ÎCCJ, Decizia nr. 4/2023

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

Prin sentința penală nr. 174 din data de 2 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus:

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

I. Prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 22.02.2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

Totodată s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, faptă din perioada iulie - septembrie 2019.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că inculpatul C., era administrator al S.C. D. S.R.L. Bistrița, societate care, în cursul anului 2019 derula mai multe contracte privind executarea de lucrări hidrotehnice în beneficiul Administrației Naționale "Apele Române" (ANAR), instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, având ca scop cunoașterea, protecția, punerea în valoare și utilizarea durabilă a resurselor de apă, monopol natural de interes strategic, precum și administrarea infrastructurii Sistemului național de gospodărire a apelor.

În data de 08.06.2018, inculpatul B. a fost detașat în funcția de consilier ANAR de la S.C. E. S.R.L. Piatra Neamț, societate administrată de F.. În perioada 20.08.1018 - 31.01.2019 a fost delegat în funcția de director al Administrației Bazinale de Apă Siret, iar în perioada 05.02.2019 - 05.08.2019 în cea de director al Departamentului Dezvoltare Investiții din cadrul ANAR. După încetarea delegării, și-a continuat activitatea în calitate de inginer în cadrul acestui departament până în data de 15.10.2019 când a fost detașat ca inginer în cadrul Administrației Bazinale de Apă Siret (ABA Siret).

Începând cu vara anului 2019, inculpații B. și C., prin discuții purtate cu reprezentanți ai G., aflat la guvernare, au încercat să determine numirea celui dintâi în funcția de director general al ANAR, demersuri care au rămas însă fără rezultat. Cei doi erau în mod direct interesați de o asemenea numire prin prisma activităților pe care le desfășurau.

Inculpatul C. era asociat și administrator, printre alte societăți, la S.C. D. S.R.L. Bistrița, împreună cu H., persoană cu care conviețuiește. Societatea avea încheiate mai multe contracte de lucrări cu diferite administrații bazinale de apă aflate în subordinea ANAR.

În aceste condiții, inculpatul C. avea interesul ca această funcție să fie ocupată de o persoană pe care să o poată controla pentru a-și asigura atât obținerea de contracte cât și decontarea lucrărilor efectuate.

Întrucât demersurile efectuate au rămas fără rezultat, cei doi au hotărât ca persoana pe care o vor sprijini să devină director general să fie I., director tehnic în cadrul ABA Siret.

Astfel, s-a arătat în cuprinsul actului de sesizare că inculpatul B. a discutat în mod direct cu inculpatul A., deputat în Parlamentul României și președintele J., acesta lăsând să se înțeleagă că are influență pe lângă noul ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor, numit în funcție în data de 4.11.2019.

În schimbul traficării acestei influențe, în perioada 4.11-27.11.2019, inculpatul A. i-a solicitat inculpatului B. suma de 500.000 de RON în două tranșe, ultima urmând a fi remisă după numirea lui I. în funcția de director general al ANAR. Propunerea a fost acceptată de inculpatul C., cel care trebuia să asigure plata.

În luna noiembrie 2019, între inculpații B. și A. au avut loc mai multe întâlniri, atât în Piatra Neamț sau București, în cursul cărora inculpatul A. i-a promis inculpatului B. că îl va numi pe I. pretinzând pentru acest demers suma de 500.000 de RON, solicitare care, după ce i-a fost transmisă, a fost acceptată de inculpatul C..

În cuprinsul rechizitoriului, s-a precizat că în data de 25.11.2019, H. a retras din conturile firmelor pe care le controla suma de 200.000 RON pe care i-a dat-o inculpatului C.; având asupra sa această sumă s-a deplasat la Bacău unde s-a întâlnit cu inculpatul B. și i-a remis banii.

În ziua de 26.11.2019, inculpatul B., având asupra sa suma de 200.000 de RON, s-a deplasat la București unde s-a întâlnit cu K., fără a se putea însă stabili dacă i-a predat banii pentru a fi dați inculpatului A..

În perioada noiembrie- decembrie 2019, inculpații C. și B. erau convinși de influența pe care inculpatul A. o avea asupra lui L., ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, influență ce nu a fost infirmată de inculpatul A. pe parcursul discuțiilor purtate cu inculpatul B..

S-a mai arătat că numirea urmărită nu s-a mai produs, director general al ANAR fiind numit în data de 21.01.2020, M., președintele J. Tg. Mureș.

II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 februarie 2021, cu nr. x/2021.

În cauză, în termenul prevăzut de art. 344 alin. (3) din C. proc. pen., au fost formulate cereri și excepții privind legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și legalitatea actelor de urmărire penală de către inculpații trimiși în judecată, A. și C..

În temeiul art. 102 alin. (2) din C. proc. pen. au fost excluse, ca nelegale, următoarele probe:

- adresa emisă către N. S.A. din data de 09 noiembrie 2020, (aflată la filele x din vol. VI d.u.p.);

- răspunsul emis de N. S.A. nr. x/19.11.2020, ca urmare a adresei nr. x/2020 (aflat la filele x din vol. VI d.u.p).

S-a dispus excluderea fizică din materialul probator a probelor constatate ca fiind nelegale, în sensul celor statuate prin Decizia nr. 22/2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177/26.02.2018.

S-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Bacău, în vederea restabilirii legalității actelor de urmărire penală, respectiv a îndreptării erorii materiale strecurate în cuprinsul Ordonanței de începere a urmăririi penale din data de 17.01.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Bacău în dosarul nr. x/2020 (fiele 3-4 din vol. I), referitoare la data întocmirii procesului-verbal de sesizare din oficiu din data de 15.01.2020, precum și a erorii materiale strecurate în cuprinsul Ordonanței din data de 21.10.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Bacău în dosarul nr. x/2019 referitoare la data emiterii mandatului de supraveghere tehnică nr. 353 din data de 21.10.2019 .

S-au respins celelalte cereri și excepții invocate în procedura de cameră preliminară de către inculpații A. și C..

Ulterior, Ministerul Public a depus la dosarul cauzei ordonanța din data de 17 mai 2021, prin care a menținut dispoziția de trimitere în judecată a inculpaților: A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută la art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, C. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la cumpărare de influență, prevăzută la art. 47 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și B. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin încheierea nr. 12 din data de 29 septembrie 2021 pronunțată de Completul de 2 judecători de cameră preliminară al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021.2 a fost admisă contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii nr. 304 din data de 25 mai 2021 și a încheierii din 21 aprilie 2021 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

A desființat, în parte, încheierea din 21 aprilie 2021 și, rejudecând:

A respins cererile și excepțiile cu privire la nulitatea probelor, formulate de inculpații A. și C..

A menținut celelalte dispoziții ale încheierii menționate, care nu contravin prezentei hotărâri.

A respins, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A. și C. împotriva încheierii nr. 304 din data de 25 mai 2021 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În faza de cercetare judecătorească, Înalta Curte de Casație de Casație și Justiție, secția penală a încuviințat administrarea probei testimoniale solicitată atât de inculpați, cât și de reprezentantul Ministerului Public, constând în audierea martorilor administrați în faza urmăririi penale, respectiv I., O., K., P. și L..

La termenele de judecată ulterioare s-a procedat la ascultarea nemijlocită a martorilor I., K., P., L. și O., iar la termenul din data 03 februarie 2022, a fost audiat inculpatul A.. Inculpații C. și B. au precizat că nu doresc să dea declarație în cauză.

Verificând actele și lucrările dosarului, în baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, precum și prin raportare la probatoriul administrat nemijlocit de instanța de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a analizat acuzațiile aduse inculpaților prin rechizitoriul Parchetului, într-o dublă perspectivă.

În primul rând, a fost analizată așa-zisa conivență infracțională între inculpatul C. și inculpatul B., referitor la susținerea potrivit căreia s-au pus bazele hotărârii infracționale, în sensul în care cei doi ar fi fost în mod direct interesați de o numire preferențială la ANAR, prin prisma activităților pe care le desfășurau. S-a reținut că, inculpatul C., în raport de interesul ca această funcție să fie ocupată de o persoană pe care să o poată controla pentru a-și asigura atât obținerea de contracte, cât și decontarea lucrărilor efectuate, a hotărât împreună cu inculpatul B. ca persoana pe care o vor sprijini să devină director general, să fie I., director tehnic în cadrul ABA Siret.

În al doilea rând, a fost analizată presupusa legătură infracțională între inculpatul B. și inculpatul A., ca urmare a înțelegerii dintre inculpatul C. și inculpatul B., în sensul în care inculpatul B. a discutat în mod direct cu inculpatul A., deputat în Parlamentul României și președintele J., în cadrul mai multor întâlniri, în Piatra Neamț sau București, în cursul cărora A. i-a promis lui B. că îl va numi pe I., în funcția de director ANAR pretinzând pentru acest demers suma de 500.000 de RON, solicitare care, după ce i-a fost transmisă, a fost acceptată de C..

În analiza primului palier, instanța de fond a procedat la verificarea acuzațiilor aduse celor doi inculpați, C. și B., prin raportare la situația de fapt reținută, și a apreciat că nu poate fi admisă ipoteza unei implicări ce ar atrage răspunderea penală a acestora, cu consecința condamnării lor.

Astfel, s-a reținut că situația premisă ce reprezintă, în opinia parchetului, punctul esențial al hotărârii infracționale de săvârșire a infracțiunilor pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, a fost generată de interesul economic al inculpatului C., care în calitate de administrator al S.C. D. S.R.L. Bistrița, derula în cursul anului 2019 mai multe contracte privind executarea de lucrări hidrotehnice în beneficiul Administrației Naționale "Apele Române" (ANAR), instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, având ca scop cunoașterea, protecția, punerea în valoare și utilizarea durabilă a resurselor de apă, monopol natural de interes strategic, precum și administrarea infrastructurii Sistemului național de gospodărire a apelor.

Totodată s-a constatat că, potrivit actului de acuzare, un factor favorizant l-a reprezentat traseul profesional al inculpatului B., arătându-se că în data de 8.06.2018 inculpatul B. a fost detașat în funcția de consilier ANAR de la S.C. E. S.R.L. Piatra Neamț, societate administrată de F., ulterior în perioada 20.08.1018 - 31.01.2019 a fost delegat în funcția de director al Administrației Bazinale de Apă Siret, în perioada 05.02.2019 - 05.08.2019 în cea de director al Departamentului Dezvoltare Investiții din cadrul ANAR, iar după încetarea delegării, și-a continuat activitatea în calitate de inginer în cadrul acestui departament până în data de 15.10.2019 când a fost detașat ca inginer în cadrul Administrației Bazinale de Apă Siret (ABA Siret).

Prin raportare la actul de acuzare, potrivit căruia întregul mecanism presupus infracțional a fost generat de interesul major al inculpatului C. și că pornind de la acest scop și uzând de sistemul relațional care avea ca element de legătură pe inculpatul B., s-a realizat conexiunea cu autorul traficului de influență, respectiv cu inculpatul A., Înalta Curte, secția penală a relevat elementele specifice formei de participație penală ce caracterizează instigarea, așa cum este reglementată în dispozițiile art. 47 din C. pen., reținând că pentru a putea fi angajată răspunderea penală trebuie îndeplinite anumite condiții:

- existența legăturii subiective între instigator și instigat, legătură care se realizează când primul concepe comiterea unei infracțiuni și hotărăște să determine o altă persoană să o săvârșească. Dacă se instigă la o infracțiune din al cărei conținut face parte un anumit mobil sau scop, instigatorul, precum și autorul, trebuie să cunoască și să acționeze datorită aceluiași mobil și să urmărească scopul respectiv;

- să existe o activitate de instigare care să constea în îndemn, iar aceasta să aibă ca rezultat determinarea. Se poate vorbi despre o exteriorizare a intenției instigatorului, când este manifestată prin îndemn, incitare și însăși determinarea, adică însușirea ideii de către instigat, manifestată prin aceea că hotărăște să comită infracțiunea la care a fost îndemnat, împrejurare ce reiese din aceea că trece la executarea ei;

- acțiunea de determinare să fie anterioară începerii executării acțiunii sau inacțiunii și să se refere la o anumită infracțiune care să fie săvârșită într-un anumit timp. Între activitatea de instigare și luarea hotărârii de către instigat trebuie să existe un raport de cauzalitate;

- instigatul să înceapă săvârșirea acțiunii la care a fost determinat sau să se fi abținut să efectueze acțiunea cerută de lege.

Din perspectiva acestor condiții, prima instanță a reținut că în rechizitoriu nu s-a precizat în ce a constat actul instigării presupus a fi fost comis de inculpatul C. ca act ce trebuie să fi fost determinant pentru inculpatul B. de a comite așa zisa infracțiune, ce parte din conținutul discuțiilor celor doi inculpați se circumscrie acestei forme de participație și care este actul ce l-a determinat pe inculpatul B. să cumpere influența inculpatului A., iar probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești nu au dovedit aceste aspecte.

Potrivit susținerilor rechizitoriului, s-a apreciat că perioada 4-6 noiembrie 2019 se impune a fi punctată sub aspectul promisiunii unei sume de bani de către inculpatul C. în scopul urmărit, ce trebuia transmisă prin intermediul inculpatului B., însă din analiza concretă a actului de sesizare nu rezultă în ce constau aceste intervenții sau acțiuni de determinare ale inculpatului C., tocmai prin raportare la perioada respectivă.

În opinia instanței de fond, redarea conținutului convorbirilor telefonice purtate între inculpatul C. și B. pe perioade care nu au nicio legatură cu acuzația concretă, reprezintă aspecte ce nu pot fi valorificate ca și probe în procesul penal, iar încercarea acuzării de a contura profilul inculpatului C. în sensul de a induce disponibilitatea acestuia de a determina numirea unor anumite persoane în funcția de director al ANAR nu reprezintă și nu pot fi valorificate la stabilirea elementului de tipicitate ce caracterizează infracțiunea de instigare la cumpărare de influență. S-a reținut faptul că acuzarea, în propria analiză a conținutului convorbirilor telefonice, are suficiente dubii pe lipsa probelor și inexistența faptelor, din moment ce s-a reținut în cuprinsul rechizitoriului că nu există suficiente probe pentru formularea unei acuzații privitoare la remiteri de bani, însă convorbirile sunt relevante pentru disponibilitatea lui C. de a "cheltui" în vederea ocupării de către o anumită persoană, a unei funcții de conducere în cadrul ANAR.

Indicarea datei de 6 noiembrie 2019 ca dată a parafării așa zisei înțelegeri infracționale, nu rezultă din probele administrate, iar simplă lecturare a convorbirilor telefonice nu confirmă supozițiile formulate pe baza acestora și cărora li s-a conferit o valență ilicită.

Prima instanță a apreciat că se impune a fi redate conținutul convorbirilor doar referitor la așa-zisele momente cheie la care acuzarea a făcut referire, de exemplu convorbirile telefonice purtate la data de 06.11.2019 ora 12:07:00, ora 16:15:13 sau ora 19:14:15 între martorul I. și inculpatul B..

S-a constatat că redarea convorbirilor telefonice pledează mai degrabă, spre lipsa oricărei implicări infracționale a inculpatului B., relevantă fiind discuția acestuia cu președintele Consiliului Județean Neamț care reliefează într-un mod extrem de explicit acest fapt:

B.:

"...[râde - n.n.]... Da și i-am zis., m-o întrebat ce fac și i-am zis că mă duc să mă văd cu A. și... Bă dacă e, poate te sprijină ăsta. Zic n-am nevoie de niciun sprijin că eu din punctul meu de vedere știu exact ce am de făcut și ce vreau știi... și., ă... Dar, i-am spus că uite acum mă duc să mă văd cu el, lui Q., mă duc să mă văd cu el și să susținem proiectele bă.. Și cu asta basta, adică noi ce discutăm discutăm cum se spune pe față, nu discutăm".

Totodată, instanța de fond a apreciat că redarea convorbirilor dintre inculpatul C. și partenera sa de viață H. nu pot fi valorificate ca probe în acuzare și analiza acestora relevă discuții care se petrec în mod normal și uzual între doi oameni care conviețuiesc.

În egală măsură, s-a considerat că acuzarea a legat, în mod speculativ, retragerile de bani în numerar ale numitei H., partenera de viață a inculpatului C., de o eventuală remitere ce urma să fie realizată de inculpatul B. și că astfel se confirmă planul celor doi inculpați de a sprijini numirea în funcție a martorului I., atât timp cât nu există în concret nicio probă care să dovedească faptul consumat la care face referire acuzarea. Faptul că inculpatul C. a purtat discuții cu numita H. referitor la ce și-ar dori să se întâmple nu poate echivala nici cu o instigare și nici cu o hotărâre de rezoluție infracțională.

În opinia primei instanțe, discuțiile dintre inculpatul B. și inculpatul C. nu conduc și nu îi plasează în nici un mod în spectrul infracțional, sunt discuții ce au conotații politice și nu infracționale și ca atare nu au nicio relevanță pentru stabilirea vreunei presupuse fapte. Nu rezultă din probe că inculpatul B., instigat fiind de inculpatul C., a acceptat sau a fost de acord cu o înțelegere de a intermedia practic pentru ca acesta din urmă să obțină pentru martorul I., funcția de director ANAR în vederea satisfacerii intereselor lui economico-financiare.

Având în vedere că actul de sesizare nu indică, în concret, nici fapta ce i se impută inculpatului C. și nici fapta la care se presupune că a participat acesta, Înalta Curte, secția penală a apreciat că se impune analizarea declarației martorului I., presupusul beneficiar al intervențiilor celor trei inculpați, tocmai pentru a reliefa inexistența vreunei implicări cu conotație penală.

Astfel, s-a reținut că, fiind audiat în mod direct și nemijlocit în fața primei instanțe, martorul a precizat că propunerea de numire ca director al Administrației Naționale a Apelor Române a venit din partea domnului B. pe care îl cunoștea, întrucât la acea dată era subalternul său la ABA Siret. Din discuțiile pe care le-a purtat cu B. a reieșit că acesta ar putea interveni în mediul politic pentru a favoriza numirea ca director la Apele Române însă i-a spus acestuia că este interesat de această funcție doar dacă numirea sa se va face și va lua în calcul competențele sale profesionale.

Martorul a declarat că a avut o întâlnire la un hotel din Bacău, unde locuia pe perioada cât a fost director, cu o persoană al cărei nume nu a putut să îl precizeze și a discutat 10-15 minute, prezentând viziunea sa pentru situația în care va fi numit director la Apele Române.

Cu referire la inculpatul C., martorul a arătat că îl cunoștea pe acesta întrucât era constructor și avea în executare un contract la momentul respectiv, iar în cadrul discuției pe care a purtat-o cu acesta pe tema executării contractului, dar nu a afimat că l-ar susține sau ar face demersuri sau ar depune diligențe pentru ca să fie numit director la Apele Române.

Prin raportare la această declarație, s-a apreciat că cel mai important martor, în jurul căreia a fost construită întreaga acuzare, nu numai că nu confirmă teza acuzării, ci chiar, în mod vehement, neechivoc, neagă o posibilă conivență infracțională.

În consecință, Înalta Curte, secția penală a constatat că Ministerul Public nu a dovedit că ar fi existat vreo discuție, înțelegere de forma instigării între inculpatul C. - instigator și inculpatul B. - instigat, cu precizarea că instigarea nu poate fi concret comisă în cadrul unei simple discuții, fiind necesare actele specifice instigării prevăzută de art. 47 din C. pen.. Totodată, parchetul nu a relevat cum s-a ajuns și de unde rezultă, dincolo de inexistența vreunui act specific instigării, că suma care a fost "tranzacționată" ca preț al traficului de influență este de 500.000 de RON și nici contextul în care s-ar fi purtat această discuție și cu care inculpatul B. a fost de acord.

Cel de al doilea palier al analizei realizate de prima instanță, a vizat presupusa legătură infracțională între inculpatul B. și inculpatul A., ca urmare a înțelegerii dintre cei doi inculpați, în sensul în care inculpatul B. a discutat în mod direct cu inculpatul A., deputat în Parlamentul României și președintele J., în cadrul mai multor întâlniri, atât în Piatra Neamț sau București, în cursul cărora inculpatul A. i-a promis inculpatului B. că îl va numi pe I. în funcția de director ANAR pretinzând pentru acest demers suma de 500.000 de RON, solicitare care, după ce i-a fost transmisă, a fost acceptată de inculpatul C..

Înalta Curte, secția penală a constatat că, în esență, ceea ce se impută inculpatului A. este faptul că, în perioada 4.11.2019 - 27.11.2019, lăsând să se creadă că are influență asupra ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor, a pretins pentru sine suma de 500.000 de RON de la B., promițând ca îl va determina pe acest ministru să numească, în baza atribuțiilor legale, o persoană indicată de inculpatul B. în funcția de director general al Administrației Naționale Apele Romane.

Totodată, instanța a reținut că, în privința acestui inculpat, spre deosebire de ceilalți doi inculpați, nu apare în nicio convorbire sau discuție pe care el însuși să o fi purtat cu vreo persoană referitor la subiectul numirilor ca director general la ANAR.

Potrivit dispozițiilor art. 291 alin. (1) din C. pen., pentru existența infracțiunii de trafic de influență trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- realizarea uneia dintre modalitățile alternative de săvârșire a faptei, respectiv "pretindere", "primire", "acceptare" de bani, daruri, valori;

- făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar public sau asupra unui funcționar;

- acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii de trafic de influență să se fi comis înainte sau concomitent cu îndeplinirea de către funcționarul pe lângă care s-a promis că se va interveni a actului vizat de cumpărătorul de influență.

Instanța de fond a reținut că acuzația de trafic de influență este cel puțin inedită, prin prisma faptului că așa zisul "traficant de influență" se pare că nici măcar nu avea cunoștință despre discuțiile care se purtau cu privire la numirea în funcție de director ANAR al numitului I., ca efect al pretinsei sale influențe.

Probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, reprezentat în esență de convorbirile telefonice, nu a evidențiat existența vreunei acțiuni a inculpatului de pretindere (și nici de primire sau acceptare a unei promisiuni), cu privire la o sumă de bani sau la alte foloase, tot astfel cum nu s-a reliefat nici existența vreunei acțiuni sau inacțiuni prin care acesta să fi lăsat să se creadă ca ar putea exercita vreo influență asupra ministrului Mediului Apelor și Pădurilor de la acea dată, astfel cum a susținut acuzarea.

Deopotrivă, Înalta Curte, secția penală a constatat că în ceea ce privește eventuala pretindere de către A. a sumei de 500.000 RON, deși reprezintă un important pilon al acuzației, nu se identifică niciun pasaj în rechizitoriu în care să se facă referire la modalitatea în care această pretindere a avut loc, lipsind anumite elemente de fapt esențiale, care nu pot fi lămurite prin coroborarea niciunui mijloc de probă dintre cele enumerate, respectiv: când s-au pretins acei bani, când a fost acceptată promisiunea, cum s-a determinat suma care s-a pretins, când trebuiau remiși banii.

În vederea aflării adevărului și fundamentării soluției pronunțate în cauză, Înalta Curte, secția penală a analizat depozițiile martorilor audiați și de către parchet și în mod nemijlocit de către instanță.

În acest sens, a fost avută în vedere depoziția celui care trebuia să fie beneficiarul traficului de influență exercitat de inculpatul A., respectiv martorul I. care a arătat că, în contextul în care el însuși avea dubii în ceea ce privește numirea sa ca director la Apele Române, fără a da nici un fel de explicații sau detalii sau alte lucruri, știe că B. a pomenit de dl. A., nu știe ce anume a spus, că era președinte al Consilului Județean, prefect, însă alte chestiuni nu s-au mai discutat cu privire la domnul A.. A mai arătat martorul că el personal nu l-a întâlnit niciodată direct pe dl. A. și numele inculpatului nu i-a fost indicat în discuția cu inculpatul B. ca persoana care ar urma să intervină pentru el.

Din depoziția martorului K. a rezultat faptul că are o relație de prietenie de 10 ani cu dl. A., iar pe dl. B. îl cunoștea de aproximativ 3 ani de zile în contextul unei relații de afaceri, iar pe dl. C. l-a văzut sigur de 2 ori.

A arătat martorul că nu a purtat niciodată nicio discuție și în niciun context despre posibilitatea sau despre susținerea candidaturii vreunei persoane ca director la Apele Române, s-a întâlnit într-adevăr cu B., însă nu i-a solicitat niciodată B. să îi dea domnului A. vreo sumă de bani. A precizat că nu a purtat niciodată vreo discuție cu dl. A. despre dl. I. și nici nu știe dacă dl. A. îl cunoaște pe acesta.

Martorul a confirmat întâlnirea cu B. pentru că trebuiau date specificații tehnice, anvelope camioane unui prieten comun, însă acest prieten comun nu era A., ci era dl. R.. Martorul a precizat că l-a văzut pe I. o singură dată, crede în zona Băneasa se afla însoțit de B. și mai erau și alte persoane, însă el se afla acolo în alt scop, au stat la discuții cu aceștia maxim 5 minute însă discuția pe care a purtat-o a avut legătură cu niște cursuri pe care le făcuse și dumnealui în America.

Din depoziția martorului L., s-a reținut că la data săvârșirii presupuselor fapte de către inculpați, mai exact începând cu prima săptămână din noiembrie 2019 a avut funcția de ministru al mediului și că îl cunoaște pe A. din 2004, fiindu-i coleg și prieten. A precizat că pe B. îl cunoaște doar din mass-media, știe că a ocupat funcții în administrația publică de-a lungul timpului, însă nu a avut întâlniri personale directe cu acesta niciodată, iar de C. nu a auzit, nu l-a cunoscut și nu a vorbit cu acesta niciodată. A arătat faptul că dl. A. nu i-a solicitat niciodată să faciliteze numirea vreunei persoane la Apele Naționale Române și nu a purtat niciodată vreo discuție cu A. pe tema numirii nici a unei alte persoane, întrucât în calitatea sa de ministru al Mediului nu avea în competență posibilitatea numirii vreunei persoane la Apele Române.

Totodată, prima instanță a constatat că audierea martorului O. nu relevă nici un aspect care să fie valorificat în sensul acuzației adusă de parchet inculpatului A..

A arătat martorul cu prilejul audierii sale că îi cunoaște pe inculpații din prezenta cauză, și că este în relații de amiciție cu toți trei, în relații mai apropiate fiind cu inculpatul B.. Discuția cu B. despre posibilitatea numirii unei persoane la ANAR, era doar parte a discuțiilor pe care le mai purta cu politicieni care mai veneau pe la el la emisiuni, însă nu a fost vorba de vreo altă înțelegere. Nu s-a discutat niciodată despre eventuale sume ce ar urma să fie plătite în situația în care s-ar reuși numirea în funcția de director ANAR a domnului I. și că dl B. i-a spus că el nu are nicio șansă pentru că este din G.. A precizat martorul că s-a întânlnit cu A. la hotel Central din Piatra Neamț, avea CV-ul la el, i l-a prezentat și totodată, l-a întrebat dacă există vreo posibilitate să îl susțină pe I. în funcția de director ANAR, iar acesta a spus că este exclus sau că funcția este rezervată pentru cineva din Mureș sau el a tras ulterior această concluzie și oricum i-a dat CV-ul înapoi atunci pe loc.

Cu referire la martorul K., a precizat că s-au mai întâlnit împreună atât el, cât și dl K., cât și dl A., însă niciodată nu au purtat discuții pe tema numirii cu excepția celei precizate anterior și că aceea a fost singura discuție cu dl A.. Cu referire la inculpatul C., a arătat că nu a purtat însă niciodată discuții pe tema numirii vreunei persoane ca director la ANAR.

Prima instanță a apreciat ca fiind irelevantă depoziția martorului P., având în vedere că acesta a arătat că îi cunoaște doar pe inculpații B. și C. și nu poate afirma că este în relație de prietenie cu aceștia și că nu a participat la nicio discuție cu dnii B. și C. și nici nu i s-a relatat în vreo anume situație despre posibilitatea sau susținerea unei persoane în funcția de director general la Apele Române.

În consecință, Înalta Curte, secția penală a constatat că nu există nicio probă care să dovedească faptul că cei doi inculpați B. și A. s-ar fi întâlnit, ar fi discutat, s-ar fi înțeles, ca primul să cumpere influența celui de-al doilea în sensul în care să faciliteze numirea în funcția de director ANAR a martorului I., iar acesta a acceptat și mai mult decât atât a pretins și suma de 500.000 de RON.

Totodată, s-a reținut că acuzațiile nu au fost dovedite în niciun mod, în condițiile în care sarcina probei aparține organului de urmărire penală, în timp ce inculpatul nu este obligat nici măcar să-și probeze nevinovăția, deoarece s-ar ajunge la încălcarea tuturor principiilor procesului penal, motiv pentru care prima instanță a reținut ca temei al achitării inculpaților A., B. și C., dispozițiile art. 16 lit. a) din C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

B. JUDECATA ÎN APEL

Împotriva sentinței penale nr. 174 din data de 2 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în termen legal, a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2022, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 12 septembrie 2022.

I. Procedura în fața Completului de 5 Judecători

Prin încheierea din data de 12 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, analizând cererea de probatorii formulată de reprezentantul Ministerului Public, constatând a fi pertinentă, utilă și concludentă în examinarea apelului declarat în cauză, în temeiul art. 420 alin. (5) și (11) din C. proc. pen., raportat la art. 100 alin. (3) și (4) din C. proc. pen. a încuviințat proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială constând în reaudierea martorilor I., O. și K..

Totodată, instanța a luat act de manifestarea de voință exprimată în ședință publică de intimații inculpați A., B. și C. în sensul că nu doresc să dea declarații în fața instanței de apel.

La termenul din data de 10 octombrie 2022, având în vedere probatoriul încuviințat prin încheierea de ședință din 12 septembrie 2022, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a dispus începerea cercetării judecătorești cu audierea martorului I..

În vederea continuării administrării probei testimoniale cu martorii K. și O., a fost acordat termen la data de 7 noiembrie 2022.

La termenul din data de 7 noiembrie 2022, având în vedere probatoriul încuviințat prin încheierea de ședință din 12 septembrie 2022, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a dispus continuarea cercetării judecătorești cu audierea martorului K..

La termenul din data de 5 decembrie 2022, a fost audiat martorul O..

La același termen de judecată, la interpelarea instanței, apărătorii aleși ai intimaților inculpați și reprezentantul Ministerului Public au arătat că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat ori alte probatorii de solicitat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probatorii de administrat, în temeiul art. 420 alin. (6) coroborat cu art. 387 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a declarat terminată cercetarea judecătorească și constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbateri.

Susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorilor aleși ai intimaților inculpați A., B., C. făcute cu ocazia dezbaterilor în apel, precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate în detaliu în încheierea de ședința din data de 5 decembrie 2022, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie. În baza art. 391 alin. (1) C. proc. pen., a fost stabilit termen pentru pronunțare la data de 9 ianuarie 2023 și ulterior la data de 25 ianuarie 2023.

II. Sinteza criticilor formulate

Prin motivele scrise de apel, dar și prin susținerile orale formulate în fața instanței de control judiciar, Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție a criticat sentința apelată, sub două aspecte:

- greșita achitare a inculpaților A., B. și C. pentru infracțiunile deduse judecății, respectiv, infracțiunile de trafic de influență, cumpărare de influență și instigare la cumpărare de influență;

- respingerea nemotivată a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet la finalul cercetării judecătorești.

a. Prin criticile formulate, în esență, acuzarea a susținut că întreaga motivare a instanței este afectată de o apreciere incompletă sau înlăturare nejustificată, sub aspectul lipsei de relevanță, a probelor administrate în cauză.

Fundamentul soluției pronunțate de instanța de fond cu privire la inexistența infracțiunilor dedusese judecății are la bază concluzia lipsei conivenței infracționale între inculpații C. și B. cu privire la numirea preferențială a unei persoane în funcția de director general la A.N.A.R. și a vreunei legături infracționale dintre acesta din urmă și inculpatul A., presupusul autor al traficului de influență, în ansamblul activității infracționale descrise în actul de acuzare.

S-a susținut în cuprinsul motivelor de apel că toate probele administrate în cauză (inclusiv procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice) au fost constatate ca legale în cadrul procedurii de cameră preliminară, astfel încât se impunea analiza lor de către judecătorii fondului, iar nu ignorarea lor ab initio. Conținutul lor este relevant tocmai pentru aspectele cu privire la care s-a reținut de către prima instanță că ar reprezenta simple supoziții sau aspecte nedovedite.

S-a arătat că interesul inculpatului C., ca administrator de societate comercială ce avea în derulare contracte cu A.N.A.R. și intenționa încheierea și în viitor a unor astfel de contracte, descris în detaliu în cuprinsul rechizitoriului, pentru numirea unei persoane agreate, I., în funcția de director general al A.N.A.R., este afirmat tranșant chiar de acesta:

"Avem două posturi … care îs discutate… și sume și tot.. îi rezolvat (...) Păi ăla mare de la ANAR și cu directorul de la Minister. Nici nu ne trebuie altele.. (...) Nici nu ne trebuie altele, alea ne interesează pe noi ..". (convorbire din data de 6.11.2019).

S-a apreciat că analiza convorbirilor telefonice dintre C. și H. nu poate conduce la concluzia că discuțiile dintre cei doi se referă la traiul în comun. Din simpla interpretare gramaticală reiese că nu se exprimă o dorință, o speranță a celor doi, păstrată în cadrul familial, ci o dare de seamă cu privire la acțiuni concrete desfășurate în legătură cu postul de director general al A.N.A.R. Din conținutul acestor convorbiri reiese că interesul inculpatului de a numi persoane agreate în funcții de conducere (inițial se dorea și un post pentru inculpatul B.) era urmărit în mod efectiv, prin discuții cu decidenți politici.

S-a arătat că, în ordine cronologică, sunt reprezentative convorbirile telefonice care au avut loc în datele de 7.11.2018, 12.11.2018, 18.11.2018, 21.11.2018, 26.11.2018, 27.11.2018, 5.12.2011, iar formulările inculpatului nu lasă loc de îndoială cu privire la intențiile sale de a influența numirea urmărită:

"Cu omul nostru, unde trebuie... Să puie pe cine vrem noi, acolo..."; "să vedem dacă ... putem să-l ... punem pe S.!"; "Asta-i ok! Acuma mere .. eu sper mâine sau poimâine să fie numirea. No ! Și i-am dat ce-o trebuit să dau ... "; "Sper mâine sau poimâine să-l numească pe acesta... Apoi îți spun ...și așa spun, că după aia chiar mă liniștesc. "; "Crede că luni se vor face schimbările ...Azi o fost și la ministru, tot îi clar... Și o zis că săptămâna viitoare este cum am planificat noi totul, da... ".

De asemenea, reiese că inculpatul se aștepta și era dispus să ofere bani pentru a-și atinge scopul "Îl punem pe VLAD pe... ce-o fost aicea... să vedem cât cer ăștia, îl pune pă ăsta și gata.. Na. . Asta mere consilier și am încheiat treaba.. " (4.11.2019); "Acuma să vedem dacă o fost acceptat tot ce s-o zis... să vedem cât și ce!", "Avem două posturi., care îs discutate., și sume și tot.. îi rezolvat" (5.11.2019); "Adică să-l văd numit o dată și pe funcție și după aia chiar nu-mi mai fac probleme de nici o culoare.. Tu n-ai văzut câte promisiuni am avut din toate părțile? Și până la urmă o fost cum o fost. Acuma no.. Zice că din toate părțile e ok... Ăștia îs flămânzi toți, îți dai seama..."

În cuprinsul motivelor de apel formulate de Ministerul Public s-a susținut că instanța de fond nu a argumentat rezonabil motivul pentru care afirmațiile inculpatului, interceptate și redate în cauză, ar fi necredibile. Acestea privesc în mod vădit fondul cauzei și stabilesc, fără îndoială, scopul și mobilul faptei precum și faptul că a existat o rezoluție infracțională, rezoluție care a și fost pusă în practică, iar în cadrul acestor discuții, C. oferea o dare de seamă cu privire la demersurile sale și la conținutul convorbirilor purtate cu B..

S-a mai arătat că, dacă se au în vedere, astfel cum a procedat instanța de fond, doar discuțiile dintre inculpați, faptele reținute în sarcina acestora apar ca lipsite de suport probator, însă coroborate cu discuțiile dintre inculpatul C. și H. și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, acestea contribuie în mod esențial la dovedirea infracțiunilor.

Astfel, din toate aceste probe rezultă că, în data de 4.11.2019, C. i-a comunicat lui H. că, în urma discuțiilor cu B., s-a hotărât să "îl punem pe VLAD pe... ce-o fost aicea...să vedem cât cer ăștia. îl pune pă ăsta și gata.. Na. . Asta mere consilier și am încheiat treaba.."

În data de 6.11.2019, I. s-a întâlnit cu O.. Ambii au susținut, în declarațiile de martor date în cursul urmăririi penale, că motivul acestei întâlniri, intermediată de inculpatul B., a fost o eventuală numire a primului în funcția de director al ANAR.

Mai mult, O. a arătat că inculpatul B. l-a rugat să vorbească cu I. întrucât știa că este apropiat de A. și de alte persoane din mediul politic, de care depindea, în mod esențial, această numire. A confirmat, de asemenea, că ulterior, s-a întâlnit cu A. și i-a dat CV-ul lui I..

În aceeași zi, 6.11.2019, B. s-a întâlnit cu A., aspect confirmat de inculpatul B. în discuțiile cu inculpatul C. (6.11.2019, ora 19:14:15 "acuma mă duc să mă văd cu domnul A..) și T. (07.11.2019 ora 13:18:39 "mă duc mă întâlnesc cu A., zic bă salutări de la Q. că, uite am vorbit cu el mai înainte..").

Scopul acestei întâlniri este confirmat chiar de inculpatul C. în data de 6.11.2019, în convorbirea de la ora 20:00:08 (45 de minute după ce discutase cu B.). Este evident din această discuție că H. s-a interesat de soarta numirilor vizate, iar inculpatul, după ce a confirmat că B. tocmai se întâlnește cu A., i-a dat asigurări că totul este în regulă.

În fapt, inculpatul B. a fost cel care a purtat discuțiile concrete cu inculpatul A. și a fost interfața inculpatului C. în toate acțiunile sale, astfel cum reiese chiar din discuțiile acestuia, inclusiv după data de 6.11.2019.

Fiind invocate, cu titlu de exemplu, convorbirile telefonice din datele de 18.11.2019, 20.11.2019, s-a arătat că, potrivit afirmațiilor lui B. din convorbirile interceptate în cauză, în Piatra Neamț avea programate în acel sfârșit de săptămână "două trei întâlniri pe care nu le știu...și am să ți le povestesc, când ne întâlnim, că e vorba chiar de una cu posibilul meu șef, adică cu posibilul meu care este deja șef..la Iași..." (convorbire din data de 21.11.2019, ora 13:15:36). Referirea inculpatului era la L., șeful J. Iași și cel care ocupa funcția de ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor, în subordinea căruia se afla și ANAR, instituție unde B. era angajat la acea dată.

In fapt, s-a întâlnit cu A. "n-am plecat că aveam niște întâlniri, trebuia să am și în seara asta una și n-am avut-o ...Cu oamenii ăștia, acesta șeful de la J., trebuie să rezolv niște lucrări, cu el, cu ...". Această concluzie se bazează pe datele oferite de B. în această discuție, purtată în data de 24.11.2019 ora 00:09:43, cu privire la persoana cu care s-a întâlnit și din care rezultă că era vorba de liderul J. din Neamț (raportat la solicitarea acestuia ca B. să îl ajute în relația cu primarii din județ), persoană foarte apropiată de L.:

"Că acuma șeful cel mare al nostru îi cineva pe care l-a crescut el...", "Dar eu sper totuși că sunt destul de destupați, îs mai tineri ca mine, au 40 de ani amândoi și dacă erau niște dobitoci nici nu stăteam de vorbă cu ei, dar îs băieți deștepți, și el și ministru ".

Prin criticile formulate, s-a arătat că probele - convorbiri telefonice și extrase de cont - au fost analizate în rechizitoriu și dovedesc faptul că, în data de 21.11.2019, C. "a primit ok-ul", respectiv i s-a transmis de către inculpatul B., în urma discuțiilor purtate cu A., că persoana indicată de el, I., va fi numită în funcția de director general al ANAR, în schimbul sumei de 500.000 de RON, din care 200.000 de RON trebuiau remiși imediat, în numerar.

În mod direct, C. afirmă că el a "cerut" postul de director general al ANAR, post care la acea dată era ocupat de U.. Prețul acestei numiri era deja cunoscut atât de inculpat cât și de H. ca fiind "500". De asemenea, inculpatul a legat în mod concret numirea "omului nostru" de remiterea unei prime tranșe ("dați și dă hârtia de numire") al cărei cuantum îl precizează ca fiind "200".

Coroborând aceste discuții cu faptul că în data de 25.11.2019 H. a scos din mai multe conturi suma totală de 200.000 de RON pe care C. a luat-o cu el la Bacău ("Pân la amiază ce intră și vedem ce, cum îi scoatem. Tu tre să stai până-i scoți ș-apoi să pleci"), s-a concluzionat că rezultă cu evidență că în discuțiile din data de 21.11.2019 era vorba de sumele de 500.000, respectiv 200.000 de RON.

B. a fost singura persoană, în afară de H., cu care C. a purtat discuții cu privire la postul de director general al ANAR. B. s-a întâlnit în datele de 6.11.2019 și 17.11.2019 cu A., cu care a discutat despre ocuparea acestui post. În data de 20.11.2019 B. a confirmat că urmează să discute din nou pe acest subiect în Piatra Neamț și a promis că îl sună pe C. imediat ce are un răspuns. Tot B. a confirmat ulterior că s-a întâlnit cu A..

Potrivit convorbirilor purtate de C., în data de 27.11.2018 a fost sunat de B. ("stai că mă sună B.") care i-a spus că numirile plănuite vor avea loc ("acum m-o sunat VLAD, că-i ok și el crede că luni se vor face schimbările... Azi o fost și la ministru, tot îi clar ... Și o zis că săptămâna viitoare este cum am planificat noi totul, da...).

Totodată, aprecierea instanței de fond în sensul că nu există nicio probă care să dovedească faptul că cei doi inculpați - B. și A. s-ar fi întâlnit, ar fi discutat, s-ar fi înțeles, ca primul să cumpere influența celui de-al doilea în sensul în care să faciliteze numirea în funcția de director ANAR a martorului I., iar acesta a acceptat și mai mult decât atât a pretins și suma de 500.000 de RON, este contrazisă, în opinia parchetului, de probele cauzei.

Sunt ignorate astfel o serie de mijloace de probă - convorbirile dintre C. și H., coroborarea celor din data de 21.11.2019 cu extrasele de cont.

In opinia parchetului, convorbirea purtată de B. cu T., consilier județean la acea dată, demonstrează faptul că întâlnirea cu A. a avut loc. Prin analiza conținutului acestei convorbiri se constată că, în mediul politic din Neamț, relația dintre O. și A. era bine-cunoscută (Q. i-a spus lui B. că "știi că ce-ți doreai tu acuma ai putea să vorb … să vorbim cu O. și cu A. știi.. ").

S-a apreciat că motivarea soluției pornește de la o analiză trunchiată a unor paragrafe din rechiz