ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 59/2024 din data de 31 iulie 2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 345 alin. (1) și art. 346 alin. (2) C. proc. pen., au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile formulate de inculpatul A. cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

S-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis în dosar nr. x/2023 din data de 20.03.2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupți- Serviciul Teritorial Pitești, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul A., la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Pentru a dispune astfel, Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Alba Iulia a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de 20.03.2024 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, dosar penal nr. x/2023 (30/14/P/2023), înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 25.03.2024 sub dosar nr. x/2024, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., sub măsura preventivă a controlului judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin actul de sesizare a instanței de judecată s-a reținut, în esență, că inculpatul A., avocat înscris în cadrul Baroului Argeș, în primăvara anului 2019, a pretins de la martora B. suma de 10.000 de euro, sumă pe care a primit-o efectiv în perioada aprilie- iulie 2019, prin mai multe transferuri făcute prin intermediul sistemului "C.", lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și promițându-i că îi va determina pe aceștia să adopte o soluție de admitere a recursului în casație pe care martora, prin intermediul avocatului, urma să o exercite în dosarul penal nr. x/2017, cauză în care aceasta fusese condamnată la o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție prin decizia penală nr. 302A/28.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

S-a reținut că inculpatul A., prin avocații aleși, a formulat, în data de 25.04.2024, următoarele cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței de judecată, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală:

În primul rând, inculpatul a susținut că sesizarea instanței de judecată a fost realizată cu încălcarea prevederilor art. 289 alin. (5) C. proc. pen., întrucât denunțul formulat de martora B., prin email, la data de 07.03.2023 nu îndeplinește condiția referitoare la certificarea prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale, iar vătămarea procesuală cauzată acestuia poate fi înlăturată numai prin anularea ordonanței de începere a urmăririi penale, a ordonanței de continuarea a urmăririi penale și a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale. Prin urmare, într-un atare caz, inculpatul a arătat că nelegalitatea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale se răsfrânge în mod direct asupra regularității actului de sesizare, întrucât nu privește persoana care a dobândit anterior calitatea de inculpat cu privire la acuzațiile formulate de procuror.

Inculpatul a adăugat că, prin raportare la discuțiile dintre martora B. și numita D. (d.u.p., filele nr. x), există un dubiu asupra imparțialității organului de urmărire penală cu privire la modul în care a fost realizat denunțul în cauză.

În al doilea rând, inculpatul a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 328 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 22

2

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, având în vedere faptul că, în cauză, au fost efectuate acte de urmărire penală de către domnul procuror E. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Structura Centrală, respectiv acesta a emis adresa din 07.02.2024 prin care s-a solicitat comunicarea emiterii autorizației de construire de către Primăria Albeștii de Muscel și adresa din 01.03.2024 vizând investigațiile financiare, iar rechizitoriul a fost verificat de către domnul procuror șef serviciu F. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.

În al treilea rând, inculpatul a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 305 din C. proc. pen., care instituie obligația procurorului, în ipoteza în care cunoaște persoana față de care urmează a fi făcută urmărirea penală, să dispună efectuarea urmăririi penale in personam. În concret, inculpatul a precizat că, deși denunțul martorei B. îl viza în mod expres, a fost începută urmărirea penală in rem la data de 16.03.2023, iar urmărirea penală in personam la data de 16.01.2024, adică după un interval de timp de aproape 10 luni, fiind în imposibilitate de a se prevala de dispozițiile art. 92 și 94 din C. proc. pen., referitoare la dreptul la apărare și la dreptul de a participa la efectuarea actelor de urmărire penală. Ca atare, inculpatul a considerat că se impune sancționarea actelor de urmărire penală efectuate în perioada 16.03.2023-16.01.2024 cu nulitatea.

În al patrulea rând, inculpatul a susținut că au fost încălcate prevederile art. 324 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., deoarece nu pot forma obiectul delegării ordonanțele procurorului de caz din datele de 19.04.2024 și 22.01.2024.

În al cincilea rând, inculpatul a susținut că, contrar dispozițiilor art. 146

1

alin. (3) din C. proc. pen., datele privind tranzacțiile financiare au fost obținute anterior mandatului emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Pitești. Mai precis, ordonanța procurorului de delegare cu privire la identificare conturilor bancare în bazele de date a fost emisă în data de 22.01.2024, fiind încheiat procesul-verbal privind verificarea conturilor bancare și a situației financiare a inculpatului la data de 26.01.2024, iar mandatul de supraveghere tehnică a fost emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Pitești la data de 29.01.2024.

În al șaselea rând, inculpatul a susținut că au fost încălcate prevederile art. 101 și 102 din C. proc. pen., prin raportare la faptul că întreaga acuzație se sprijină pe probele ce emană de la martora B. (denunțul martorei B. însoțit de emailuri în cuprinsul cărora se găsesc fotografii, fiind ulterior trimise către Direcția Națională Anticorupție două colete conținând două telefoane mobile și un memory stick; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12.04.2023 cu privire la coletul expediat; declarațiile martorilor G. și H.; declarația dată de martora B. în data de 06.10.2023 în fața organelor judiciare din cadrul Regatului Unit al Marii Britanii; procesele-verbale de cercetare la fața locului din data de 19.04.2023, 24.04.2023, 27.04.2023, 28.04.2023 și 02.05.2023 cu privire la emailurile trimise de martora B.), care prezintă un grad redus de credibilitate, deoarece convorbirile respective nu au fost identificate în urma percheziției informatice pe suporturile informatice puse la dispoziția organelor de urmărire penală.

Mai mult, inculpatul a menționat că, convorbirile înaintate Direcției Naționale Anticorupție de către martora B., sunt în format jpg, existând posibilitatea intervenirii asupra acestora. Acesta a mai arătat că martora a fost condamnată pentru infracțiuni informatice, precum și că suma totală de 12.000 euro achitată de către aceasta reprezintă, în realitate, onorariul pentru activitatea juridică prestată de inculpat, onorariul fiind acceptat prin contractele nr. x. În plus, inculpatul a arătat că procesul-verbal de percheziție informatică a celor două telefoane și a cardului de memorie a fost încheiat la data de 11.12.2023, iar rapoarte Cellebrite și Forensic conțin ca dată a creării data de 12.12.2023, aspect care confirmă existența unui dubiu cu privire la legalitatea administrării probelor.

În al șaptea rând, inculpatul a menționat că, deși prin ordonanța procurorului le-a fost încuviințat apărătorilor săi aleși dreptul de a studia dosarul și de a participa la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală, nu au fost încunoștințați despre efectuarea investigațiilor financiare. Pentru aceste motiv, inculpatul a solicitat sancționarea actelor de urmărire penală efectuate în intervalul 26.01.2024-04.03.2024 cu nulitatea.

În data de 07.05.2024, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești a depus la dosarul cauzei note scrise referitoare la cererile și excepțiile formulate de către inculpatul A., solicitând, în esență, față de funcția procesuală stricto sensu a camerei preliminare, respingerea cererilor și excepțiilor invocate de inculpatul, constatarea legalității sesizării instanței de judecată, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penale, cu consecința dispunerii începerii judecății.

În data de 08.05.2024, inculpatul a completat cererile și excepțiile precizate mai sus.

Întâi, inculpatul A. a susținut că în cuprinsul rechizitoriului lipsește descrierea elementului material al infracțiunii de trafic, anume pretinderea, având în vedere că nu este detaliată modalitatea prin care s-a manifestat elementul material și nu este descrisă legătura de cauzalitate, respectiv dacă sumele primite sunt consecința traficului de influență ori consecința reprezentării juridice convenționale. Acesta a mai adăugat că în rechizitoriu lipsește precizarea clară a momentului consumării fiecărui act material de pretindere, fiind enumerate doar datele de primire a sumelor evocate.

Apoi, inculpatul A. a susținut că, deși în cuprinsul rechizitoriului se descrie elementul material al pretinderii, mai exact prin intermediul aplicației I., procurorul nu își însușește această descriere în capitolul "În drept". În același cadru, inculpatul a arătat că ar fi trebuit identificat numărul de telefon al martorei denunțătoare, precum și corespondența dintre numărul respectiv și contul de I., în contextul în care în materialul probator martora B. apare cu apelativul "Gabi". Acesta a mai arătat că nu a fost identificat nici terminalul pe care a fost creat contul și nici terminalul de pe care s-ar fi purtat acele conversații.

Pentru aceste motive, inculpatul a solicitat excluderea tuturor probelor, mijloacelor de probă și procedeelor probatorii, inclusiv a celor derivate, care susțin presupusele convorbiri pe rețeaua de I., în care nu au fost identificate numerele de telefon și conturile care să poată circumstanția elementul material al pretinderii. Inculpatul a mai solicitat constatarea neregularității derivate a actului de sesizare sub aspectul motivelor de fapt care utilizează oricare dintre probele, mijloacele de probă ori procedeele probatorii excluse în cadrul descrierii deficitare a bazelor factuale ale acuzațiilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. De asemenea, inculpatul a solicitat constatarea neregularității derivate a actului de sesizare sub aspectul imposibilității stabilirii limitelor judecății în ceea ce privește infracțiunea pentru care s-a procedat la trimiterea sa în judecată. Totodată, inculpatul a solicitat constatarea nelegalității soluției de trimitere în judecată, cu consecința nelegalității sesizării Curții de Apel Alba Iulia.

În cadrul ședinței din camera de consiliu din data de 27.06.2024, cu ocazia acordării ultimului cuvânt, inculpatul A. a mai solicitat atât înlăturarea din dosarul de urmărire penală a întregii percheziții informatice efectuate asupra telefonului său, motivând că sunt cuprinse discuții cu alți clienți, cu familia sa și cu prietenii săi, care nu au nicio legătură cu prezenta cauză, deoarece nu a fost descoperită nicio discuție cu martora denunțătoare sau cu alte persoane, cât și înlăturarea din dosarul de urmărire penală a tuturor contractelor de asistență judiciară cu alți clienți, argumentând că nu au nicio legătură cu prezenta cauză și cu acuzația ce i se aduce, iar în rechizitoriul nu se face niciun fel de trimitere cu privire la relevanța acelor înscrisuri.

Ulterior, în data de 08.07.2024, inculpatul A. a depus concluzii scrise prin care a susținut, pe lângă cele deja dezvoltate în completarea cererilor și excepțiilor din data de 08.05.2024, următoarele:

- promisiunea trebuie să fie anterioară pretinderii și trebuie să fie dovedită, pentru a exista o legală sesizare a instanței de judecată;

-promisiunea la care face referire procurorul în rechizitoriu nu este indicată în niciun mijloc de probă;

- nu sunt indicate, ca suport probator, datele și contextul în care ar fi promis și cerut cei 10.000 euro ca rezultat al traficului de influență și nu ca rezultat al onorariilor;

- administrarea sesizărilor lui J. atrage nulitatea întregii urmăririi penale, întrucât acestea sunt înscrisuri străine de prezenta cauză, motiv pentru care s-a solicitat excluderea lor;

- inexistența telefonului său atrage de plano imposibilitatea stabilirii legalității percheziției informatice și a oricărui document derivat din exploatarea informatică a acestuia, întrucât informațiile nu mai pot fi confirmate, argument pentru care s-a solicitat înlăturarea oricărei mențiuni din rechizitoriu cu privire la telefonul său și cu privire la documente ori înscrisuri obținute pe marginea exploatării informatice a acestuia.

Cu titlu preliminar, înainte de a analiza punctual cererile și excepțiile formulate de către inculpatul A., Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Alba Iulia a precizat că se impune reliefarea principalelor prevederi legale incidente în prezentul dosar.

Potrivit art. 342 C. proc. pen., obiectul procedurii în camera preliminară îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Potrivit art. 345 alin. (2) și (3) C. proc. pen., în cursul procedurii de cameră preliminară inculpatul și apărătorul acestuia pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Conform art. 328 alin. (1) C. proc. pen., rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) C. proc. pen. (denumirea parchetului și data emiterii; numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește; fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia și, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului; obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora; date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranță cu caracter medical și măsurile preventive luate în cursul urmăririi; alte mențiuni prevăzute de lege; semnătura celui care a întocmit-o), datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331 C. proc. pen. (propunerea de luare, menținere, revocare sau de înlocuire a unei măsuri preventive ori a unei măsuri asigurătorii, respectiv propunerea de luare a unei măsuri de siguranță cu caracter medical), dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei.

Potrivit aceluiași text legal, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul-șef de secție, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet.

În conformitate cu alineatului al doilea al aceluiași articol, în rechizitoriu se arată numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate.

S-a arătat că, în acest cadru, este necesară sublinierea câtorva considerente de natură teoretică referitoare la instituția camerei preliminare.

Camera preliminară constituie o fază distinctă a procesului penal, situată între faza de urmărire penală și faza de judecată, care are un obiect propriu și trăsături particulare, având în vedere că judecătorul de cameră preliminară nu face nici acte de urmărire penală și nici nu judecă, ci acesta este înzestrat cu contenciosul legalității urmăririi penale, realizând filtrul obligatoriu al urmăririi penale sub toate aspectele legalității, atât cu privire la competența legală și la regularitatea rechizitoriului, cât și cu privire la conformitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală cu dispozițiile legale aplicabile.

Din analiza atentă a procedurii reglementate de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 342-348 C. proc. pen. se desprinde cu evidență concluzia că judecătorul de cameră preliminară nu poate fi confundat cu un judecător de instrucție. Judecătorul de cameră preliminară nu are posibilitatea de a ordona procurorului efectuarea unor acte de urmărire penală, întrucât exercită o funcție jurisdicțională. Astfel, legiuitorul a instituit un control de legalitate asupra actelor procurorului, fără însă a acorda judecătorului posibilitatea de a interveni în desfășurarea urmăririi penale.

În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posteriori atât a actului de trimitere în judecată, cât și a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată și cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate și obținute prin încălcarea achitabilității procedurilor să fie eliminate.

Art. 342 C. proc. pen. statuează expres că obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Verificarea legalității sesizării instanței presupune că judecătorul de cameră preliminară va verifica dacă rechizitoriul a fost întocmit de un procuror din cadrul parchetului competent, dacă actul de sesizare cuprinde mențiunile prevăzute de art. 328 din C. proc. pen., dacă sunt descrise toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dacă procurorul a dispus cu privire la toate faptele și cu privire la toți inculpații menționați și dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei.

Verificarea legalității administrării probelor presupune verificarea condițiilor impuse în Titlul V din Partea generală a C. proc. pen. intitulat "Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii".

Obiectul procedurii în camera preliminară nu include aspecte legate de temeinicia trimiterii în judecată sau de posibilitatea de a ordona administrarea unor probe noi de către procuror. În acest fel, este ilustrat principiul separării funcțiilor judiciare în procesul penal, legiuitorul considerând că atât prerogativa strângerii mijloacelor de probă, cât și aprecierea asupra oportunității trimiterii în judecată aparțin exclusiv procurorului.

Aplicând aceste considerente de natură teoretică la prezenta cauză, Judecătorul de cameră preliminară a constatat următoarele:

Prin referatul din data de 21.09.2020 emis în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești s-a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție desemnarea unei alte curți de apel decât cea căreia i-ar reveni competența să judece cauza privind inculpatul A. în primă instanță, instanță care să fie sesizată în cazul în care se emite rechizitoriul. Din cuprinsul acestui referat reiese că, prin raportare la împrejurările în care se presupune că s-ar fi derulat activitatea ilicită și calitatea deținută de către persoana cercetată în prezenta cauză, în situația în care în dosarul nr. x/2023 s-ar emite un rechizitoriu cu privire la o pretinsă infracțiune care ar fi fost comisă de domnul avocat A., imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Pitești, instanță care ar fi investită cu soluționarea cauzei, ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.

Prin încheierea nr. 104 din data de 27.02.204 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2024, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești privind pe inculpatul A. și a fost desemnată să fie sesizată Curtea de Apel Alba Iulia în cazul în care se va emite rechizitoriul în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești. S-a menționat că din expunerea acestei încheieri reiese că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Pitești ar fi afectată, dată fiind calitatea inculpatului, aceea de avocat specializat în materie penală, care își desfășoară activitatea în cadrul Baroului Argeș din 2006, iar, pe de altă parte, așa cum rezultă din înscrisurile atașate cererii de către parchet, de conversația purtată pe I. între acesta și persoana în favoarea căreia se reține de acuzare că ar fi fost traficată influenta, cu referire la judecătorii din cadrul curții de apel.

Pentru aceste motive, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, Curtea de Apel Alba Iulia este sesizată în mod legal de către Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești cu rechizitoriul emis în data de 20.03.2024, în dosarul penal nr. x/2023 (30/14/P/2023).

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că rechizitoriul este întocmit de un procuror din cadrul parchetului competent, având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că în cadrul rechizitoriului sunt consemnate toate mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 328 teza I din C. proc. pen., respectiv:

- partea introductivă cuprinde parchetul de la care emană rechizitoriul (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești), numărul dosarului, data (20.03.2024) și locul întocmirii (România, Pitești, județ Argeș, cod poștal 110332), numele, prenumele și calitatea procurorului care a întocmit rechizitoriul (K., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești), numele și prenumele inculpatului (A.), infracțiunea care face obiectul cauzei (infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000) și verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului întocmit de procurorul din cadrul Serviciului Teritorial Pitești al Direcției Naționale Anticorupție (la pagina 1 din rechizitoriu se menționează expres faptul că rechizitoriu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei conform art. 328 alin. (1) C. proc. pen. și art. 22

2

alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 de către procuror șef serviciu F.);

- expunerea cuprinde descrierea faptei reținute în sarcina inculpatului A. (paginile 2-24 din rechizitoriu; în esență, inculpatul A., avocat înscris în cadrul Baroului Argeș, în primăvara anului 2019 a pretins de la B. suma de 10.000 de euro, sumă pe care a primit-o efectiv în perioada aprilie- iulie 2019 prin mai multe transferuri făcute prin intermediul sistemului "C.", lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și promițându-i că îi va determina pe aceștia să adopte o soluție de admitere a recursului în casație pe care B., prin intermediul avocatului, urma să o exercite în dosarul penal nr. x/2017, cauză în care B. fusese condamnată la o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție prin decizia penală nr. 302A/28.03.2019 emisă de Curtea de Apel Pitești), cu arătarea tuturor împrejurărilor de loc, de timp, de mod și de scop în care s-ar fi comis infracțiunea, precum și consecințele produse, indicarea probelor și a mijloacelor de probă pe care se întemeiază acuzarea (paginile 24-59 din rechizitoriu pentru analizarea materialului probatoriu administrat de către procuror, inclusiv pentru argumentele în baza cărora sunt reținute anumite probe și mijloace de probă și sunt înlăturate din materialul probator altele, care nu sunt avute în vedere la întocmirea actului de sesizare, respectiv paginile 59-72 din rechizitoriu pentru indicarea mijloacelor de probă avute în vedere sub acest aspect), încadrarea juridică și motivarea acestei încadrări (paginile 85-87 din rechizitoriu), mențiunile privitoare la măsurile procesuale dispuse în cursul urmăririi penale (paginile 87 și 88 din rechizitoriu) și măsurile care urmează să fie propuse prin rechizitoriu, anume măsurile preventive (paginile 88 și 89 din rechizitoriu), asiguratorii (paginile 73-75 din rechizitoriu) și de siguranță (paginile 75-85 din rechizitoriu);

- dispozitivul cuprinde hotărârea procurorului care a întocmit rechizitoriul [trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000; clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzute de art. 292 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pretins săvârșită de către B., fiind aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu motivarea soluției la pagina 73 din rechizitoriu], toate datele referitoare la persoana inculpatului (A. este cetățean român, este căsătorit, are stagiu militar nesatisfăcut, studii superioare, profesia de jurist, ocupația de avocat, având cabinet individual de avocat, și este fără antecedente penale), propunerea privind măsura preventivă a controlului judiciar dispuse față de inculpatul A., propunerea privind măsura asiguratorie a sechestrului față de bunul imobil deținut de către A. și soția sa L., respectiv față de suma de 10.000 euro aparținând inculpatului A., și propunerea privind măsurile de siguranță, atât cea a confiscării speciale, cât și cea a confiscării extinse, dispoziția de înaintare a dosarului împreună cu rechizitoriul instanței competente să judece cauza în fond în prim grad, prin indicarea acesteia, precum și numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate, cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală (9.000 RON) și semnătura procurorului care a întocmit rechizitoriul (pagina 93 din rechizitoriu).

În ceea ce privește critica inculpatului A. referitoare la încălcarea prevederilor art. 289 alin. (5) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că denunțul formulat de martora B. (d.u.p., filele nr. x) întrunește toate condițiile esențiale de fond și formă, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 290 alin. (2) C. proc. pen., respectiv cuprinde: (i) datele de identificare ale denunțătoarei (nume și prenume, codul numeric personal și domiciliul), (ii) descrierea faptei care formează obiectul denunțului, (iii) indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă, precum și (iv) semnătura olografă a acesteia. Mai precis, judecătorul de cameră preliminară a reținut că denunțul formulat de martora B. nu este în formă electronică și, pe cale de consecință, nu se impune îndeplinirea condiției de formă privind certificarea prin semnătura electronică, în conformitate cu prevederile legale, întrucât acesta a fost numai înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Registratură, Grefă, Arhivă și Relații cu Publicul prin intermediul poștei electronice, de pe adresa x@x.com. În plus, în data de 09.03.2023, martora B. a trimis, în esență, aceeași sesizare și prin fax (d.u.p., filele nr. x), tot cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. Așadar, pentru motivele de mai sus, este nefondată această critică a inculpatului.

Referitor la susținerea inculpatului privind existența unui dubiu sub aspectul imparțialității organelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a arătat că inculpatul avea posibilitatea formulării unei cereri de recuzare în faza de urmărire penală, însă acesta nu a invocat prevederile art. 67 din C. proc. pen.

În ceea ce privește critica inculpatului A. referitoare la încălcarea prevederilor art. 328 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 22

2

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, judecătorul de cameră preliminară a constatat că rechizitoriul emis la data de 20.03.2024 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, în dosarul penal nr. x/2023 (30/14/P/2023), a fost în mod legal verificat de către F., procuror șef serviciu din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, având în vedere că rechizitoriul a fost întocmit de către K., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.

Semnarea celor două adrese semnate de către numitul E., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală, reprezintă acte cu caracter administrativ, în condițiile în care lucrătorii de poliție judiciară din cadrul acestui serviciu fuseseră delegați să efectueze acte de urmărire penală prin ordonanța emisă la data de 22.01.2024 de către procurorul cu funcție de execuție. Așadar, pentru motivele de mai sus, s-a apreciat nefondată această critică a inculpatului.

În ceea ce privește critica inculpatului A. referitoare la încălcarea prevederilor art. 305 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a arătat că începerea urmăririi penale, care are loc la debutul procesului penal, se realizează în mod obligatoriu în două etape succesive, anume: (i) începerea urmăririi penale in rem, adică numai cu privire la faptă, și (ii) începerea urmăririi penale in personam, adică și cu privire la persoană, sau efectuarea în continuare a urmăririi penale față de o anumită persoană, care dobândește calitatea de suspect. Ca atare, indiferent de modul de sesizare a organului de urmărire penală, se impune ca procurorul să înceapă urmărirea penală in rem, în vederea strângerii și administrării probelor necesare pentru verificarea realității faptei sesizate, pentru stabilirea relevanței penale a acesteia și pentru identificarea persoanei care ar fi săvârșit-o. Totodată, judecătorul de cameră preliminară a menționat că până la momentul dobândirii calității de suspect, cu toate că se efectuează cercetări în legătură persoana cunoscută sau indicată în sesizare, aceasta nu are o calitate procesuală determinată, cu drepturi și obligații procesuale. Astfel că, pentru a nu-i fi încălcat dreptul respectivei persoanei la un proces echitabil, organele de urmărire penală trebuie să aprecieze de la caz la caz, în lipsa unei dispoziții legale referitoare la limitarea în timp a activităților de investigare a faptei, momentul existenței probelor din care rezultă bănuiala rezonabilă, moment la care este obligatorie dispunerea continuării urmăririi penale in personam. În cauză, modalitatea concretă de derulare a urmăririi penale, cu luarea în considerare a complexității acesteia, nu l-a pus pe inculpatul A. în imposibilitatea exercitării drepturilor sale procesuale, întrucât acesta a avut posibilitatea efectivă, în perioada 17.01.2024-20.03.2024, să combată în fața procurorului netemeinicia acuzației. Mai mult decât atât, în aceeași perioadă, după cum se detaliază paginile 89 și 90 din rechizitoriu, inculpatul A. a și uzat de drepturile sale procesuale, formulând cereri în temeiul art. 92 și 94 din C. proc. pen.. Așadar, pentru motivele de mai sus, s-a constatat că este nefondată această critică a inculpatului.

În ceea ce privește critica inculpatului A. referitoare la încălcarea prevederilor art. 324 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că ordonanțele procurorului din data de 19.04.2024 (d.u.p., fila nr. x), prin care s-a procedat la delegarea ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție să efectueze activități de urmărire penală, mai precis să efectueze cercetări la fața locului cu privire la conținutul concret al conversațiilor dintre M. și B. despre care primul a declarat la data de 16.02.2024 că le deține, în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevărului, și ordonanța procurorului din data de 22.01.2024 prin care s-a procedat la delegarea ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție să efectueze activități de urmărire penală, respectiv verificări la instituțiile publice de profil pentru verificarea veniturilor obținute în perioada 01.01.2014-17.01.2024 de către inculpat și numiții L., N., O., întocmirea de hărți relaționale și reprezentări grafice, verificări în bazele de date pentru aspectele rezultate din investigațiile și analizele sunt legale, întrucât nu se circumscriu excepțiilor prevăzute de 201 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 200 alin. (2) C. proc. pen.

Mai exact, prin ordonanțele de delegare ale procurorului din datele de 22.01.2024 și 19.04.2024 nu se încredințează ofițerilor de poliție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești competența de efectuare a unui act procedural privind punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea unei măsuri preventive, încuviințarea de probatorii și nici dispunerea altor acte procesuale sau măsuri procesuale ce nu pot face obiectul delegării, iar în cuprinsul acestor ordonanțe ale procurorului sunt menționate în mod explicit activitățile ce trebuie efectuate de către organele de cercetare penală. Așadar, pentru motivele de mai sus, s-a arătat că este nefondată această critică a inculpatului.

În ceea ce privește critica inculpatului A. referitoare la încălcarea prevederilor art. 146

1

alin. (3) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că, potrivit art. 153 alin. (1) C. proc. pen., nu este necesară încuviințarea judecătorului de drepturi și libertăți în situația în care procurorul se adresează unei instituții de credit sau oricărei instituții care deține date privind situația financiară a unei persoanei pentru a-i fi comunicate datele privind existența și conținutul conturilor unei persoane, în cazul în care există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe. Astfel că, identificarea conturilor bancare deschise la unitățile de credit sau alte instituții care dețin date financiare cu privire la inculpatul, precum și cu referire la N., P., Q., L., L. și O. s-a realizat în mod legal. În egală măsură, conform art. 2 lit. a) și art. 3 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2021, Direcția Națională Anticorupție este autoritatea competentă să acceseze și să consulte registrul centralizat de conturi. Așadar, pentru motivele de mai sus, s- a constatat că este nefondată această critică a inculpatului.

Privitor la critica inculpatului A. referitoare la încălcarea principiilor loialității administrării probelor și legalității administrării probelor, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în concret, se critică temeinicia acuzațiilor descrise în actul de sesizare a instanței de judecată, aspecte care sunt exterioare obiectului actualei faze procesuale, prin raportare la dispozițiile art. 342 C. proc. pen., fiind o apărare de fond. Netemeinicia probatoriului administrat de procuror, proveniența preponderentă a probelor de la martora B. și gradul acesteia de sinceritate sunt împrejurări care urmează a fi analizate în faza de judecată. Cu alte cuvinte, verificarea aptitudinii probatoriului de a susține acuzația nu poate forma obiectul procedurii camerei preliminare, întrucât privește fondul cauzei și se evaluează în cursul judecății, punând în discuție temeinicia fundamentului probator al acuzației. Așadar, pentru motivele de mai sus, s-a arătat că este nefondată această critică a inculpatului.

În ceea ce privește critica inculpatului A. referitoare la omisiunea procurorului de a-l încunoștința cu privire la efectuarea investigațiilor financiare, judecătorul de cameră preliminară a reținut că, prin raportare la conținutul concret al acestei probe, activitatea tehnică desfășurată de specialistul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu se înscrie în categoria actelor de urmărire penală la care inculpatului ar fi putut fi asistat de apărătorii săi aleși. Pe cale de consecință, s-a apreciat că nu era necesară încunoștințarea acestora. Chiar dacă ar fi trebuit încunoștințarea acestora de către procuror, este evident că nu poate fi vorba despre o nulitate absolută, atât timp cât această ipoteză nu este prevăzută de art. 281 C. proc. pen.. Astfel, ar putea fi vorba doar despre o nulitate relativă, inculpatului neprezentând vătămarea procesuală concretă a dreptului la apărare. În mod suplimentar, judecătorul de cameră preliminară a menționat că în faza de judecată vor putea fi analizate eventualele nemulțumiri ale inculpatului cu privire la concluziile investigației financiare efectuate în cauză.

În ceea ce privește critica inculpatului A. referitoare la descrierea insuficientă a situației de fapt și a stării de drept, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acestea sunt cauze de neregularitate, însă neconcordanța între diferite acte care stabilesc limitele procesului și rechizitoriu în ceea ce privește fapta reținută și persoana acuzată de comiterea acesteia constituie o cauză de nelegalitate, având în vedere că, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. pen., rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală.

S-a reținut că noțiunea de neregularitate a rechizitoriului trebuie interpretată inclusiv prin prisma prevederilor art. 371 din C. proc. pen. raportat la art. 329 alin. (1) din C. proc. pen. și se referă, așadar, la toate aspectele de natură să afecteze modul de învestire a instanței și de circumstanțiere a obiectului și limitelor judecății, incluzând orice omisiune sau inadecvare care determină inaptitudinea rechizitoriului de a sesiza în mod valabil instanța de judecată. În faza procesuală actuală, accentul cade pe verificarea clarității acuzației, respectiv a descrierii faptei penale într-o manieră explicită, lipsită de ambiguitate, care să permită inculpatului A. înțelegerea deplină a conținutului faptic al acuzației penale, precum și al încadrării juridice, iar instanței stabilirea, dincolo de orice echivoc, a obiectului și limitelor judecății.

Cu privire la respectarea dreptului inculpatului de a fi informat, în mod detaliat, cu privire la cauza și natura acuzării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că poate fi asigurată numai prin descrierea de către procuror, în cuprinsul actului de sesizare a instanței, a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, fiind necesar ca acuzația penală formulată să fie prezentată într-o manieră suficient de clară și prin corelare cu norma penală incidentă în cauză, pentru a-i permite persoanei acuzate înțelegerea deplină a obiectului acuzației și a semnificației penale a faptei pretins infracționale și a-i da, astfel, posibilitatea să își construiască o strategie de apărare corespunzătoare și eficientă în raport cu aceasta (cauza Pelissier și Sassi contra Franței, hotărârea din 23 martie 1999; cauza Mattoccia contra Italiei, hotărârea din 25 iulie 2000).

Referitor la insuficienta descriere a faptei care constituie infracțiune în concepția acuzării, judecătorul de cameră preliminară a reținut că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat constant că echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia. Dispozițiile art. 6 § 3 din Convenția europeană a drepturilor omului exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite notificării acuzației aduse persoanei în cauză. Actul sesizării având un rol determinant în urmărirea penală, întrucât, după notificare, persoana trimisă în judecată este oficial înștiințată în scris cu privire la temeiul legal și factual al acuzațiilor care i se aduc. Art. 6 § 3 lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului îi recunoaște acuzatului dreptul de a fi informat nu doar cu privire la cauza acuzației, adică la faptele materiale de care este acuzat și pe care se bazează acuzația, ci și cu privire la încadrarea juridică a faptelor, și aceasta în mod detaliat. Sfera de aplicare a acestei dispoziții trebuie apreciată, în special, în lumina celui mai general drept la un proces echitabil garantat la art. 6 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Sintetizând, s-a menționat că actul de sesizare trebuie să conțină o descriere completă, coerentă și precisă, lipsită de echivoc, a faptelor imputate inculpaților, prin indicarea datei sau a unor repere temporale rezonabile de comitere a acestora, a locului și împrejurărilor concrete în care au fost săvârșite, a tuturor acțiunilor sau inacțiunilor reținute în sarcina persoanelor trimise în judecată, dar și prin configurarea corespunzătoare a participației penale, în cazul în care se reține o pluralitate de făptuitori, cu menționarea contribuției efective a fiecărui participant la comiterea faptelor.

În același context al examinării îndeplinirii cerințelor de formă și conținut ale rechizitoriului, judecătorul de cameră preliminară verifică dacă acesta cuprinde și indicarea încadrării juridice a faptei astfel descrise. Această condiție este respectată numai atunci când există o concordanță deplină între baza factuală a acuzației, pe de o parte, și elementele de conținut legal ale unei infracțiuni, astfel cum se desprind din normele de incriminare, pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară urmărind, sub aspectul analizat, ca precizarea acestora din urmă și a elementelor lor de conținut juridic să aibă caracter efectiv și să nu se limiteze la o simplă enumerare a unor dispoziții legale.

Din această perspectivă, cunoașterea conținutului faptei ce face obiectul sesizării instanței, a încadrării juridice, dar și a motivelor pentru care anumite mijloace de probă au fost considerate relevante în formularea acuzației, asigură în mod concret și efectiv, iar nu teoretic și iluzoriu, conformitatea procedurii judiciare cu cerințele fundamentale de echitate a procesului penal.

În aceste coordonate, judecătorul de cameră preliminară a constatat că actul de sesizare a instanței se conformează integral exigențelor prevăzute de C. proc. pen., cuprinzând descrierea tuturor circumstanțelor în care se presupune că inculpatul A. a comis fapta, dedusă judecății, prin indicarea elementelor de timp și loc, a calității în care ar fi acționat, a atribuțiilor derivate din calitatea deținută, a prevederilor legale care statuează asupra specificului și întinderii acestor atribuții și a urmării produse, conținând într-o manieră suficient de clară, precisă și accesibilă acuzația adusă acestuia, fiind întrunite toate condițiile de legalitate.

Totodată, prin raportare la criticile inculpatului, judecătorul de cameră preliminară a reținut că elementul material al infracțiunii de trafic de influență (pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii) are atașate patru condiții, respectiv: (i) să se raporteze la un obiect constând în bani sau alte foloase; (ii) acțiunea să fie realizată prin invocarea, expresă sau tacită, a unei influențe reale sau imaginare asupra unui funcționar public sau a unui funcționar privat; (iii) acțiunea să fie însoțită de promisiunea determinării funcționarului respectiv să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, chiar dacă această promisiunea nu este îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat; (iv) acțiunea să fie săvârșită înainte sau concomitent cu îndeplinirea actului de către funcționarul asupra căruia este traficată influența. Cu privire la promisiunea determinării, în literatura de specialitate, se arată că această cerință este de natură să clarifice atitudinea corupătoare a traficantului de influență și să elimine orice dubiu cu privire la faptul că demersul infracțional vizează atribuțiile de serviciu ale unui funcționar public (sau privat, după caz) invocat, fiind irelevant, pentru existența infracțiunii, dacă subiectul activ respectă sau nu această promisiune, ori dacă acțiunea de determinare a fost sau nu eficientă.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut că în cuprinsul rechizitoriului, mai precis în cadrul "Cap. 1. - Situație de fapt și analiza probatoriului", atât în conținutul "Secț. 1.1. Starea de fapt reținută prin prisma probelor administrate în cauză în timpul anchetei penale cu privire la persoana față de care a fost pusă în mișcarea acțiunea penală și infracțiunea reținută în sarcina acesteia", cât și în conținutul "Secț. 1.2. Scurtă analiză a materialului probatoriu administrat", procurorul a indicat în mod expresă faptul că presupusa pretindere a sumei de 10.000 euro de către inculpatul A. de la martora B., pentru a interveni asupra judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și pentru a obține pentru această o soluție favorabilă, a avut loc prin mijloacelor de comunicare la distanță, respectiv prin intermediul aplicației R. și I..

În egală măsură, judecătorul de cameră preliminară a reținut că procurorul a răspuns criticii inculpatului privind legătura sumei de 10.000 euro cu traficarea influenței judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu cu onorariu cerut de acesta pentru activitățile prestate în calitate de avocat în dosarul penal nr. x/2017 (de exemplu:

"Modul cum s-au derulat evenimentele și reacția lui B. în momentul în care a aflat de la A. soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 05.03.2020 în calea de atac a recursului în casație demonstrează încă o dată că suma de 10.000 euro a fost cerută de A. pentru a-și trafica influența pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar această sumă nu are legătură cu un eventual onorariu cerut de acesta pentru activități prestate de către A. ca și avocat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 51/1995. De asemenea, se demonstrează că B. a crezut până la acel moment faptul că A. va interveni pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ca aceștia să pronunțe o soluție favorabilă în calea de atac a recursului în casație formulat.".

Judecătorul de cameră preliminară a mai menționat că primirea în tranșe a sumei ce face obiectul infracțiunii în cauză, dacă aceasta a fost înțelegerea inițială, la fel ca și comiterea mai multor modalități alternative ale infracțiunii de trafic de influență, conduce la reținerea formei simple a infracțiunii, iar nu a celei continuate. Ca atare, în cauză, având în vedere că în sarcina inculpatul A. s-a reținut infracțiunea de trafic de influență în formă simplă, exista un moment unic al consumării acesteia, pe care procurorul l-a precizat în mod expres la pagina numărul 8 din rechizitoriu ("Din probatoriul administrat a rezultat că infracțiunea reținută în sarcina inc. A. s-a consumat în luna aprilie 2019, anterior deplasării acestuia în Marea Britanie, în condițiile în care acesta a avut mai multe discuții prin aplicația I. cu B. în care îi pretinde 10.000 euro pentru a-și trafica influența pe lângă judecătorii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și îi explică pentru ce sunt cei 10.000 de euro pe care i-a cerut pe lângă onorariul de 2.000 euro.").

Mai mult decât atât, negarea de către inculpat a existenței unor elemente de fapt sau de drept reținute în rechizitoriu nu poate conduce la neregularitatea acestuia, acestea circumstanțiindu-se unei analize a fondului cauzei.

Tot astfel, aspectele referitoare la elementele constitutive al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată ori eventuale detalieri cu privire la întrunirea trăsăturilor esențiale al infracțiunii de trafic de influență țin de dezbaterile asupra fondului cauzei.

Așadar, pentru aceste motive, judecătorul de cameră preliminară a constatat că în cuprinsul rechizitoriului este descrisă în mod detaliat fapta pentru care procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatul A. și, totodată, această faptă este corelată cu norma penală incidentă în cauză. Simultan, la pag