerea unor date referitoare la Asociația "Institutul Eminescu" București.

Potrivit dispozițiilor art. 344 alin. (2) C. proc. pen., s-a comunicat inculpatului copia certificată a rechizitoriului și s-a adus la cunoștință acestuia și părților civile obiectul procedurii în camera preliminară, precum și dreptul de a formula cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organul de urmărire penală în termen de 20 de zile de la comunicarea actului de inculpare.

La data de 16.10.2024, a fost înregistrat la dosar un înscris din partea inculpatului, prin care acesta a contestat rechizitoriul și a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de organele de urmărire penală.

În cuprinsul înscrisului, inculpatul a precizat că nu i-a fost comunicată copia certificată după rechizitoriul cauzei, așa cum prevede legea penală, susținând că organul de cercetare și de urmărire penală a apreciat greșit faptele sale, dispunând, ca urmare a întocmirii rechizitoriului, trimiterea sa în judecată.

De asemenea, procurorul-șef secție urmărire penală a apreciat eronat probele aflate în dosarul de cercetare și urmărire penală privind infracțiunea de înșelăciune în formă continuată pe care ar fi săvârșit-o.

A arătat că a fost citat de mai multe ori de acest procuror spre a se prezenta la audieri, la sediul Parchetului Curții de Apel Alba Iulia. A dat curs acelor solicitări din citațiile emise, s-a prezentat la audieri, a fost audiat și înregistrat audio-video. A arătat aceluiași procuror că fapta de care este acuzat nu există, ori nu e prevăzută de legea penală.

A susținut că nu există niciun mijloc de probă prin a cărui interpretare legală să poată fi pus sub acuzație penală.

Procurorul de caz face referire la o listă de numere de telefoane care îi aparțin și care ar fi fost verificate de organele competente și s-ar fi constatat că "din analiza listingurilor telefonice ale telefoanelor folosite de inculpat, de administratorii și angajații firmelor vătămate reiese că de pe cele două numere de telefon (n.n. x, x) indicate de către inculpat în zilele primirii coletelor, s-a constat că apărarea inculpatului nu se confirmă".

I-a precizat aceste numere de telefon procurorului, arătându-i că se află inscripționate de produsul informatic Q., care e menționat în rechizitoriu, produs care a fost expediat persoanelor vătămate menționate de procuror în rechizitoriu. I-a mai precizat procurorului că fapta de care este acuzat, de înșelăciune, e o faptă de comerț, nu una care cade sub incidența legii penale: fapta de a comercializa un produs prevăzut de legea vânzărilor directe.

A adus la cunoștință că a fost judecat pentru o speță similară de către Judecătoria Beiuș, în dosarul nr. x/2023 având ca obiect confirmarea renunțării la urmărirea penală, și care a dat o soluție de admitere a cererii în data de 29.03.2023, motivația instanței penale fiind că fapta penală nu există, ori nu e prevăzută de legea penală.

De asemenea, o altă instanță de judecată, Curtea de Apel Brașov, s-a pronunțat în dosarul nr. x/2023, având ca obiect: confirmare renunțare la urmărirea penală, soluția instanței de Cameră preliminară fiind dată prin încheierea finală de cameră preliminară 4/05.02.2024, instanța pronunțând soluția de admite a cererii în data de 5.02.2024.

A mai arătat procurorului care a dispus trimiterea în judecată, înaintând rechizitoriul din data de 24.09.2024 din dosar nr. x că plângerile penale formulate împotriva sa nu sunt motivate temeinic, că fapta de înșelăciune pentru care este acuzat nu e prevăzută de legea penală. A dat detalii în acest sens la audierile în care a fost citat. Procurorul dovedind un exces de zel, a interpretat legea în mod eronat, a coroborat mijloacele probatorii aflate în dosarul de cercetare și urmărire penală în mod absolut subiectiv, spre a îl pedepsi precum foștii procurori politici din vremea comunismului.

Analizând cererile și excepțiile invocate de inculpat pe baza lucrărilor și materialului din dosarul de urmărire penală și în raport cu obiectul camerei preliminare reglementat prin dispozițiile art. 342 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat următoarele:

Referitor la critica inculpatului conform căreia organul de urmărire penală nu i-a comunicat copia certificată a rechizitoriului, judecătorul de cameră preliminară a arătat că nu există o prevedere legală care să oblige procurorul să comunice inculpatului copia certificată a rechizitoriului, făcând trimitere la dispozițiile art. 329 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora rechizitoriul însoțit de dosarul cauzei și de un număr necesar de copii certificate ale rechizitoriului, pentru a fi comunicate inculpaților, se trimit instanței competente să judece cauza în fond. Prin urmare, critica a fost respinsă.

Mai departe, judecătorul de cameră preliminară a arătat că în procedura pendinte, administrarea probelor și efectuarea actelor de către organul de urmărire sunt analizate exclusiv din perspectiva legalității. Așadar, afirmațiile inculpatului conform cărora procurorul "a apreciat greșit faptele" sau "a apreciat eronat probele" excedează acestei proceduri, fiind chestiuni ce țin de soluționare pe fond a cauzei.

În aceeași notă se înscrie și opinia inculpatului cu privire la natura civilă a obiectului cauzei, precum și trimiterile la soluțiile pronunțate în alte dosare ale inculpatului, aspecte care nu pot face obiectul analizei în procedura camerei preliminare.

Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară a constatat că inculpatul nu a formulat veritabile cereri și excepții care să se circumscrie obiectului camerei preliminare, motiv pentru care le-a respins.

În continuare, având în vedere calitatea de avocat (suspendat) a inculpatului, și văzând prevederile art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a constatat că instanța competentă material să judece infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este curtea de apel. Din punct de vedere teritorial, judecătorul de cameră preliminară a constatat că în actul de sesizare s-a reținut de către organul de urmărire penală că infracțiunea ce face obiectul acuzației ar fi fost comisă pe raza județelor Alba și Sibiu. Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că instanța competentă material și teritorial să judece infracțiunea de care inculpatul este acuzat este Curtea de Apel Alba Iulia.

În ceea ce privește legalitatea actului de sesizare a instanței, s-a constatat că rechizitoriul emis la data de 24.09.2024 în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de conducătorul unității de parchet emitente. Totodată, s-a observat că rechizitoriul cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 328 C. proc. pen.. În cuprinsul rechizitoriului fapta de care inculpatul este acuzat este descrisă de o manieră aptă că asigure posibilitatea unei apărări efective, precum și pentru a putea stabili obiectul și limitele judecății.

În ceea ce privește legalitatea administrării probelor, judecătorul de cameră preliminară nu a reținut nici un motiv pentru a constata în cauză incidența sancțiunii excluderii probelor potrivit art. 102 C. proc. pen.

Totodată, a constatat că actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, în ordinea impusă de legea procesual-penală, fiind parcurse etapele obligatorii ale urmăririi penale prevăzute de C. proc. pen.

Împotriva încheierii penale nr. 95/2024 din 12 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024, inculpatul A. a formulat contestație, susținând că judecătorul de cameră preliminară nu a ținut cont de apărările sale, dovedind lipsă de imparțialitate.

În opinia sa, cauza nu trebuia soluționată, întrucât cererea de strămutare a cauzei pe care a formulat-o, obliga judecătorul cauzei să "se recuze".

Examinând încheierea atacată, în raport de dispozițiile legale aplicabile, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție învederează dispozițiile art. 347 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora:

"în soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută".

Critica privind soluționarea cauzei de către judecătorul de cameră preliminară, în condițiile în care inculpatul formulase o cerere de strămutare a dosarului, dincolo de faptul că excede cadrului procesual actual, este neavenită având în vedere că nu există o dispoziție procesual penală care să oblige instanța să suspende judecarea cauzei, într-o atare ipoteză.

Procedând la evaluarea contestației, având în vedere obiectul controlului exercitat în camera preliminară, conform art. 342 C. proc. pen., Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție notează că, judecătorul de cameră preliminară exercită atribuții în domeniul legalității, rezolvând chestiuni ce țin de competența și legalitatea sesizării instanței, de legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, iar rolul său este acela de a asigura premisele și de a crea cadrul adecvat, propice pentru soluționarea cauzei.

Cu alte cuvine, procedura camerei preliminare poartă exclusiv asupra aspectelor de legalitate a actului de trimitere în judecată și a activității specifice urmăririi penale.

În ceea ce privește limitele controlului, verificarea efectuată sub aspectul legalității sesizării instanței vizează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 328 C. proc. pen. referitoare la conținutul rechizitoriului. Concluzia se impune în raport cu dispozițiile art. 345 alin. (2) și (3) C. proc. pen. care se referă la "neregularități ale actului de sesizare" și art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. care prevede sancțiunea în cazul în care rechizitoriul este neregulamentar întocmit, neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termen, iar aceasta atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății.

Ca atare, verificarea nu se poate face din perspectiva îndeplinirii condițiilor pentru emiterea rechizitoriului prevăzute de art. 327 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv dacă urmărirea penală este completă și există probe necesare trimiterii în judecată, judecătorul de cameră preliminară neputând analiza aparența de temeinicie a probelor, suficiența sau insuficiența acestora, și nici dacă conduc la încadrarea juridică dată faptei, aceste elemente ținând exclusiv de fondul cauzei (în sensul celor de mai sus, încheierea nr. 118 din 19 februarie 2015 a ICCJ, dosar x/2014).

În ceea ce privește legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție amintește că, în cadrul procedurii de cameră preliminară, se stabilește dacă au fost parcurse etapele obligatorii în urmărirea penală și, în cazul în care acestea există, concordanța între actele efectuate și dispozițiile legale ce reglementează modul în care sunt efectuate actele de către organul de urmărire penală, conform art. 286 C. proc. pen., art. 281 alin. (1) lit. e), f) C. proc. pen. și art. 282 C. proc. pen., precum și actele propriu zise.

În situația incidenței cazurilor de nulitate absolută sau relativă, legiuitorul a instituit o excepție de la regula refacerii actului nul sau anulabil în materia mijloacelor de probă, în care constatarea nulității impune îndepărtarea mijlocului de probă din ansamblul probator (art. 102 și art. 118 C. proc. pen.).

Referitor la modul de soluționare a cererilor de probațiune, verificările care pot fi efectuate din perspectiva legalității sunt legate de analizarea acestora de către procuror și pronunțarea asupra lor prin ordonanță motivată, procurorul având deplină libertate să aprecieze asupra pertinenței, concludenței și utilității probei. Judecătorul de cameră preliminară nu examinează aptitudinea probelor de a conduce la pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau lipsa de claritate a probelor; nu evaluează pertinența, utilitatea sau concludența probelor, astfel cum este cazul în cadrul cercetării judecătorești, ci se limitează la a constata dacă probele au sau nu caracter legal, dacă au fost administrate în condițiile legii, iar atunci când constată o încălcare a dispozițiilor legate de administrarea probelor, evaluează impactul acesteia asupra probatoriului.

Potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții".

În aceste coordonate de principiu, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, în cuprinsul rechizitoriului, nu se relevă vreo neregularitate în sensul dispozițiilor art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., fapta care face obiectul trimiterii în judecată a inculpatului A. fiind precis determinată, cu încadrarea juridică legală, astfel încât cadrul procesual poate fi stabilit.

Totodată, constată că nu se impune, în cauză, aplicarea sancțiunii excluderii vreunei probe administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că rechizitoriul poate conduce la stabilirea obiectului și a limitelor judecății, notând că, în procedura de cameră preliminară nu se verifică temeinicia acuzației, nici legalitatea și temeinicia încadrării juridice ori concludența probelor, aceste operațiuni fiind specifice unei alte etape a procesului penal, aceea a judecății. Or, imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății presupune ca, în cauză, să nu se poată determina prin folosirea unor argumente logice sau sistematice, fapta și/sau persoana pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

În cauză, instanța este în mod legal sesizată deoarece au fost arătate în concret faptele care fac obiectul trimiterii în judecată. Din această perspectivă, se reține că rechizitoriul nr. x/2021 din data de 24.09.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, cuprinde mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la faptele reținute în sarcina inculpatului și încadrările juridice, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei - cum sunt cele referitoare la analiza probelor, cele referitoare la inculpat și la urmărirea penală.

Concluzionând, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod întemeiat, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a reținut că rechizitoriul ce face obiectul cauzei este legal întocmit și cuprinde o descriere a faptei reținute în sarcina inculpatului A., conținând toate elementele necesare pentru judecarea cauzei.

Așadar, judecata va avea loc în limitele stabilite prin actul de sesizare privitoare la faptă și inculpat, urmând ca, în urma administrării/readministrării probatoriului și a interpretării dispozițiilor legale aplicabile, să se stabilească dacă fapta descrisă în rechizitoriu este dovedită și constituie infracțiunea pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată.

În consecință, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că dispozițiile cuprinse în încheierea atacată, de constatare a legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și de începere a judecății, sunt legale.

Față de considerentele expuse, în baza art. 425

1

alin. (1) și (7) pct. 1 lit. b) rap. la art. 347 C. proc. pen., Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 95/2024 din 12 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 95/2024 din 12 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din Camera de consiliu, astăzi, 6 februarie 2025.