ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 decembrie 2024

Asupra recursului în casație de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54 din 17 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. sub aspectul infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., întrucat fapta nu e prevazută de legea penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului Constanța.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. x din 23.10.2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, au fost trimiși în judecată inculpații A. (...) cercetată sub măsura preventivă a controlului judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen. și B. (...) cercetat in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat in formă calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 262 alin. (1) și alin. (2), lit. a) C. pen.

În esență, sub aspectul situației de fapt, față de cei doi inculpați s-a reținut că, inculpatul B., la data de 16.10.2019, a trecut fraudulos frontiera din Bulgaria în România, cu scopul de a se sustrage tragerii la răspunderea penală, operante la acest moment în Federația Rusă și separat în Bulgaria, iar, inculpata A., la data de 16.10.2019, a procedat la transportul inculpatului B. din Sofia, Bulgaria în apropierea frontierei cu România, pentru ca acesta din urmă să treacă fraudulos frontiera de stat, după care inculpata a intrat legal in România și pe teritoriul românesc l-a preluat pe coinculpat din locul indicat de acesta.

Prin sentinta penala nr. 493 din 05.11.2021 a Tribunalului Constanta s-a dispus condamnarea inculpatului B. pentru comiterea infractiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat in formă calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 262 alin. (1) și alin. (2), lit. a) C. pen. la pedeapsa de 8 luni inchisoare, iar, față de inculpata A. s-a dispus incetarea procesului penal pentru comiterea infractiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 16 lit. e) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta si inculpatul B., criticand-o sub aspectul gresitei încetari a procesului penal, în raport de inculpata A., pentru infractiunea dedusa judecatii si a gresitei condamnari la o pedeapsa cu închisoarea în cazul inculpatului.

Prin decizia penala nr. 445/P din 13.05.2022 a Curtii de Apel Constanta s-a dispus respingerea apelului formulat de inculpatul B. si admiterea apelului formulat de procuror, desfiintarea sentintei penale în ceea ce o priveste pe inculpata A. si trimiterea spre rejudecare a cauzei în ceea ce o priveste pe aceasta.

Astfel, cadrul procesual a fost stabilit de instanta de fond, în sensul că, va fi judecată doar inculpata A. pentru comiterea infractiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., iar, B. va fi audiat în calitate de martor, având in vedere că față de acesta hotarârea a rămas definitivă.

În rejudecare, instanța de fond a dispus față de inculpata A. o soluție de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, sub aspectul situației de fapt că, după ce a trecut fraudulos frontiera, inculpatul B. a sunat-o pe inculpata A., care a intrat, legal, în România prin P.T.F. Ostrov, indicându-i locul în care se află.

În continuare, inculpata A. s-a deplasat în locul indicat, de unde l-a preluat pe B., iar, după ce au început deplasarea spre localitatea Ostrov, autoturismul în care se aflau a fost oprit de polițiștii de frontieră. Mai departe, inculpata A., l-a transportat pe fostul ei soț, inculpatul B., din Sofia, Bulgaria, în apropierea frontierei cu România, după care acesta a trecut-o ilegal.

În același timp, în mod distinct, inculpata A. a intrat legal în România prin PTF Ostrov, iar, după ce a fost sunată de inculpatul B., care i-a comunicat că, a trecut ilegal frontiera in România, s-a deplasat la locul indicat de acesta, de unde l-a preluat cu autoturismul anterior menționat.

Analizând prevederile art. 263 alin. (1) C. pen., instanța de fond a arătat că infracțiunea de trafic de migranți constă în "racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României".

Împrejurarea că, inculpatii au adoptat initial o anumita pozitie procesuala, în sensul că, A., l-ar fi transportat pe teritoriul Bulgariei cu autoturismul până în apropierea frontierei de stat pe sotul ei, în opinia primei instanțe nu este sustinuta de alte mijloace de proba, întrucât inculpata a revenit asupra declaratiei, sub acest aspect, iar martorul si-a asumat fapta sa de trecerea frauduloasa a frontierei, pe care sustine că, a comis-o singur, fara ajutor.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că această parte din activitatea infractionala ar trebui să fie înlaturată, întrucât nu poate îmbraca forma infractiunii de trafic de migranti, rămânând de analizat activitatea infracțională, ulterioara, momentului trecerii frauduloase a frontierei de către B., când acesta a fost preluat cu autoturismul din apropierea graniței, mai exact de pe Drumul Comunal 42, care face legătura între localitățile Ostrov și Esechioi.

În acest sens, s-a arătat că inculpata l-a preluat pe fostul ei soț, în timp ce se afla pe teritoriul României, nefiind dovedita cu titlu cert o activitate infracțională comisă pe teritoriul Bulgariei, prin urmare, fapta acesteia nu a fost comisă în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat dintre Bulgaria și România, iar, pentru faptele comise pe teritoriul statului bulgar, probatoriul administrat în cauză nu susține, în opinia instanței de fond, acuzatia reținută prin actul de sesizare a instanței de judecată.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că, fapta inculpatei, care, după ce a intrat legal în România, l-a preluat pe inculpatul B. (care, însă, trecuse deja ilegal frontiera de stat a României), nu se circumscrie infracțiunii de trafic de migranți, întrucât nu sunt probe că inculpatul B. ar fi urmărit să părăsească România, prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, ci scopul său a fost acela de a ajunge în România, unde a solicitat azil politic la data de 31.10.2019, astfel cum rezultă din adresele emise de autoritatile competente în domeniul migrației aflate la dosar.

Împotriva sentinței penale nr. 54 din 17 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2019, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți.

Prin decizia penală nr. 590/P din 07.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, a fost desființată sentința penală atacată și, în rejudecare, în baza art. 263 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, la pedeapsa de 1 an închisoare și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

Au fost înlăturate dispozițiile privind achitarea inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) din C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, sub aspect obiectiv, fapta inculpatei A. se materializează prin facilitarea transportului și transportarea fostului său soț, B., cu autoturismul, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, transportul acestuia începând de pe teritoriul Bulgariei și continuând pe teritoriul României, astfel că, după ce B. a reușit să treacă ilegal frontiera a României, având o înțelegere prealabilă cu inculpata A. a fost preluat de inculpată, cu același autoturism, cei doi fiind depistați de organele de poliție la 4 km de frontieră, pe drumul dintre localitățile Ostrov și Esechioi.

Apărarea inculpatei în sensul că nu a cunoscut că soțul său urmează să treacă granița nu a fost primită de instanța de apel, în situația în care, în autoturismul condus de inculpată au fost identificate o serie de bunuri aparținând lui B., respectiv, dispozitive electronice, tablete și telefoane mobile, carduri bancare, documente personale ale inculpatului, precum și trolerul, conținând îmbrăcămintea și încălțămintea lui B., bunuri care ar fi fost imposibil de transportat de către inculpat, cu ocazia trecerii frauduloase a frontierei, bunuri aduse din Bulgaria în România în autoturism, de către inculpată.

Contrar argumentelor judecătorului de la instanța de fond, Curtea a reținut că inculpata a fost conștientă că încalcă legea și și-a asumat fapta comisă, în sensul în care l-a transportat pe fostul său soț, în scopul trecerii frontierei de stat a României, tocmai pentru a-l ajuta pe acesta să se sustragă de la executarea pedepsei ce îi fusese aplicată de Federația Rusă, pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune.

Așadar, Curtea a constatat că infracțiunea de trafic de migranți a fost comisă atât pe teritoriul statului bulgar pentru că lui B. i-a fost facilitat transportul de către inculpată, până în apropierea frontierei cu România, cât și pe teritoriul statului român, întrucât inculpata l-a preluat pe inculpat după trecerea frontierei de stat fiind depistați, împreună, în mașina condusă de inculpată.

Totodată, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (4) din C. pen., infracțiunea se apreciază a fi săvârșită pe teritoriul României și când pe acest teritoriu a fost comis un act de executare, condiție care este îndeplinită în cauză, întrucât, inculpata a comis acte de executare pe teritoriul României, deplasându-se la locul indicat de inculpat, de unde l-a preluat pe acesta, fiind depistați, ulterior, de organele de poliție.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la 08.07.2024 (data poștei), a declarat recurs în casație inculpata A., prin avocat C., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a solicitat achitarea inculpatei, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., întrucat fapta nu e prevazută de legea penală

În argumentare, s-a arătat că, transportarea unei persoane după ce aceasta a intrat în țară, singură, prin trecerea ilegală a frontierei, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen.

S-a subliniat că acțiunea de intrare în țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a fost deja săvârșită de inculpatul B., în mod independent de acțiunea de trecere legală a frontierei de către recurentă, astfel încât, transportarea acestuia, ulterior, pe teritoriul României, nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii imputate, deoarece nu mai exista scopul infracțional, respectiv trecerea frauduloasă a frontierei.

Prin urmare, s-a susținut că transportarea unei persoane până la frontiera româno - bulgară, neurmată și de trecerea frauduloasă a frontierei împreună cu migrantul, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de migranți, aceste elemente nefiind întrunite, în egală măsură, nici în cazul transportării migrantului după ce acesta a intrat în țară prin traversarea ilegală a frontierei de stat.

Prin încheierea din 05 decembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2019, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte - judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 590/P din 07 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019 și a dispus trimiterea cauzei la Completul nr. 6, în compunere de 3 judecători, pentru termenul de judecată din data de 19 decembrie 2024.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpata A., prin apărător ales, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Astfel, în recursul în casație, sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, circumscrise cazurilor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea căii de atac extraordinare, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de către recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârea este supusă casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În cauză, din actele dosarului, rezultă că inculpata A. a fost condamnată de către instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., în sarcina inculpatei reținându-se, în fapt, că, l-a transportat pe inculpatul B. până în apropierea frontierei româno-bulgare, frontieră pe care recurenta a traversat-o legal, iar, după ce inculpatul B. a traversat ilegal frontiera (faptă pentru care s-a dispus condamnarea acestuia), recurenta a fost anunțată telefonic de B. despre locul în care se afla, astfel că l-a preluat pe acesta și s-au deplasat, cu autoturismul, spre localitatea Ostrov.

Așadar, instanța de apel a reținut că infracțiunea de trafic de migranți a fost comisă atât pe teritoriul statului bulgar, întrucât inculpatului B. i-a fost facilitat transportul de către recurentă, până în apropierea frontierei cu România, cât și pe teritoriul statului român, întrucât aceasta l-a preluat pe inculpat după trecerea frontierei de stat, fiind depistați împreună în mașina condusă de inculpată.

Procedând, în baza art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările de fapt și conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că susținerile apărării în sensul că fapta imputată, așa cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de apel, nu se circumscrie laturii obiective a normei de incriminare sunt întemeiate.

Conform art. 263 alin. (1) C. pen., infracțiunea constă în racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României.

În cauză, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte constată că, deși actele întreprinse pe teritoriul bulgar, respectiv deplasarea până la frontiera româno - bulgară, precum și cele întreprinse pe teritoriul României, au fost efectuate de către recurentă împreună cu inculpatul B., momentul trecerii frontierei este caracterizat de autonomia de decizie și de acțiune a fiecăruia.

Astfel, intrarea în țară prin trecerea frauduloasă a frontierei de către B. s-a consumat independent și separat de acțiunile recurentei A..

Așadar, acțiunea de intrare în țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a fost deja săvârșită de inculpatul B., în mod independent și separat de acțiunea de trecere legală a frontierei de către recurentă, astfel încât, transportarea acestuia, ulterior, de către recurentă, pe teritoriul României, nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 263 alin. (1) C. pen., întrucât nu mai există scopul infracțional, respectiv trecerea frauduloasă a frontierei de stat.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constatând că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 590/P din 07 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, va casa, în parte, decizia atacată și, în rejudecare:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpata A., pentru infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate, în măsura în care nu sunt contrare prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 590/P din 07 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Casează, în parte, decizia atacată și, în rejudecare:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata A., pentru infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate, în măsura în care nu sunt contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2024.